Decizia nr. 847/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (5),

art. 45, 47, 58, 60, 82 și 83 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998

privind valorificarea unor active ale statului, excepție ridicată de Neculai Apreotesei și Verginica Apreotesei în Dosarul nr. 3.529/2/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția comercială.

La apelul nominal se prezintă avocatul autorilor excepției, lipsă fiind cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, avocatul autorilor excepției susține că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998

este neconstituțională, deoarece contravine prevederilor art. 108 și art. 115 din Constituție. De asemenea, art. 13 din ordonanță prevede un termen de prescripție derogatoriu de la dreptul comun, instanța de judecată având obligația de a face aplicarea acestui termen indiferent de persoana care face contestația la executare. Termenul de prescripție se aplică și raporturilor juridice care s-au născut înainte de publicarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/1998 , ceea ce contravine prevederilor art. 15 din Legea fundamentală.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (5),

art. 45, 47, 58, 60 și 82 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998

ca neîntemeiată. În acest sens, arată că procedura specială prevăzută de textele de lege criticate se justifică prin prisma interesului general, a naturii deosebite a creanțelor neperformante preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și strânsa legătură a acestora cu datoria publică, cu bugetul statului și ocrotirea interesului public.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 83 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998 , reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a acesteia, ca inadmisibilă. În acest sens, arată că prin

Decizia nr. 39 din 29 ianuarie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 12 martie 2004, instanța de contencios constituțional a admis excepția de neconstituționalitate a

art. 83 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 23 februarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 3.529/2/2006, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/1998

privind valorificarea unor active ale statului. Excepția a fost ridicată de Neculai Apreotesei și Verginica Apreotesei cu ocazia soluționării recursului declarat împotriva unei sentințe civile pronunțate de Curtea de Apel București - Secția a VI-a comercială.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile

art. 13 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998 , instituind un termen special de prescripție de 7 ani în ceea ce privește dreptul de a cere executarea silită a creanțelor preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, încalcă prevederile constituționale referitoare la garantarea și ocrotirea în mod egal a proprietății private. În ceea ce privește dispozițiile

art. 45, 47, 58, 60, 82 și 83 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998 , se arată că acestea contravin prevederilor art. 21 din Constituție, deoarece toate aceste texte de lege conțin dispoziții derogatorii de la dreptul comun în ceea ce privește instanța competentă să soluționeze litigiile sau termenele de judecată.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția comercială arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul arată că legiuitorul a instituit aceste reguli speciale de procedură ca modalități de exercitare a drepturilor procesuale, în considerarea naturii deosebite a creanțelor neperformante preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, fără a se îngrădi prin aceasta dreptul substanțial de care depinde, intrinsec, soluționarea litigiilor. Prin aceste norme de procedură nu se încalcă dispozițiile art. 21 din Legea fundamentală și nici dreptul de apărare al autorilor excepției, aceștia având posibilitatea să folosească toate mijloacele de apărare și procedurale prevăzute de lege, care, indiferent de modul cum sunt aplicate de instanțele de judecată, le conferă un răgaz substanțial pentru a-și pregăti apărarea și a-și susține interesele. De asemenea, se arată că susținerea potrivit căreia, prin stabilirea termenului special de prescripție de 7 ani este de natură a ocroti diferit proprietatea privată a statului față de cea a altor titulari, se încalcă prevederile art. 44 din Legea fundamentală apare ca fiind neîntemeiată, întrucât aceste prevederi se aplică oricărei părți din litigiu, și nu diferențiat în raport de titularul dreptului de proprietate.

Avocatul Poporului arată că dispozițiile de lege criticate nu îngrădesc sub niciun aspect accesul liber la justiție, care presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza procedurile stabilite prin lege, în formele și în modalitățile instituite de legiuitor. De asemenea, se arată că textele de lege criticate sunt în deplină concordanță cu prevederile constituționale referitoare la dreptul de proprietate privată. Legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niște limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorilor excepției, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Deși instanța de judecată a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/1998

privind valorificarea unor active ale statului, din motivarea excepției rezultă că autorii acesteia se referă doar la dispozițiile art. 13 alin. (5),

art. 45, 47, 58, 60, 82 și 83 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998 , iar nu la ordonanță în ansamblul ei.

Astfel, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 13 alin. (5),

art. 45, 47, 58, 60, 82 și 83 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998

privind valorificarea unor active ale statului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 24 decembrie 2002, cu următorul cuprins:

- Art. 13 alin. (5): "Termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanțelor preluate de AVAS, constatate prin acte care constituie titlu executoriu sau care, după caz, au fost învestite cu formulă executorie, este de 7 ani. Acest termen nu se aplică creanțelor pentru care dreptul de a cere executarea silită a fost prescris.";

- Art. 45: "Cererile de orice natură privind drepturile și obligațiile în legătură cu activele bancare preluate de AVAS, inclusiv cele formulate pentru angajarea răspunderii civile a persoanelor fizice și juridice, altele decât debitorii definiți la art. 38, sunt de competența Curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau, după caz, domiciliul pârâtului și se judecă de urgență și cu precădere.";

- Art. 47: "(1) Orice cerere se judecă la primul termen, în afara cazului în care instanța dispune administrarea de probe noi. Dacă din motive întemeiate părțile nu sunt în măsură să își prezinte apărările în mod complet, instanța va putea, în mod excepțional, să acorde un termen în cunoștință de cel mult 7 zile.

(2) Același termen de 7 zile se acordă o singură dată și pentru administrarea de probe noi, dispuse de instanță, la primul termen.";

- Art. 58: "Executorul va începe executarea după comunicarea titlului executoriu prevăzut la art. 39 alin. (1), cu mențiunea că neachitarea de bunăvoie a creanței în termen de 5 zile lucrătoare de la primire dă dreptul creditorului să procedeze la executarea silită fără nicio altă somație.";

- Art. 60: "Executarea silită asupra tuturor bunurilor urmăribile aparținând debitorilor și garanților se poate face după expirarea termenului prevăzut la art. 58, fără încuviințarea instanței.";

- Art. 82: "(1) Litigiile în curs în legătură cu creanțele bancare cedate AVAS, indiferent de faza în care se află, vor continua și se vor soluționa cu aplicarea procedurii prevăzute de prezenta ordonanță de urgență. Actele procedurale încheiate rămân valabile. La cererea AVAS această procedură poate fi aplicată și executărilor silite începute potrivit procedurii de drept comun. Actele de executare încheiate își mențin valabilitatea.

(2) Executarea silită începută de AVAS prin executorii proprii sau prin intermediul executorilor judecătorești continuă și pe parcursul soluționării contestațiilor formulate de debitori, aceștia având dreptul întoarcerii executării numai în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiție și ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 13 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998 , s-a mai pronunțat, statuând prin

Decizia nr. 447 din 30 mai 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 27 iunie 2006, că instituirea unui termen de prescripție special cu privire la dreptul de a cere executarea silită în favoarea Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului nu încalcă dreptul de proprietate privată, precum și că textul legal criticat ocrotește realizarea veniturilor obținute din valorificarea unor active ale statului și, prin urmare, nu se are în vedere ocrotirea în mod diferențiat a proprietății private în raport cu calitatea titularilor.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 45, 47 și 82 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998 , în raport cu dispozițiile

art. 21 din Constituție, Curtea constatată că prin Decizia nr. 323 din 14 septembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.026 din 5 noiembrie 2004, a reținut, în esență, că dispozițiile legale criticate reglementează o procedură specială de soluționare a litigiilor privind creanțele neperformante preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, având în vedere natura deosebită a acestor creanțe și strânsa legătură a acestora cu datoria publică, cu bugetul statului și ocrotirea interesului public.

Cât privește dispozițiile privind termenele în care urmează să se judece litigiile la care se referă ordonanța, Curtea observă că acestea sunt în concordanță cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție, care lasă libertatea legiuitorului să reglementeze procedurile judiciare în spiritul exigenței prevăzute de art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală, referitoare la soluționarea litigiilor într-un termen rezonabil, astfel că nu poate fi reținută nici critica autorului excepției ce privește acest aspect.

Rațiunile care au stat la baza adoptării soluției anterioare își păstrează valabilitatea și în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menținută.

În ceea ce privește dispozițiile

art. 83 din ordonanță, Curtea constată că prin Decizia nr. 39 din 29 ianuarie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 12 martie 2004, a admis excepția de neconstituționalitate a

art. 83 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998 , statuând că aceste dispoziții legale, condiționând însăși înregistrarea contestației la executare de plată unei cauțiuni în cuantum de 20% din valoarea activului bancar supus valorificării, cât și, mai ales, convertirea neplății sale într-un veritabil fine de neprimire a contestației la executare, sunt excesive și prin aceasta îngrădesc în mod nepermis accesul liber la justiție. De asemenea, Curtea a observat că, dacă cuantumul sumei datorate este important, debitorul se află în imposibilitate de a achita cauțiunea impusă de lege, fiind astfel lipsit de dreptul de a formula contestație la executare și de a repune în discuție respectivul cuantum, chiar dacă, prin ipoteză, nu datorează suma la care a fost impus.

Având în vedere prevederile

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora nu pot face obiectul unei excepții de neconstituționalitate dispozițiile constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții, rezultă că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 83 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998

urmează să fie respinsă ca fiind inadmisibilă.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a alin. (2) și (3) ale

art. 83 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998 , Curtea constată că nici aceasta nu poate fi primită. Aceste dispoziții de aplicare au rămas fără obiect, prin declararea alineatului de referință ca neconstituțional, excepția devenind, de asemenea, inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (5),

art. 45, 47, 58, 60 și 82 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998

privind valorificarea unor active ale statului, excepție ridicată de Neculai Apreotesei și Verginica Apreotesei în Dosarul nr. 3.529/2/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția comercială.

2. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 83 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998

privind valorificarea unor active ale statului, excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 octombrie 2007.