Decizia nr. 1029/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 28 alin. (1) și (3) din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, excepție ridicată de Nely Udrea în Dosarul nr. 1.936/303/2007 al Judecătoriei Sectorului 6 București - Secția civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, apreciind că textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor constituționale care ocrotesc dreptul de proprietate. Invocă și jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 2 mai 2007, pronunțată în Dosarul nr. 1.936/303/2007, Judecătoria Sectorului 6 București Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 28 alin. (1) și (3) din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, excepție ridicată de Nely Udrea într-o cauză civilă având ca obiect obligația de a face.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textul de lege criticat instituie o procedură care nesocotește dreptul de proprietate al proprietarului construcției, "acesta fiind constrâns de către instituțiile administrației publice să renunțe practic la dreptul său de proprietate asupra construcției prin obligarea desființării acesteia". În plus, se arată că

art. 28 din Legea nr. 50/1991

îngrădește dreptul de proprietate asupra unei construcții persoanei care nu a reușit să obțină autorizațiile necesare într-un anumit interval de timp, aceasta fiind obligată să o demoleze.

Judecătoria Sectorului 6 București - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată întrucât obligația obținerii autorizației pentru executarea sau desființarea unor lucrări de construcții, precum și aplicarea de sancțiuni în cazul nerespectării acesteia nu au legătură cu garantarea și ocrotirea în mod egal a dreptului de proprietate. În sprijinul argumentației sale, instanța invocă jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie ( Decizia nr. 409/2005 ).

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile

art. 28 alin. (1) și (3) din Legea nr. 50/1991

sunt constituționale. În argumentarea punctului său de vedere, amintește cele reținute de Curtea Constituțională în considerentele

Deciziei nr. 409/2005 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 28 alin. (1) și (3) din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, care au următorul conținut: "Art. 28. - (1) Odată cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) și b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum și, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției. [...]

(3) Măsura desființării construcțiilor se aplică și în situația în care, la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției, contravenientul nu a obținut autorizația necesară."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin dispozițiilor art. 44 alin. (2) din Constituție, referitoare la dreptul de proprietate privată, care este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că asupra constituționalității dispozițiilor

art. 28 alin. (1) și (3) din Legea nr. 50/1991 , republicată, s-a mai pronunțat prin deciziile nr. 409 din 14 iulie 2005 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 709 din 5 august 2005) și nr. 220 din 7 martie 2006 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 6 aprilie 2006).

Prin aceste decizii Curtea a reținut că "activitatea de edificare sau desființare a construcțiilor de orice natură trebuie să se supună rigorilor legii", iar "regimul legal al construcțiilor nu are legătură cu ocrotirea dreptului de proprietate. În măsura în care, însă, (...) exercitarea dreptului de proprietate se abate de la prevederile legale imperative, titularul dreptului de proprietate va suporta sancțiunile stabilite de lege, fără a se putea apăra invocând principiul constituțional al ocrotirii proprietății".

În motivarea soluției de respingere ca neîntemeiată a excepției, Curtea Constituțională a avut în vedere și dispozițiile art. 1 pct. 2 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevăd că statele semnatare ale Convenției pot "adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general [...]", precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, în Cauza Mellacher și alții împotriva Austriei, 1989, a statuat că astfel de legi sunt "necesare și obișnuite în domeniul construcțiilor, care, în societățile moderne, sunt o preocupare centrală a politicilor economice și sociale. Pentru a implementa astfel de politici, Legislativul trebuie să aibă o largă marjă de apreciere atât în ceea ce privește stabilirea existenței unei probleme de interes public ce necesită măsuri de control, cât și în alegerea unor modalități de aplicare detaliate pentru implementarea măsurilor vizate".

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 28 alin. (1) și (3) din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, excepție ridicată de Nely Udrea în Dosarul nr. 1.936/303/2007 al Judecătoriei Sectorului 6 București - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 noiembrie 2007.