Decizia nr. 518/2007

Ion Predescu - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 40 alin. (4) din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor,

art. 9 din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, precum și a dispozițiilor

art. 36 alin. (2) din Legea nr. 317/2004

privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepție ridicată de Rodica Arhip în Dosarul nr. 2.961/44/2006 al Curții de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se prezintă autoarea excepției, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Autoarea excepției de neconstituționalitate susține admiterea acesteia, arătând că sintagma "instanță de judecată" asociată Consiliului Superior al Magistraturii, precum și caracterul irevocabil al hotărârilor pronunțate de acesta încalcă în mod nepermis accesul liber la justiție al magistratului nemulțumit de soluția adoptată cu privire la cariera sa. Procedura desfășurată în fața Consiliului Superior al Magistraturii, în calitate de organ cu atribuții administrativ-jurisdicționale, ar trebui să fie una prealabilă și facultativă, care să nu impieteze asupra dreptului magistratului de a contesta la instanța de drept comun hotărârea pronunțată de o astfel de autoritate. Așa fiind, dispozițiile legale criticate îngrădesc accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că prevederile criticate își au fundamentul în dispozițiile constituționale ale art. 133 alin. (7).

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 14 decembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 2.961/44/2006, Curtea de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 40 alin. (4) din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor,

art. 9 din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, precum și a dispozițiilor

art. 36 alin. (2) din Legea nr. 317/2004

privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepție ridicată de Rodica Arhip.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată că dispozițiile criticate prevăd că același organ, Consiliul Superior al Magistraturii - Secția pentru judecători, care s-a pronunțat cu privire la contestația formulată împotriva calificativului anual acordat prin raportul de evaluare a activității profesionale a judecătorului, face parte din Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, organ competent să soluționeze contestațiile formulate de judecători și procurori împotriva hotărârilor pronunțate de secțiile Consiliului. Or, în această situație, contestatorul suferă o îngrădire a dreptului de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor sale, fiind privat de garanția unui proces echitabil oferită de un tribunal imparțial și independent. Mai mult, întrucât textele de lege criticate exclud competența instanțelor judecătorești de a soluționa contestațiile formulate împotriva hotărârilor pronunțate de secțiile Consiliului, autorul excepției apreciază că este încălcat, pe această cale, și principiul egalității în drepturi a cetățenilor. Astfel, se creează o diferență de tratament nejustificată între magistrații care contestă calificativele anuale și cei care contestă hotărârile privind sancțiunile aplicate în materie disciplinară, care se pot adresa instanței judecătorești de drept comun, deși în ambele cazuri este în discuție aceeași problemă, cariera profesională a magistratului.

Curtea de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile

art. 40 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 , ale

art. 9 din Legea nr. 304/2004 , precum și ale

art. 36 alin. (2) din Legea nr. 317/2004

sunt neconstituționale, contravenind prevederilor art. 16, 21 și 125 din Legea fundamentală, întrucât împiedică contestarea în fața instanțelor de drept comun a unor hotărâri ale Consiliului Superior al Magistraturii privitoare la cariera judecătorilor.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că dispozițiile criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate de autorul excepției, legea stabilind expres că sunt definitive și irevocabile numai hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca instanță de judecată, celelalte hotărâri putând fi atacate la instanța de judecată. Această interpretare a fost reținută și în

Decizia Curții Constituționale nr. 433/2004 .

Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 40 alin. (4) din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, potrivit cărora "Hotărârile secțiilor pot fi atacate la Plenul Consiliului Superior al Magistraturii. Hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca instanță de judecată, sunt definitive și irevocabile",

art. 9 din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, care prevede că "Plenul Consiliului Superior al Magistraturii funcționează ca instanță de judecată pentru soluționarea contestațiilor formulate de judecători și procurori împotriva hotărârilor pronunțate de secțiile Consiliului Superior al Magistraturii, cu excepția celor date în materie disciplinară", precum și dispozițiile

art. 36 alin. (2) din Legea nr. 317/2004

privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, conform cărora "Plenul Consiliului Superior al Magistraturii soluționează contestațiile formulate de judecători și procurori împotriva hotărârilor pronunțate de secțiile Consiliului Superior al Magistraturii, cu excepția celor date în materie disciplinară."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 care consacră egalitatea în drepturi a cetățenilor, ale art. 21 privind accesul liber la justiție, precum și ale art. 125 referitoare la statutul judecătorilor.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, așa cum a statuat prin

Decizia nr. 433/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.267 din 29 decembrie 2004, prin calificarea hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii ca fiind definitive și irevocabile, art. 133 alin. (7) din Constituție "are în vedere hotărârile cu caracter jurisdicțional care, numai acestea, pot avea, prin natura lor, însușirea de a fi "definitive și irevocabile", iar nu și alte hotărâri, cu caracter administrativ, emise de Consiliul Superior al Magistraturii". Asemenea hotărâri sunt cele pronunțate de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii în conformitate cu prevederile

art. 36 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 , "ca instanță de judecată, având în competență soluționarea contestațiilor formulate de magistrați împotriva hotărârilor pronunțate de secțiile Consiliului Superior al Magistraturii".

Alte hotărâri, cum sunt cele prevăzute de

art. 36 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 , prin care Plenul Consiliului Superior al Magistraturii dispune măsuri privind cariera magistraților, nu intră sub incidența prevederilor art. 133 alin. (7) din Constituția României, întrucât, nefiind hotărâri cu caracter jurisdicțional, nu pot fi "definitive și irevocabile". Aceste hotărâri sunt prin natura lor acte juridice cu caracter administrativ, supuse controlului judecătoresc.

În ceea ce privește accesul liber la justiție și, implicit, dreptul la un proces echitabil, Curtea admite, în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, că dreptul la un tribunal nu este absolut și este compatibil cu limitări implicite, statele contractante dispunând, în această materie, de o anumită marjă de apreciere (cauza "Le Compte, Van Leuven și DeMeyere contra Belgiei", 1981 sau cauza "Garcia Manibardo contra Spaniei", 2000). Însă garantarea unui proces echitabil, așa cum prevede art. 6 paragraful 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, implică în mod necesar ca: tribunalul să fie stabilit de lege, independent și imparțial. Cât privește prima cerință, și anume ca organul de jurisdicție să fie organizat în conformitate cu voința legiuitorului, Curtea constată că Plenul Consiliului Superior al Magistraturii funcționează ca instanță de judecată în temeiul legii, dispozițiile legale criticate respectând exigența menționată nu numai sub aspectul existenței înseși a tribunalului, ci și sub aspectul compoziției formațiunii învestite cu judecarea litigiului. A doua și a treia condiție impuse tribunalului în vederea garantării procesului echitabil sunt cele referitoare la independența și imparțialitatea organului de jurisdicție. Or, potrivit art. 133 alin. (1) din Constituție, "Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenței justiției", în realizarea acestei competențe consacrate prin Legea fundamentală, el îndeplinind atribuțiile stabilite prin lege. Factorii ce asigură independența și imparțialitatea acestui organ de jurisdicție îi constituie modul de desemnare a membrilor săi, durata mandatului și inamovibilitatea membrilor în cursul mandatului, precum și existența unei protecții adecvate împotriva presiunilor exterioare.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 40 alin. (4) din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor,

art. 9 din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, precum și a dispozițiilor

art. 36 alin. (2) din Legea nr. 317/2004

privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepție ridicată de Rodica Arhip în Dosarul nr. 2.961/44/2006 al Curții de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 31 mai 2007.