Decizia nr. 592/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Cornelia Alexandrina Elena Antonescu, prin procurator Iancu Gheorghe, în Dosarul nr. 7.674/105/2006 al Tribunalului Prahova - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 23 ianuarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 7.674/105/2006, Tribunalul Prahova - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Cornelia Alexandrina Elena Antonescu, prin procurator Iancu Gheorghe.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că textele de lege criticate încalcă dreptul de proprietate și creează o inegalitate în fața legii. Inegalitatea vizează cultele religioase și minoritățile naționale, care au posibilitatea să își revendice proprietățile imobiliare preluate în mod abuziv de stat în cadrul unui nou termen, introdus prin

Legea nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, și ceilalți foști proprietari, persoane fizice, în privința cărora termenul pentru depunerea notificărilor nu a mai fost prelungit. Se mai susține că textul de lege criticat contravine protecției constituționale a proprietății private, precum și principiului constituțional al restrângerii exercițiului unor drepturi și al unor libertăți, prin crearea unei imposibilități de retrocedare a unor bunuri imobile preluate în mod abuziv.

Tribunalul Prahova - Secția civilă consideră că textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor constituționale.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază excepția ca fiind inadmisibilă, întrucât criticile de neconstituționalitate vizează o omisiune de reglementare.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale, invocând în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și ale Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile

art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, potrivit cărora: "(1) Persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului. În cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte o notificare pentru fiecare imobil."

Textele constituționale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii și a autorităților publice, art. 44 alin. (2) teza întâi privind garantarea dreptului de proprietate privată, indiferent de titular, alin. (3) referitor la expropriere și alin. (8) privind averea dobândită licit, art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi și al unor libertăți și art. 136 alin. (5) privind caracterul inviolabil al proprietății private.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile

art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate într-o altă cauză cu o motivare similară și având același autor.

Astfel, prin

Decizia nr. 313 din 29 martie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 3 mai 2007, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate referitoare la aceste prevederi, statuând că recunoașterea sine die a posibilității persoanei interesate de a declanșa procedura de recuperare a imobilelor preluate abuziv de către stat ar fi fost de natură să genereze un climat de insecuritate juridică în domeniul proprietății imobiliare.

Prin aceeași decizie, făcând referire la jurisprudența anterioară, Curtea a reținut, în esență, că, "potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, exercitarea dreptului de proprietate trebuie să se facă în limitele legii. Legiuitorul ordinar este așadar competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea dreptului de proprietate, instituind limitări rezonabile în valorificarea ca drept subiectiv garantat, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept. Pentru aceste considerente, nu poate fi reținută încălcarea, prin textele de lege criticate, a prevederilor art. 44 alin. (2) teza întâi, alin. (3) și (8), ale art. 136 alin. (5) din Legea fundamentală".

Curtea a constatat, de asemenea, "că nu se poate reține încălcarea dispozițiilor art. 16 din Constituție, deoarece persoanele îndreptățite care pot introduce notificări în temeiul

art. 22 din Legea nr. 10/2001 , solicitând restituirea în natură a imobilului, se află într-o situație diferită față de cultele religioase ori comunitățile cetățenilor aparținând minorităților naționale. În aceste condiții, nu se poate reține nici încălcarea prevederilor art. 53 din Legea fundamentală."

Atât considerentele, cât și soluția acestei decizii sunt valabile și în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Cornelia Alexandrina Elena Antonescu, prin procurator Iancu Gheorghe, în Dosarul nr. 7.674/105/2006 al Tribunalului Prahova - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 iunie 2007.