Decizia nr. 380/1997

Mihai Constantinescu - președinte

Costica Bulai - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Costea Silvia împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 56 din 20 martie 1997 *).

-----------

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 17 ianuarie 1997, pronunțată în Dosarul nr. 2.233/1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 330^1 din Codul de procedură civilă, ridicată de intimata-reclamanta Costea Silvia.

Prin Decizia nr. 56 din 20 martie 1997, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate ca vadit nefondata, fiind lipsită de obiect, deoarece, în urma modificării textului prin Legea nr. 17/1997, recursul în anulare nu mai poate fi declarat oricând de procurorul general, ci numai în termen de 6 luni, pentru motivele prevăzute în art. 330 pct. 1 și pct. 2 din Codul de procedură civilă.

Împotriva deciziei sus-menționate Costea Silvia a declarat recurs, în termen legal, considerând ca Legea nr. 17/1997 nu se poate aplica recursului în anulare declarat anterior și ca excepția ar fi lipsită de obiect, doar dacă s-ar putea invoca în fața instanței supreme tardivitatea recursului în anulare, în raport cu prevederile Legii nr. 17/1997. Recurenta, în sprijinul acestor afirmații, reitereaza argumentele folosite în susținerea excepției de neconstituționalitate.

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepția a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate invocată este vadit nefondata, fiind lipsită de obiect.

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:

Potrivit art. 145 alin. (2) din Constituție, deciziile Curții Constituționale, având efecte numai pentru viitor, nu pot privi decât neconstituționalitatea unor texte în vigoare, întrucât, altminteri, dacă s-ar referi la dispoziții legale abrogate s-au în forma anterioară unei modificări, în mod necesar ele ar avea efecte retroactive, incalcand astfel prevederile art. 15 din Constituție. Pe cale de consecința, controlul exercitat de Curte pentru soluționarea excepției invocate poate privi numai art. 330^1 din Codul de procedură civilă după modificarea sa prin Legea nr. 17/1997. De asemenea, conform practicii sale curente, Curtea constata ca aplicabilitatea prevederilor acestui articol la recursurile în anulare anterioare intrării în vigoare a legii menționate este o problemă de competența exclusiva a instanței judecătorești. De aceea motivele invocate în recurs sunt neintemeiate.

Fața de cele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 și al art. 26 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Costea Silvia împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 56 din 20 martie 1997 .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 14 octombrie 1997.