Decizia nr. 1002/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , excepție ridicată din oficiu de Tribunalul Timiș - Secția civilă în dosarele nr. 57/325/2006, 4.097/325/2006, 11.120/325/2006, 11.462/325/2006, 12.171/325/2006, 12.494/325/2006, 12.585/325/2006, 12.587/325/2006, 12.723/325/2006, 420/295/2007, 421/295/2007, 2.800/325/2007, 3.076/325/2007, 3.347/325/2007, 3.996/325/2007 și 5.383/230/2007.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 30 septembrie 2007 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când, având nevoie de timp pentru deliberare, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 6 noiembrie 2007.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 30 mai 2007, pronunțate în dosarele nr. 4.097/325/2006, 12.494/325/2006 și 12.587/325/2006, prin încheierile din 27 iunie 2007, pronunțate în dosarele nr. 12.723/325/2006 și 3.076/325/2007, prin încheierile din 18 iulie 2007, pronunțate în dosarele nr. 11.120/325/2006 și 12.585/325/2006, prin încheierile din 5 septembrie 2007, pronunțate în dosarele nr. 11.462/325/2006 și 3.996/325/2007, prin încheierile din 19 septembrie 2007, pronunțate în dosarele nr. 57/325/2006 și 12.171/325/2006, prin încheierile din 26 septembrie 2007, pronunțate în dosarele nr. 420/295/2007, nr. 421/295/2007, nr. 2.800/325/2007, nr. 3.347/325/2007, nr. 5.383/230/2007, Tribunalul Timiș - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , excepție ridicată din oficiu de instanța judecătorească.

În motivarea excepției de neconstituționalitate Tribunalul Timiș - Secția civilă arată că dispozițiile criticate sunt neconstituționale, încălcând prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) care consacră principiul nediscriminării, art. 21 privind liberul acces la justiție și ale art. 44 referitoare la garantarea proprietății private. Astfel, în primul rând, beneficiul legii reparatorii este subsumat întrunirii condiției cetățeniei române pentru persoana îndreptățită să solicite reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafețele de terenuri agricole sau terenuri cu destinație forestieră, contravenind în această manieră principiului nediscriminării consacrat de Legea fundamentală. În al doilea rând, dreptul subiectiv conferit de legea reparatorie specială se cere a fi valorificat într-un termen substanțial a cărui expirare atrage inevitabil sancțiunea decăderii, deci face imposibilă realizarea dreptului pretins. Or, în condițiile în care termenul pentru declanșarea procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate a expirat în anul 2005, foștii proprietari de terenuri, în prezent cetățeni străini, nu mai pot beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de care au fost spoliați în perioada comunistă, împrejurare ce determină, în opinia instanței, încălcarea principiului constituțional referitor la garantarea proprietății private.

În al treilea rând, în ceea ce îi privește pe moștenitorii legali ai foștilor proprietari, instanța apreciază că, în cazul lor, nu pot fi aplicabile concluziile

Deciziei nr. 408 din 7 octombrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.054 din 15 noiembrie 2004, prin care Curtea Constituțională a reținut că voința legiuitorului constituțional, potrivit căreia cetățenii străini și apatrizi pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor prin moștenire legală, nu permite decât o interpretare univocă, norma fiind de imediată aplicare, respectiv numai pentru situațiile în care succesiunea în legătură cu care se exercită calitatea de moștenitori legali s-a deschis după intrarea în vigoare a Constituției revizuite. O astfel de interpretare a Constituției încalcă principiul constituțional al liberului acces la justiție, întrucât condiționează posibilitatea de a accede la beneficiul legii reparatorii de un fapt juridic - decesul autorului petiționarului.

Pe de altă parte, dispozițiile

art. 48 din Legea nr. 18/1991

creează o situație discriminatorie între persoanele îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate, în condițiile legii fondului funciar și cele îndreptățite la retrocedarea imobilelor ce fac obiectul

Legii nr. 10/2001 . Astfel, dacă în cazul

Legii nr. 10/2001 , cetățenii străini și apatrizii pot dobândi un drept special de folosință asupra imobilelor, care, după redobândirea cetățeniei române, se poate transforma în drept de proprietate, în domeniul de aplicare a

Legii nr. 18/1991 , cetățenii străini sau apatrizi - foști proprietari ai terenurilor solicitate sau moștenitori ai acestora nu dobândesc nimic. Mai mult, dacă imobilele care fac obiectul de reglementare al

Legii nr. 10/2001

au fost preluate fără titlu valabil, persoanele îndreptățite, indiferent de cetățenie, își păstrează calitatea de proprietar avută în momentul preluării.

Această discriminare între categoriile de cetățeni care își întemeiază pretențiile pe dispozițiile celor două legi reparatorii, ambele având o ipoteză comună - deposedarea abuzivă de proprietatea imobiliară în regimul comunist, nu își poate găsi fundamentare și justificare în nicio prevedere legală internă.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, invocând în acest sens

Decizia nr. 630/2007 , prin care Curtea Constituțională a respins critica cu un atare obiect.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, text de lege care are următorul conținut: "Cetățenii români cu domiciliul în străinătate, precum și foștii cetățeni români care și-au redobândit cetățenia română, indiferent dacă și-au stabilit sau nu domiciliul în țară, pot face cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafețele de terenuri agricole sau terenuri cu destinație forestieră, prevăzute la art. 45, care le-au aparținut în proprietate, dar numai până la limita prevăzută la

art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945 , de familie, pentru terenurile agricole, și nu mai mult de 30 ha de familie, pentru terenurile cu destinație forestieră, în termenul, cu procedura și în condițiile prevăzute la art. 9 alin. (3)-(9)."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 care consacră egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 21 privind liberul acces la justiție și ale art. 44 referitoare la garantarea proprietății private.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, asupra constituționalității textelor de lege criticate, s-a pronunțat prin

Decizia nr. 630 din 26 iunie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 1 august 2007. Cu acel prilej s-a reținut că dispozițiile

Legii nr. 18/1991

au ca scop reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestuia, în favoarea foștilor cooperatori, a moștenitorilor acestora și a altor persoane care, la data intrării în vigoare a legii, nu aveau calitatea de proprietari asupra terenurilor care constituie fondul funciar al României. Dreptul de proprietate al acestor persoane este reconstituit sau, după caz, constituit, în temeiul și în condițiile legii. În acest context, legea prevede categoriile de persoane îndreptățite a formula cererile de reconstituire a dreptului de proprietate, dispozițiile art. 48 stabilind posibilitatea de a solicita reconstituirea și pentru cetățenii români cu domiciliul în străinătate, precum și pentru foștii cetățeni români care și-au redobândit cetățenia română, indiferent dacă și-au stabilit sau nu domiciliul în țară. Așadar, având în vedere obiectul de reglementare al legii - proprietatea funciară - și scopul declarat al acesteia - retrocedarea către foștii proprietari sau moștenitorii acestora a dreptului de proprietate asupra terenurilor preluate de cooperativele agricole de producție sau de către stat -, reglementarea condițiilor în care operează această retrocedare, inclusiv sub aspectul persoanelor îndreptățite, constituie opțiunea legiuitorului, condiționarea exercitării dreptului de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor de calitatea de cetățean român reprezentând o astfel de opțiune, care este pe deplin constituțională.

Astfel, dispozițiile art. 44 alin. (2) teza a doua din Constituție, deși nu mai prevăd in terminis interdicția dobândirii dreptului de proprietate asupra terenurilor de către cetățenii străini și apatrizi, nu o înlătură, ci doar precizează cazurile și condițiile în care aceștia pot dobândi un asemenea drept, restrângând astfel sfera de aplicare a acestei incapacități speciale.

Potrivit normei constituționale, una dintre modalitățile de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenurilor de către cetățenii străini sau apatrizi este moștenirea legală, ceea ce presupune că aceștia, după anul 2003, pot dobândi terenuri în condițiile dreptului comun ( art. 650 și următoarele din Codul civil), Legea nr. 18/1991 , republicată, fiind o lege specială care are ca destinatari doar pe cetățenii români.

Pe de altă parte, legea are ca scop reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea unor persoane care, la data intrării în vigoare a legii, nu aveau calitatea de proprietari. Prin urmare, nu se poate invoca, în aplicarea prevederilor

Legii nr. 18/1991 , garantarea și ocrotirea constituțională a dreptului de proprietate în persoana reclamanților, câtă vreme aceștia nu sunt titulari ai acestui drept ce urmează a se naște ulterior.

Rațiunile care au stat la baza adoptării soluției anterioare își păstrează valabilitatea și în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menținută.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , excepție ridicată din oficiu de Tribunalul Timiș - Secția civilă în dosarele nr. 57/325/2006, 4.097/325/2006, 11.120/325/2006, 11.462/325/2006, 12.171/325/2006, 12.494/325/2006, 12.585/325/2006, 12.587/325/2006, 12.723/325/2006, 420/295/2007, 421/295/2007, 2.800/325/2007, 3.076/325/2007, 3.347/325/2007, 3.996/325/2007 și 5.383/230/2007.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 noiembrie 2007.

PREȘEDINTELE

CURȚII CONSTITUȚIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

*

OPINIE SEPARATĂ

Consider că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991

este întemeiată și ar fi trebuit admisă pentru următoarele motive:

Potrivit

Deciziei nr. 630 din 26 iunie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 1 august 2007, Curtea a reținut că, în cauza aflată pe rolul instanței judecătorești, calitatea de moștenitor nu poate fi recunoscută decât ca urmare a aplicării legii și numai în limitele stabilite de aceasta, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, legea are ca scop reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea unor persoane care, la data intrării în vigoare a legii, nu aveau calitatea de proprietari. Prin urmare, Curtea a apreciat că nu se poate invoca, în aplicarea prevederilor

Legii nr. 18/1991 , garantarea și ocrotirea constituțională a dreptului de proprietate în persoana reclamanților, câtă vreme aceștia nu sunt titulari ai acestui drept ce urmează a se naște ulterior, prin efectul și în condițiile legii menționate.

Cu toate acestea, prevederile

art. 8 alin. (2) din Legea nr. 18/1991

recunosc calitatea de persoane îndreptățite tuturor moștenitorilor membrilor cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, în condițiile legii civile. În situația specială în care moștenitorii nu își pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, dispozițiile art. 13 alin. (2) din lege prevăd că aceștia sunt socotiți repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor. Ei sunt considerați că au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei. Prin reglementările menționate,

Legea nr. 18/1991

conferă persoanelor îndreptățite ceea ce Curtea europeană a drepturilor omului a calificat drept speranță legitimă de a obține exercițiul efectiv al dreptului de proprietate.

Într-un atare context reglementat de lege, diferența pe care o stabilește art. 48 între moștenitorii cetățeni români și moștenitorii foști cetățeni români nu are o justificare obiectivă și rezonabilă. Astfel, în condițiile în care art. 13 alin. (3) prevede că "Titlul de proprietate se emite cu privire la suprafața de teren determinată pe numele tuturor moștenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun", cum poate fi justificată discriminarea care operează între succesorii aceluiași de cuius (care pot fi chiar rude de gradul II - frați)?

Sub acest aspect, potrivit jurisprudenței Curții europene a drepturilor omului (cauza "Pretty împotriva Marii Britanii", 2002, cauza "Examiliotis împotriva Greciei"), în aplicarea art. 14 din Convenție referitor la interzicerea discriminării, diferența de tratament între persoanele aflate în situații identice sau comparabile este discriminatorie dacă nu are la bază o justificare obiectivă și rezonabilă, respectiv dacă nu urmărește realizarea unui scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat.

Pe de altă parte, potrivit art. 18 alin. (1) din Constituție, "Cetățenii străini și apatrizii care locuiesc în România se bucură de protecția generală a persoanelor și a averilor, garantată de Constituție și de alte legi." Dacă în ceea ce privește protecția generală a persoanelor, aceasta devine eficientă și concretă numai dacă cetățenii străini și apatrizii locuiesc în România, în ceea ce privește protecția averilor, această garanție operează atâta vreme cât bunurile aparținând cetățenilor străini sau apatrizilor se află pe teritoriul României. Orice altă interpretare ar conduce la concluzia, pe care o apreciem eronată, ca statul român să garanteze averile cetățenilor străini și apatrizilor care locuiesc în România, dar ale căror averi se află pe teritoriul altor state.

Prin urmare, dispozițiile art. 18 alin. (1) din Constituție, coroborate cu cele ale art. 46 referitoare la garantarea dreptului la moștenire și cu cele ale art. 1 alin. (3) teza întâi, conform cărora "România este stat de drept", constituie suficiente temeiuri constituționale pentru admiterea excepției care a făcut obiectul numeroaselor dosare aflate pe rolul Curții.