Decizia nr. 754/2007
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 89 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare și art. 55 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- Legea nr. 80/1995 11 iulie 1995 (prevederi anume) privind statutul cadrelor militare
- Legea nr. 138/1999 20 iulie 1999 (prevederi anume) privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de …
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Antonia Constantin - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 89 din Legea nr. 80/1995
privind statutul cadrelor militare și
art. 55 din Legea nr. 138/1999
privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, excepție ridicată de Simion Lincă în Dosarul nr. 10.367/2/2006 al Curții de Apel București Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției și pentru partea Ministerul Apărării răspunde doamna Grațiela Păunescu, consilier juridic cu delegație la dosar. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Autorul excepției pune concluzii de admitere a acesteia, sens în care depune la dosar și note scrise.
Reprezentantul Ministerului Apărării pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate nu contravin principiului referitor la prezumția de nevinovăție și nici celui consacrat de art. 16 din Legea fundamentală.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, deoarece suspendarea din funcție sau punerea la dispoziție nu constituie o discriminare în raport cu cadrele militare în activitate și care nu sunt implicate într-o acțiune penală. De asemenea, aceste măsuri nu constituie eo ipso un verdict de culpabilitate, ci sunt măsuri limitate în timp și antrenate de necesitatea instrucției penale. Norma constituțională consacrată de art. 53 permite astfel restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți, iar textele criticate se circumscriu acestor exigențe. În sfârșit, comparația cu celelalte categorii socioprofesionale nu poate fi primită, deoarece nu a fost invocată cu prilejul ridicării excepției la instanța de drept comun și, de altfel, o asemenea argumentare nu are legătură cu soluționarea cauzei.
În replică, autorul excepției solicită reprezentantului Ministerului Public să definească celelalte categorii socioprofesionale la care a făcut trimitere în contraargumentare.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 8 ianuarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 10.367/2/2006, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 89 din Legea nr. 80/1995
privind statutul cadrelor militare și
art. 55 din Legea nr. 138/1999
privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, excepție ridicată de Simion Lincă în dosarul de mai sus, având ca obiect soluționarea unei acțiuni în contencios administrativ.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) și (3) referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și la ocuparea funcțiilor și demnităților publice, ale art. 22 alin. (2) referitoare la interzicerea tratamentului inuman ori degradant, ale art. 23 alin. (11) și (12) referitoare la prezumția de nevinovăție și la stabilirea pedepselor prin lege, ale art. 41 alin. (1) referitoare la libertatea alegerii profesiei, ale art. 47 alin. (1) referitoare la obligația statului de a asigura un nivel de trai decent, ale art. 53 referitoare la Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și ale art. 11 din Declarația Universală a Drepturilor Omului referitoare la prezumția de nevinovăție.
Autorul excepției susține că textele legale criticate contravin dispozițiilor constituționale enunțate, deoarece, înainte de stabilirea cu certitudine a vinovăției printr-o hotărâre judecătorească, persoanele în cauză sunt eliberate din funcție, nu au posibilitatea efectivă de a participa la un concurs pentru ocuparea unei funcții, alta decât cea pentru care a fost pus la dispoziție, și se află în situația de a li se diminua veniturile. De asemenea, este de neînțeles de ce nu i se aplică pe lângă coeficientul de ierarhizare minim al soldei de funcție corespunzător gradului și celelalte sporuri prevăzute de lege, cum ar fi solda de merit, spor pentru condiții vătămătoare, indemnizația de specialist de clasă și spor de activități excepționale.
Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece legiuitorul poate dispune cu privire la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți dacă situațiile deosebite o impun.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece susținerea autorului excepției potrivit căreia dispozițiile legale invocate aduc atingere principiului egalității în drepturi a cetățenilor nu poate fi primită, întrucât prevederile legale criticate se aplică tuturor persoanelor ce se află în situațiile prevăzute de ipoteza normelor. De asemenea, potrivit art. 53 din Constituție se poate recurge la restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți. Astfel, suspendarea din funcție ca urmare a arestării preventive ori punerea la dispoziție a cadrelor militare, când este vorba de cercetarea și judecarea în stare de libertate, cu consecința lipsei ori a diminuării la minimum a unor drepturi, nu poate fi considerată ca fiind o încălcare a egalității în drepturi ori a egalității de șanse, de vreme ce luarea unor asemenea măsuri a fost determinată de o situație de anormalitate pentru apărarea ordinii, a moralei publice și pentru desfășurarea instrucției penale.
Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate se aplică uniform tuturor subiectelor de drept aflate în ipoteza normei juridice. De asemenea, instituirea unor reguli în cazul suspendării din funcție sau punerii la dispoziție a cadrelor militare reprezintă o măsură de restrângere a exercițiului unor drepturi stabilite prin lege, în conformitate cu prevederile art. 53 din Constituție, pentru desfășurarea instrucției penale.
Dispozițiile art. 16 alin. (3), ale art. 22 alin. (2), ale art. 41 alin. (1) și art. 47 alin. (1) nu au incidență în cauză.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 89 din Legea nr. 80/1995 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 20 iulie 1995, și
art. 55 din Legea nr. 138/1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 22 iulie 1999, care au următorul conținut:
-
Articolul 89
din Legea nr. 80/1995 : "Hotărârea privind menținerea în activitate a cadrelor militare pentru care s-a început urmărirea penală sau care sunt trimise în judecata instanțelor militare se ia după soluționarea cauzei de către parchetul militar ori de către instanța de judecată militară.
În acest interval de timp ofițerii, maiștrii militari și subofițerii arestați se suspendă din funcție, iar cei care sunt cercetați și judecați în stare de libertate sau eliberați pe cauțiune se pun la dispoziție. Pe timpul suspendării din funcție, ofițerii, maiștrii militari și subofițerii nu beneficiază de nici un drept de la Ministerul Apărării Naționale. Cei puși la dispoziție îndeplinesc atribuțiile stabilite de comandanții unităților din care fac parte și beneficiază de drepturile bănești corespunzătoare gradului pe care îl au, la minimum.
Ofițerii, maiștrii militari și subofițerii condamnați, care anterior au fost suspendați din funcții, se trec în rezervă începând cu data suspendării.
În cazul în care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală ori achitarea, aceștia vor fi repuși în toate drepturile avute la data suspendării din funcție, respectiv a punerii la dispoziție.
Repunerea în drepturi se poate dispune și în cazul încetării urmăririi penale ori a procesului penal.";
-
Articolul 55
din Legea nr. 138/1999 : "(1)Cadrele militare în activitate cercetate și judecate în stare de libertate sau eliberate pe cauțiune - puse la dispoziție - beneficiază de coeficienții de ierarhizare minimi ai soldei de funcție corespunzători gradelor pe care le au, de solda de grad și de gradațiile la care au dreptul, precum și de indemnizația de dispozitiv, până la definitivarea situației.
(2) Cadrelor militare în activitate arestate le încetează plata drepturilor bănești începând cu data suspendării.
(3) În cazul în care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală ori achitarea, precum și în cazul încetării urmăririi penale ori a procesului penal, militarii prevăzuți la alin. (1) și (2) vor fi repuși în toate drepturile bănești avute la data punerii la dispoziție, respectiv a suspendării.
(4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplică în mod corespunzător și celorlalte categorii de militari aflați în situații similare."
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că unele dintre dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional prin raportare la aceleași prevederi. Astfel, prin
Decizia nr. 187 din 6 martie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 5 aprilie 2007, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 89 alin. 2 din Legea nr. 80/1995 . Cu acel prilej s-a statuat că toate legile speciale de reglementare a statutului persoanelor care îndeplinesc funcții publice ori de interes public prevăd obligativitatea sau posibilitatea suspendării din funcție a persoanei față de care s-a început urmărirea penală, a fost arestată sau trimisă în judecată. Instanța de contencios constituțional nu ar putea cenzura dreptul legiuitorului de a stabili care este cuantumul indemnizației cuvenite fără a încălca principiul separației puterilor în stat. De asemenea, suspendarea, punerea la dispoziție și reducerea cuantumului indemnizației nu încalcă prezumția de nevinovăție, întrucât nu vizează fondul răspunderii pentru fapta imputată, nu prejudecă vinovăția, ci constituie măsuri preventive, justificate de necesitatea împiedicării săvârșirii de noi fapte contrare prevederilor legale, de îndeplinirea corectă a atribuțiilor ce revin funcției respective și de asigurarea încrederii în persoana care ocupă acea funcție.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziei mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
Pentru aceleași considerente, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 55 din Legea nr. 138/1999
urmează a fi respinsă, întrucât sub aspectele criticate textele legale nu cuprind reglementări diferite.
Referitor la susținerea potrivit căreia
art. 89 din Legea nr. 80/1995
și
art. 55 din Legea nr. 138/1999
contravin art. 53 din Constituție, Curtea constată că drepturile și libertățile fundamentale consacrate de Constituție și Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu sunt absolute, ele putând fi supuse anumitor limitări, ingerințe ori restricții din partea autorităților. Însă, ingerința trebuie să fie prevăzută de lege, să urmărească un scop legitim, să apară ca necesară într-o societate democratică și să fie proporțională cu scopul urmărit. Fără îndoială că sub acest aspect statul este ținut de îndeplinirea anumitor obligații pozitive (luarea unor măsuri care să asigure exercitarea drepturilor în conformitate cu scopurile Convenției) și negative (abținerea de la a exercita anumite ingerințe).
Așa fiind, oricare ar fi modalitatea de restrângere a dreptului, se impune instituirea unor garanții adecvate și suficiente contra posibilelor abuzuri în materie. O asemenea apreciere are un caracter relativ, ea este în funcție de circumstanțele cauzei, de exemplu de natura, întinderea și durata eventualelor măsuri, rațiunile pentru care au fost dispuse, executarea și controlul executării lor, tipul de posibilitate de plângere împotriva acestei măsuri reglementate în dreptul intern.
Așadar, nu se poate susține că prin punerea la dispoziție și prin diminuarea soldei la coeficientul de ierarhizare minim atunci când cadrul militar este cercetat și judecat în libertate se restrâng, în contradicție cu art. 53, drepturile consacrate de Legea fundamentală, deoarece chiar textul constituțional invocat permite această posibilitate. Rațiunile pentru care s-au dispus astfel de măsuri sunt evidente și urmăresc un scop legitim, acela de a proteja statutul cadrelor militare și onoarea armatei române. Altminteri, încrederea și prestigiul instituției din care face parte cadrul militar ar fi serios zdruncinate de orice umbră de suspiciune care planează asupra moralității militarului. În plus, legea prevede in terminis obligativitatea ca, în situația în care s-a dispus o soluție de netrimitere în judecată sau de achitare, militarul să fie repus în toate drepturile avute la data punerii la dispoziție.
În ceea ce privește critica referitoare la invocarea dispozițiilor art. 22 alin. (2), art. 23 alin. (12), art. 41 alin. (1), și art. 47 alin. (1) din Constituție, Curtea constată că acestea nu au incidență în cauză.
În sfârșit, referitor la împrejurarea că, după sesizarea instanței de contencios constituțional, autorul excepției a depus la dosar o cerere prin care solicită completarea motivării în sensul invocării neconstituționalității textelor legale criticate prin raportare și la alte articole, cum ar fi art. 1 alin. (3), art. 15 alin. (1) și art. 22 alin. (1) din Constituție, precum și la art. 6 par. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, Curtea constată că o astfel de cerere nu poate fi primită, deoarece controlul de constituționalitate se exercită în limitele sesizării, așa cum au fost stabilite de încheierea instanței de judecată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 89 din Legea nr. 80/1995
privind statutul cadrelor militare și
art. 55 din Legea nr. 138/1999
privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, excepție ridicată de Simion Lincă în Dosarul nr. 10.367/2/2006 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 septembrie 2007.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.