Decizia nr. 169/1997

Ioan Muraru - președinte

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Raul Petrescu - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Hazarian Saram și Hazarian Anahid Margot împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 145 din 25 noiembrie 1996 *).

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 22 mai 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public și în lipsa celorlalte părți legal citate, și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 4 iunie 1997.

------------

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 6 septembrie 1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 și a art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ridicată de Hazarian Saram și Hazarian Anahid Margot.

Prin Decizia nr. 145 din 25 noiembrie 1996, Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 ai ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă. Aceasta soluție s-a fundamentat pe deciziile Curții Constituționale nr. 73 din 4 iunie 1996 și nr. 96 din 24 septembrie 1996, prin care s-a statuat ca dispozițiile art. 330, art. 330^2 alin. 2, art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă sunt constituționale, cele ale art. 330^2 alin. 1 din cod sun neconstituționale, iar prevederile art. 330^1 din cod sunt neconstituționale în măsura în care acestea se aplică hotărârilor pronunțate înainte de 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a Legii nr. 59/1993.

Împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 145 din 25 noiembrie 1996

au declarat recurs, în termen legal, Hazarian Saram și Hazarian Anahid Margot, pentru următoarele motive: ilegalitatea

Deciziei Curții Constituționale nr. 145/1996 , determinata de necitarea recurentilor la judecata în fond; vădită neconstituționalitate a prevederilor art. 330, art. 330^1, art. 330^2 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, care încalcă principii fundamentale ale Constituției și ale altor acte internaționale la care România a aderat, ce vor fi detaliate cu ocazia soluționării recursului.

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepția a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Senatul, prin Comisia juridică, de numiri, disciplina, imunități și validari, apreciază ca excepția este nefondata.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca recursul este neîntemeiat, deoarece prin decizii definitive Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor art. 330 și următoarele din Codul de procedură civilă.

Camera Deputaților nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, punctele de vedere ale Senatului și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:

Motivul de recurs privind ilegalitatea

Deciziei nr. 145 din 25 noiembrie 1996 , datorată necitarii părților la judecata în fond, este neîntemeiat. Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale prevede la art. 24 alin. (2) ca, atunci când excepția de neconstituționalitate este vadit nefondata, soluția se adoptă cu unanimitatea voturilor completului de judecată, fără citarea părților. Împotriva deciziei se poate exercita calea de atac a recursului care, în toate cazurile, se soluționează cu citarea părților și a Ministerului Public, asigurându-se în felul acesta posibilitatea pentru părți de a-și formula apărările în fața Curții Constituționale.

Și cel de-al doilea motiv de recurs, potrivit căruia prevederile art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă încalcă principii fundamentale ale Constituției și ale altor acte internaționale la care România a aderat, urmează a fi respins. Recurentii nu precizează principiile fundamentale constituționale și nici actele internaționale la care România a aderat și au fost incalcate. Curtea, însă, a analizat constituționalitatea dispozițiilor criticate în raport cu prevederile art. 6 pct. 1 din Convenția europeană a drepturilor o mului, art. 10 din Declarația Universala a Drepturilor Omului și ale art. 14 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și s-au pronunțat cu privire la acestea prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 și al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Hazarian Saram și Hazarian Anahid Margot împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 145 din 25 noiembrie 1996 .

Definitivă.

Pronunțată în ședința din 4 iunie 1997.