Decizia nr. 597/2007
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România
prezumat în vigoare
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România, excepție ridicată de Zhang Weili în Dosarul nr. 15.720/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 București, cauză înregistrată la Curtea Constituțională sub nr. 254D/2007.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă interpretul autorizat de limba chineză, dl Ioan Budura.
Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 255D/2007, nr. 292D/2007, nr. 302D/2007, nr. 371D/2007, nr. 439D/2007 și nr. 440D/2007, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate ridicată de Zhang Ruzhen, Li Xiaojiang, Wang Haisen, Wang Wenbin, Zheng Jinbo și Chen Rugen în dosarele nr. 15.738/302/2006, nr. 15.074/302/2006, nr. 15.890/302/2006, nr. 209/302/2007, nr. 16.196/302/2006 și nr. 16.422/302/2006 ale Judecătoriei Sectorului 5 București.
La apelul nominal răspund Li Xiaojiang, Wang Haisen și Chen Rugen, însoțiți, de asemenea, de același interpret de limba chineză. Lipsește partea Oficiul Național pentru Refugiați, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere identitatea dintre obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Autorii excepțiilor, prin traducător, sunt de acord cu conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este, de asemenea, de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 14 și al
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 440D/2007, nr. 439D/2007, nr. 371D, nr. 302D, nr. 292D și nr. 255D/2006 la Dosarul nr. 254D/2007, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul părților prezente. Acestea arată că doresc obținerea statutului de refugiat în România, invocând diferite motive specifice situației personale și familiale, din cauza cărora returnarea în țara de origine ar determina punerea în pericol a vieții și integrității fizice.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că susținerile autorilor excepției se constituie în aspecte de fapt relevante în fața instanței de judecată învestite cu soluționarea fondului cauzei, și nu în fața Curții Constituționale. Totodată, arată că textele legale criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate, în reperate rânduri, prin raportare la aceleași critici de neconstituționalitate, astfel că aceeași soluție, de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, se impune și în prezenta cauză.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:
Prin încheierile din 16 și 5 februarie 2007, 29 ianuarie 2007, 16 și 23 martie 2007, pronunțate în dosarele nr. 15.720/302/2006, nr. 15.738/302/2006, nr. 15.074/302/2006, nr. 15.890/302/2006, nr. 209/302/2007, nr. 16.196/302/2006 și nr. 16.422/302/2006, Judecătoria Sectorului 5 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România. Excepția a fost ridicată de Zhang Weili, Zhang Ruzhen, Li Xiaojiang, Wang Haisen, Wang Wenbin, Zheng Jinbo și Chen Rugen în cauze având ca obiect soluționarea unor plângeri împotriva hotărârilor Oficiului Național pentru Refugiați de respingere a cererilor de azil.
În motivarea excepției de neconstituționalitate având un conținut asemănător, autorii acesteia susțin că dispozițiile
art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006
sunt contrare prevederilor art. 22 alin. (2) din Constituție, raportate la dispozițiile art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, texte care instituie dreptul absolut al persoanei la protecție împotriva riscului de tortură, pedepse sau tratamente inumane ori degradante.
Se consideră că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale din cauza impreciziei cu privire la spectrul motivelor de pedepse și tratamente inumane care permit acordarea protecției subsidiare, în sensul că limitează sfera de aplicabilitate a interdicției cuprinse în textul art. 22 alin. (2) din Constituție doar la riscul de tortură și tratamente inumane și degradante survenit ca urmare a unuia dintre cele cinci motive de persecuție prevăzute de Convenția din 1951 privind Statutul refugiaților (rasa, religia, naționalitatea, opinia politică și apartenența la un anumit grup social). Or, prevederile art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la interzicerea torturii, au caracter absolut și necondiționat, astfel că nu permit asemenea limitări.
Se precizează, totodată, că dispozițiile examinate trebuie interpretate în conformitate cu prevederile art. 3 din Convenție, dar și cu jurisprudența în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, astfel cum dispun art. 11 alin. (2), art. 20 și 148 din Constituție.
În plus, în Dosarul nr. 292D/2007, autorul excepției susține că prevederile
art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006
încalcă dispozițiile art. 26 alin. (1) din Constituție și ale art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, norme referitoare la dreptul la respectarea vieții private și de familie, apreciind că textele legale criticate ca neconstituționale sunt imprecise cu privire la condiția protejării dreptului la respectul vieții de familie, drept condiție legală pentru acordarea protecției subsidiare.
Judecătoria Sectorului 5 București apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, indică jurisprudența în materie a Curții Constituționale, de exemplu deciziile nr. 648/2006, nr. 702/2006 și nr. 64/2007 prin care instanța de contencios constituțional a respins excepțiile de neconstituționalitate, răspunzând astfel unor critici asemănătoare celor formulate și în prezenta cauză.
Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile
art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România nu contravin normelor constituționale și convenționale invocate de autorii excepției.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului și dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, care prevăd următoarele:
Articolul 26
Protecția subsidiară: "(1) Protecția subsidiară se poate acorda cetățeanului străin sau apatridului care nu îndeplinește condițiile pentru recunoașterea statutului de refugiat și cu privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în țara de origine, respectiv în țara în care își avea reședința obișnuită, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), și care nu poate sau, datorită acestui risc, nu dorește protecția acelei țări.
(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înțelege: (...)
2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante."
În motivarea excepției ridicate, autorii acesteia invocă încălcarea dispozițiilor art. 22 alin. (2) și ale art. 26 alin. (1) din Constituție și, prin raportare la art. 11 alin. (2), la art. 20 și 148 din aceasta, sunt invocate și prevederile art. 3 și ale art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, texte prin care se interzic tortura, pedepsele sau tratamentele inumane ori degradante și se garantează dreptul persoanei la respectarea vieții private și de familie. De asemenea, este indicată jurisprudența în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile
art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași norme constituționale și convenționale invocate și în prezenta cauză și cu o motivare similară. De exemplu, prin
Decizia nr. 648 din 5 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 5 decembrie 2006, Curtea a reținut, pentru argumentele expuse acolo, că dispozițiile
art. 26 alin. (1) și ale alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România nu contravin textelor constituționale și convenționale referitoare la interzicerea torturii.
Totodată, prin
Decizia nr. 524 din 31 mai 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 25 iunie 2007, Curtea a statuat că textele legale criticate nu înfrâng dreptul persoanei la respectarea vieții familiale și private, astfel cum acesta este consacrat în art. 26 alin. (1) din Constituție și în art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Întrucât față de cele statuate de Curtea Constituțională prin deciziile menționate nu au intervenit elemente noi care să justifice modificarea jurisprudenței indicate, soluția și considerentele ce stau la baza acestora își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
Cât privește invocarea în motivarea prezentei excepții de neconstituționalitate a anumitor cauze soluționate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Curtea constată că acestea nu constituie argumente în susținerea neconstituționalității textului de lege criticat, întrucât jurisprudența indicată privește mai degrabă aplicarea legii criticate în spiritul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Or, aspectele legate de aplicarea legilor sunt de competența exclusivă a instanțelor judecătorești, neputând face obiectul controlului exercitat de Curtea Constituțională.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România, excepție ridicată de Zhang Weili, Zhang Ruzhen, Li Xiaojiang, Wang Haisen, Wang Wenbin, Zheng Jinbo și Chen Rugen în dosarele nr. 15.720/302/2006, nr. 15.738/302/2006, nr. 15.074/302/2006, nr. 15.890/302/2006, nr. 209/302/2007, nr. 16.196/302/2006 și nr. 16.422/302/2006 ale Judecătoriei Sectorului 5 București.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 iunie 2007.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.