Decizia nr. 946/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 5 alin. (2) și (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Constantin Racu, Ramona Dospinescu, Bogdan Ghițulescu, Cristian Talpău și Nicușor Daniel Constantinescu în Dosarul nr. 6.019/36/2006 al Curții de Apel Constanța - Secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate. Arată că textele de lege supuse controlului de constituționalitate au mai fost examinate de Curtea Constituțională, aceasta reținând constituționalitatea lor prin

Decizia nr. 182 din 2 martie 2006 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 5 aprilie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 6.019/36/2006, Curtea de Apel Constanța - Secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 5 alin. (2) și (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Constantin Racu, Ramona Dospinescu, Bogdan Ghițulescu, Cristian Talpău și Nicușor Daniel Constantinescu, într-un litigiu de contencios administrativ având ca obiect anularea unei rezoluții emise de un procuror din cadrul Direcției Naționale Anticorupție.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispoziția legală potrivit căreia actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede o altă procedură decât cea a contenciosului administrativ este neconstituțională în măsura în care este interpretată în sensul că această procedură alternativă se poate desfășura și în fața unui alt "organ de stat", altul decât o instanță de judecată. În speță, autorii au în vedere imposibilitatea contestării în fața unei instanțe judecătorești, în condițiile art. 278^1 din Codul de procedură penală, a anumitor rezoluții emise de procuror, care pot fi contestate doar în fața procurorului ierarhic superior, fiind astfel sustrase de la controlul judecătoresc.

Curtea de Apel Constanța - Secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. Arată că textul de lege criticat nu sustrage în mod absolut controlului judecătoresc actele administrative la care se referă autorii excepției. În acest sens, precizează că, deși plângerea împotriva măsurilor luate și actelor efectuate de procuror este reglementată de dispozițiile art. 275-278 din Codul de procedură penală, care permit ca eventualele măsuri eronate luate de procuror să fie îndreptate de procurorul ierarhic superior celui care a emis actul atacat, totuși, după emiterea rechizitoriului, instanța procedează la judecarea în fond a cauzei, ocazie cu care verifică în mod obligatoriu și legalitatea și temeinicia actelor de urmărire penală efectuate de procuror sau în baza dispozițiilor acestuia.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale. Apreciază că nu sunt nesocotite dispozițiile din Legea fundamentală la care își raportează criticile autorii excepției. În susținerea acestui punct de vedere invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 182 din 2 martie 2006 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie

art. 5 alin. (2) și (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, care au următorul cuprins:

- Art. 5 alin. (2) și (3): "(2) Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.

(3) Actele administrative emise pentru aplicarea regimului stării de război, al stării de asediu sau al celei de urgență, cele care privesc apărarea și securitatea națională ori cele emise pentru restabilirea ordinii publice, precum și pentru înlăturarea consecințelor calamităților naturale, epidemiilor și epizootiilor pot fi atacate numai pentru exces de putere."

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziții din Legea fundamentală: art. 21 care garantează dreptul de acces liber la justiție, art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și art. 126 alin. (6) privind controlul judecătoresc al actelor administrative pe calea contenciosului administrativ.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea observă că, în cauza în soluționarea căreia autorii excepției au invocat neconstituționalitatea prevederilor

art. 5 alin. (2) și (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , este vorba despre controlul actelor efectuate de procuror în cursul urmăririi penale. Curtea reține că aceste acte pot fi contestate, în primă fază, în fața procurorului ierarhic superior celui care a întocmit actul, dar legalitatea și temeinicia lor vor fi verificate, ulterior, și de instanța învestită prin rechizitoriu cu soluționarea cauzei.

Curtea constată că autorii excepției deduc neconstituționalitatea

art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

dintr-o interpretare extensivă a textului, vizând situația ipotetică în care procedura judiciară alternativă nu s-ar desfășura în fața unei instanțe judecătorești, ci a unui "alt organ de stat", în speță, procurorul ierarhic superior. Or, din prevederile art. 5 alin. (2) nu se poate trage o asemenea concluzie, textul de lege criticat fiind o concretizare a dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție potrivit cărora competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.

De altfel, Curtea s-a mai pronunțat asupra constituționalității prevederilor

art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

prin prisma unor critici asemănătoare. Astfel, prin

Decizia nr. 182 din 2 martie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 26 aprilie 2006, Curtea Constituțională a constatat, printre altele, că "Textul de lege criticat nu sustrage în mod absolut controlului judecătoresc actele administrative la care se referă, întrucât în mod evident actele administrative respective sunt supuse prin prevederile de lege criticate unei alte proceduri judiciare, deci controlul lor judecătoresc se realizează potrivit altei proceduri stabilite prin lege organică".

Prin aceeași decizie, Curtea a reținut că nu sunt nesocotite nici dispozițiile art. 126 alin. (6) din Constituție, "deoarece acesta se limitează numai la reglementarea constituțională a garantării controlului judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice pe calea contenciosului administrativ, de la care fac excepție în mod absolut numai două categorii de acte, cele de comandament cu caracter militar și cele care privesc raporturile cu Parlamentul, care prin natura lor nu sunt supuse sub nici o formă controlului judecătoresc".

De asemenea, cu privire la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 52 din Constituție, Curtea a constatat că "acest text se referă la îndreptățirea persoanei vătămate, în general, de a se adresa justiției atât pe calea contenciosului administrativ, cât și pe cea a «recursului paralel». Alin. (2) al art. 52 precizează că atât condițiile, cât și limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică, dispoziție care trebuie corelată și cu partea finală a textului criticat din

Legea nr. 554/2004 ".

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (3), Curtea observă că autorii acesteia nu au formulat nicio critică și nici nu au făcut referire la vreun text din Legea fundamentală pe care acestea l-ar nesocoti. De aceea, excepția este inadmisibilă, întrucât dispozițiile

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

stabilesc că sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Constantin Racu, Ramona Dospinescu, Bogdan Ghițulescu, Cristian Talpău și Nicușor Daniel Constantinescu în Dosarul nr. 6.019/36/2006 al Curții de Apel Constanța - Secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal.

II. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 5 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de aceiași autori în același dosar al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 30 octombrie 2007.