Decizia nr. 688/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 114^1 alin. 2 și 3, art. 156 alin. 1 și art. 171 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Consiliul Local al Municipiului Sighișoara în Dosarul nr. 2.272/2006 al Tribunalului Mureș - Secția comercială.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 9 februarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 2.272/2006, Tribunalul Mureș - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 114^1 alin. 2 și 3, art. 156 alin. 1 și art. 171 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Consiliul Local al Municipiului Sighișoara într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni în pretenții.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile criticate sunt neconstituționale, deoarece permit interpretări subiective, chiar arbitrare din partea instanțelor de judecată. Astfel, atunci când există posibilitatea unei interpretări și aplicări neunitare din partea instanțelor, se încalcă independența justiției și obligația judecătorului de a se subordona legii. Mai arată autorul excepției că în cauza dedusă instanței de judecată care a sesizat Curtea Constituțională i-a fost respinsă o cerere de amânare și a fost decăzut din dreptul de a mai propune și administra probe, deși, prin abrogarea art. 118 alin. 2 din Codul de procedură civilă, nedepunerea întâmpinării a rămas fără sancțiune.

Tribunalul Mureș - Secția comercială și-a exprimat opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, cu referire la jurisprudența Curții Constituționale.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece textele criticate contribuie la urgentarea soluționării cauzei și la prevenirea exercitării abuzive sau cu întârziere a drepturilor procesuale, instanța fiind în măsură de a cunoaște încă de la început cadrul procesual, iar pârâtul fiind în drept să utilizeze un instrument procedural ce îi permite să-și formuleze o apărare completă în raport cu susținerile reclamantului.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, astfel cum s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 490/2006 .

Președinții celor două Camere nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 114^1 alin. 2 și 3, art. 156 alin. 1 și art. 171 din Codul de procedură civilă. Dispozițiile art. 114^1 alin. 3 au fost modificate prin

art. I pct. 21 din Legea nr. 219/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005.

Astfel, dispozițiile de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 114^1 alin. 2 și 3: "Președintele va dispune în același timp să se comunice pârâtului, o dată cu citația, copii de pe cerere și de pe înscrisuri, punându-i-se în vedere obligația de a depune la dosar întâmpinare cel mai târziu cu 5 zile înainte de termenul stabilit pentru judecată.

Primul termen de judecată va fi stabilit astfel încât de la data primirii citației pârâtul să aibă la dispoziție cel puțin 15 zile pentru a-și pregăti apărarea, iar în procesele urgente, cel puțin 5 zile. Pentru termenele următoare și primul termen fixat după casarea cu trimitere, determinată de necercetarea fondului, rămân aplicabile dispozițiile art. 89 alin. 1.";

- Art. 156 alin. 1: "Instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată.";

- Art. 171: "Partea decăzută din dreptul de a administra o dovadă va putea totuși să se apere, discutând în fapt, și în drept temeinicia susținerilor și a dovezilor părții potrivnice."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare, ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

Asupra dispozițiilor art. 114^1 alin. 3 din Codul de procedură civilă - raportate la prevederile art. 21 din Constituție și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale - Curtea s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 448/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 30 mai 2007, statuând că obligația părților de a-și exercită drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la un proces echitabil, judecat într-un termen rezonabil, instituirea termenelor procesuale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.

De asemenea, asupra dispozițiilor art. 156 din Codul de procedură civilă - raportate la prevederile art. 24 din Constituție și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale - Curtea s-a pronunțat prin

Decizia nr. 490/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 6 iulie 2006, statuând că acestea nu constituie o restrângere a dreptului la apărare și nici nu încalcă principiile constituționale invocate, ci reprezintă o măsură de descurajare a exercitării cu rea-credință a drepturilor procesuale prin cereri de amânare a procesului în scopul tergiversării acestuia și al împiedicării înfăptuirii justiției.

Totodată, facultatea instituită pentru judecător, de a nu acorda un termen pentru lipsă de apărare (caz în care se va amâna pronunțarea, la cererea părții, pentru depunerea de concluzii scrise) sau de a acorda un singur termen în acest scop, implică responsabilitatea acestuia în înfăptuirea actului de justiție, iar pentru eventualele abuzuri sau greșeli de judecată datorate încălcării dreptului la apărare, legea prevede remediile necesare.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale în materie, atât soluția, cât și considerentele acestor decizii își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Având în vedere toate aceste argumente, Curtea constată că nici dispozițiile art. 171 din Codul de procedură civilă nu contravin dreptului la un proces echitabil sau dreptului la apărare, ci, dimpotrivă, dau posibilitatea părții decăzute din dreptul de a administra o dovadă să se apere, discutând în fapt, și în drept temeinicia susținerilor și a dovezilor părții potrivnice.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 114^1 alin. 2 și 3, art. 156 alin. 1 și art. 171 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Consiliul Local al Municipiului Sighișoara în Dosarul nr. 2.272/2006 al Tribunalului Mureș - Secția comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 septembrie 2007.