Decizia nr. 911/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000

privind retrocedarea unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România, excepție ridicată din oficiu de Curtea de Apel Bacău - Secția comercială și de contencios administrativ în Dosarul nr. 258/32/2007.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ridicate, întrucât apreciază că prevederile de lege criticate nu sunt contrare art. 44 alin. (1), (3) și (4) din Constituție și nici art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 19 martie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 258/32/2007, Curtea de Apel Bacău - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000

privind retrocedarea unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România. Excepția a fost ridicată de instanța de judecată din oficiu într-o cauză având ca obiect judecarea contestației formulate de Mitropolia Moldovei și Bucovinei împotriva deciziei Comisiei speciale de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România.

În motivarea excepției Curtea de Apel Bacău - Secția comercială și de contencios administrativ susține că textul de lege criticat contravine dispozițiilor art. 44 alin. (1)-(4) din Constituție și art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prin aceea că nu asigură o reparație echitabilă a prejudiciului suferit de cultele religioase ca urmare a preluării în mod abuziv a imobilelor ce le-au aparținut și care au fost demolate. Consideră că astfel nu este menținut un just echilibru între interesul general al comunității și apărarea drepturilor fundamentale, în sensul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este inadmisibilă, întrucât ceea ce se critică este o omisiune de reglementare și, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta nu are competența să modifice sau să completeze prevederea legală supusă controlului.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituțional. În acest sens, arată că textul de lege criticat este în acord cu dispozițiile constituționale potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000

privind retrocedarea unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 1 septembrie 2005, potrivit cărora: "(3) Sunt imobile, în sensul prezentei ordonanțe de urgență, construcțiile existente în natură, împreună cu terenurile aferente lor, situate în intravilanul localităților, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și terenurile aflate la data preluării abuzive în intravilanul localităților, nerestituite până la data intrării în vigoare a prezentei legi. Adăugirile aduse construcțiilor se preiau cu plată, numai dacă acestea nu depășesc 50% din aria desfășurată actuală. În caz contrar, nu se va dispune retrocedarea, considerându-se imobil nou în raport cu cel preluat. Nu se includ în această categorie lucrările de reparații curente, capitale, consolidări, modificări ale compartimentării inițiale, îmbunătățiri funcționale și altele asemenea."

Curtea de Apel Bacău - Secția comercială și de contencios administrativ susține că aceste prevederi de lege contravin dispozițiilor constituționale ale art. 44 alin. (1) și (2) teza întâi privind garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate și a proprietății private, alin. (3) referitor la expropriere și alin. (4) privind naționalizarea. De asemenea, consideră că se încalcă și art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind "Protecția proprietății".

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține că, în realitate, critica formulată privește redactarea actuală a prevederilor

art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000 . Astfel, se apreciază de către autor că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece nu instituie o reparație echitabilă a prejudiciului suferit ca urmare a preluării în mod abuziv a imobilelor aparținând cultelor religioase, ce au fost demolate, în sensul că persoana juridică - organizație religioasă nu beneficiază de acordarea de despăgubiri pentru imobilele expropriate și ulterior demolate.

Așadar, pretinsa neconstituționalitate a textului de lege criticat este determinată exclusiv de o omisiune legislativă. Or, în temeiul art. 61 din Constituție, "Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a țării", astfel încât modificarea sau completarea normelor juridice constituie atribuții exclusive ale acestuia.

Ca atare, în temeiul

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit căruia aceasta "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului", excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

În același sens s-a pronunțat Curtea Constituțională și prin

Decizia nr. 596 din 19 iunie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 2 august 2007, care a avut ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții legale și cu o motivare similară.

Față de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000

privind retrocedarea unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România, excepție ridicată din oficiu de Curtea de Apel Bacău - Secția comercială și de contencios administrativ în Dosarul nr. 258/32/2007.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 octombrie 2007.