Decizia nr. 709/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 36 alin. (2) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006

privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, excepție ridicată de Gabi-Gabriela Duncă în Dosarul nr. 10.164/2/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 1.032D/2007, având obiect identic, excepție ridicată de Adriana Nicolae în Dosarul nr. 10.315/2/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având în vedere identitatea de obiect a excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, deliberând, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 1.032D/2007 la Dosarul nr. 825D/2007, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, considerând că prevederile de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate de autorii excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 17 mai 2007 și Decizia nr. 2.627 din 22 mai 2007, pronunțate în Dosarul nr. 10.164/2/2006, respectiv Dosarul nr. 10.315/2/2006, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 36 alin. (2) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006

privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției. Excepția a fost ridicată de Gabi-Gabriela Duncă și Adriana Nicolae cu prilejul soluționării unor cauze având ca obiect drepturi salariale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că textul de lege criticat, care prevede că hotărârile pronunțate împotriva contestațiilor referitoare la drepturile salariale sunt irevocabile, creează o discriminare a magistraților în raport cu celelalte categorii socio-profesionale care au dreptul de recurs împotriva hotărârilor privind drepturi salariale. De asemenea, consideră că se restrânge în mod nejustificat dreptul de acces liber la justiție, precum și posibilitatea de a exercita căile de atac în condițiile legii, potrivit art. 129 din Constituție.

În Dosarul nr. 10.164/2/2006, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal arată că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, în timp ce în Dosarul nr. 10.315/2/2006 consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, textul de lege criticat fiind contrar dispozițiilor constituționale invocate.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. Astfel, consideră că textul de lege criticat nu este contrar prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât judecătorii, procurorii și celelalte categorii de personal din sistemul justiție se află într-o situație obiectiv diferită, motiv pentru care legiuitorul a reglementat salarizarea și alte drepturi ale lor printr-un act normativ special, prin care a prevăzut reguli speciale de contestare a modului de stabilire a drepturilor salariale, precum și cu privire la exercitarea căilor de atac. De asemenea, arată că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul este în drept ca, în considerarea unor situații deosebite, să stabilească reguli diferite, derogatorii de la normele dreptului comun. În sfârșit, arată că nicio dispoziție constituțională nu prevede că accesul liber la justiție înseamnă accesul nelimitat la toate structurile judecătorești și nici faptul că toate procesele trebuie să parcurgă toate gradele de jurisdicție.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, dispozițiile legale criticate nefiind contrare dispozițiilor constituționale sau internaționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 36 alin. (2) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006

privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 7 aprilie 2006, dispoziții potrivit cărora "Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sau, după caz, a Curții de Apel București, pentru celelalte hotărâri. Hotărârile pronunțate sunt irevocabile".

În opinia autorilor excepției, textul de lege criticat contravine următoarelor prevederi constituționale: art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări; art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justiție al oricărei persoane; art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică; art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți; art. 126 referitoare la instanțele judecătorești; art. 129 privind exercitarea căilor de atac, precum și art. 20 alin. (1) raportat la art. 6 par.1 și art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție, prevederi referitoare la dreptul la un proces echitabil și interzicerea discriminării.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textul de lege criticat a mai fost supus controlului de constituționalitate în raport cu aceleași critici ca și în prezenta cauză. Astfel, analizând textul de lege sub aspectul conformității cu principiul constituțional al egalității în drepturi și dreptul de acces liber la justiție, Curtea, prin

Decizia nr. 377 din 17 aprilie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 21 mai 2007, a statuat că "textul de lege criticat nu creează o discriminare a persoanelor cărora li se adresează această normă în raport cu alte categorii de cetățeni care se pot adresa instanței de contencios administrativ în a cărei circumscripție își au domiciliu. Astfel, judecătorii, procurorii și celelalte categorii de personal din sistemul justiției se află într-o situație obiectiv diferită, motiv pentru care legiuitorul a reglementat salarizarea și alte drepturi ale lor printr-un act normativ special, prin care a prevăzut reguli speciale de contestare a modului de stabilire a drepturilor salariale, precum și cu privire la exercitarea căilor de atac.

Potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, competența și procedura de judecată se stabilesc numai prin lege. Legiuitorul, prin urmare, este în drept ca, în considerarea unor situații deosebite, să stabilească reguli diferite, derogatorii de la normele dreptului comun".

În ceea ce privește conformitatea cu accesul liber la justiție, cu același prilej Curtea a arătat că dispozițiile

art. 36 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006

"nu îngrădesc în niciun fel accesul liber la justiție, fiind expres prevăzut dreptul de a face plângere la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ori, după caz, a Curții de Apel București. În fața acestor instanțe părțile interesate se pot folosi de toate mijloacele și garanțiile procedurale care condiționează desfășurarea unui proces echitabil.

Nicio dispoziție constituțională nu prevede că accesul liber la justiție înseamnă accesul nelimitat la toate structurile judecătorești și nici faptul că toate procesele trebuie să parcurgă toate gradele de jurisdicție. Exercitarea căilor de atac, conform art. 129 din Constituție, se face în condițiile legii".

În plus față de aceste argumente, Curtea reține, de asemenea, că dispozițiile internaționale invocate de autorul excepției nu stabilesc în materie civilă obligația existenței a două grade de jurisdicție, legiuitorul național având libertatea de reglementare în acest domeniu.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 36 alin. (2) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006

privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, excepție ridicată de Gabi-Gabriela Duncă și Adriana Nicolae în Dosarul nr. 10.164/2/2006 și Dosarul nr. 10.315/2/2006, ambele ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 septembrie 2007.