Decizia nr. 1007/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 300 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Marna" - S.A. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 1.174/288/2006 al Tribunalului Vâlcea Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, textul de lege criticat fiind în concordanță cu prevederile constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 19 iunie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 1.174/288/2006, Tribunalul Vâlcea - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 300 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de către Societatea Comercială "Marna" - S.A. cu sediul în Râmnicu Vâlcea.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate, prin faptul că prevăd depunerea unei cauțiuni în ipoteza suspendării la cerere a executării hotărârii, contravin prevederilor constituționale ale art. 16, 21 și 44. Autorul excepției consideră că prin acest text de lege "se instituie o clară discriminare între cetățenii ce au cauze cu obiect strămutare construcții sau plantații și ceilalți, care trebuie să formuleze cerere în fața instanței de judecată, dar mai ales trebuie să plătească și o cauțiune în bani".

Tribunalul Vâlcea - Secția civilă arată că prin dispozițiile de lege criticate nu se creează o discriminare pentru persoane aflate în situații identice. Instanța consideră că "art. 300 din Codul de procedură civilă nu încalcă nici prevederile art. 21 și art. 44 din Constituție, întrucât partea interesată poate sesiza instanța competentă în vederea suspendării hotărârii recurate, iar impunerea cauțiunii constituie un mijloc de garanție pentru ocrotirea drepturilor părților".

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 300 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată. În motivarea punctului de vedere se arată că prevederile de lege criticate nu îngrădesc în niciun fel liberul acces la justiție și nici nu încalcă prevederile statuate la art. 44 din Constituție, deoarece partea interesată poate sesiza instanța competentă în vederea suspendării hotărârii recurate, iar impunerea unei cauțiuni constituie un mijloc de garanție pentru ocrotirea drepturilor părților.

Referitor la pretinsa încălcare a art. 16 din Constituție, arată că dispozițiile art. 300 din Codul de procedură civilă nu sunt de natură să încalce principiul egalității cetățenilor în fața legii, întrucât acesta se aplică tuturor cetățenilor aflați în situațiile vizate de text.

Avocatul Poporului, față de prevederile art. 16 din Constituție, apreciază că dispozițiile criticate nu instituie discriminări pe considerente arbitrare, de natură să aducă atingere principiului egalității în drepturi a cetățenilor.

Cât privește critica de neconstituționalitate a art. 300 din Codul de procedură civilă față de art. 21 din Constituție, apreciază că aceasta nu poate fi reținută, atâta vreme cât dispozițiile de lege criticate constituie norme de procedură ce reprezintă atributul exclusiv al legiuitorului.

De asemenea, apreciază că dispozițiile legale criticate sunt în deplină concordanță cu prevederile art. 44 din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 300 din Codul de procedură civilă, având următorul cuprins:

"(1) Recursul suspendă executarea hotărârii numai în cauzele privitoare la strămutarea de hotare, desființarea de construcții, plantații sau a oricăror lucrări având o așezare fixă, precum și în cazurile anume prevăzute de lege.

(2) La cerere, instanța sesizată cu judecarea recursului poate dispune, motivat, suspendarea executării hotărârii recurate și în alte cazuri decât cele la care se referă alin. 1.

(3) Suspendarea la cerere a executării hotărârii poate fi acordată numai după depunerea unei cauțiuni ce se va stabili, prin încheiere, cu ascultarea părților în camera de consiliu, scop în care acestea vor fi citate în termen scurt, chiar înainte de primul termen de judecată, dacă este cazul. Dispozițiile art. 403 alin. 3 și 4 se aplică în mod corespunzător.

(4) Abrogat de

art. I pct. 108 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2000 .

(5) Pentru motive temeinice, instanța poate reveni asupra suspendării acordate, dispozițiile alin. 3 aplicându-se în mod corespunzător."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiție și art. 44 referitor la garantarea și ocrotirea proprietății private indiferent de titular.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că art. 300 din Codul de procedură civilă reglementează efectele declanșării controlului judiciar pe calea recursului, respectiv suspendarea de drept a executării hotărârii recurate în anumite cazuri prevăzute expres în art. 300 alin. 1 din Codul de procedură civilă, cât și suspendarea executării hotărârii recurate, la cerere, motivat, după depunerea unei cauțiuni ce se va stabili de către instanță, prin încheiere, cu ascultarea părților în camera de consiliu (art. 300 alin. 2 și următoarele din Codul de procedură civilă).

În legătură cu invocarea dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în fața legii, Curtea constată că dispozițiile criticate nu aduc atingere acestui principiu constituțional, întrucât se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, măsura instituită prin acestea luând în considerare specificul fiecărei cauze, iar nu al persoanelor care o solicită, acestea beneficiind de un tratament egal.

Pentru aceleași considerente, în cauză nu se poate reține o încălcare a dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 44 din Constituție referitoare la garantarea și ocrotirea proprietății private indiferent de titular.

Dispozițiile de lege criticate, reglementând posibilitatea instanței de a suspenda executarea hotărârii recurate, la cerere, precum și obligația recurentei de a depune o cauțiune, nu contravin dispozițiilor art. 21 din Constituție, ele având caracterul unei garanții în favoarea intimatului, pentru acoperirea pagubelor ce i s-ar aduce ca urmare a suspendării executării silite.

Aceste dispoziții nu îngrădesc în vreun fel accesul liber la justiție, ci, dimpotrivă, favorizează accesul la justiție prin descurajarea tergiversării executării obligațiilor pe calea exercitării abuzive a dreptului de a cere suspendarea hotărârilor judecătorești definitive.

Așadar, cauțiunea reglementată de dispozițiile de lege criticate reprezintă un mijloc procedural pentru evitarea abuzului de drept și nu contravine principiului accesului liber la justiție, consacrat de art. 21 din Constituție.

Astfel, prin

Decizia nr. 123 din 16 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 22 martie 2006, Curtea a statuat că "stabilirea unor condiționări pentru introducere acțiunilor în justiție", inclusiv sub aspectul stabilirii de către instanță a unei cauțiuni, "nu constituie o încălcare a dreptului la liberul acces la justiție". Aceasta, deoarece "legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, ca și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege".

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 300 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Marna" - S.A. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 1.174/288/2006 al Tribunalului Vâlcea - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 noiembrie 2007.