Decizia nr. 974/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 17 alin. (1) lit a) și b) și art. 30 alin. (1) lit. c) și d), alin. (3) lit. b) și alin. (4) din

Legea nr. 248/2005

privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, excepție ridicată de Răzvan Rada în Dosarul nr. 6.058/2/2006 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se prezintă personal Răzvan Rada, partea Andrei Deak și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, prin consilier juridic.

Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, autorul excepției solicită admiterea excepției de neconstituționalitate pentru aceleași motive pe care le-a invocat în fața instanței de judecată.

Partea Andrei Deak solicită, de asemenea, admiterea excepției de neconstituționalitate pentru motivele pe care le-a invocat autorul excepției.

Reprezentantul Inspectoratului Poliției de Frontieră solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, întrucât aceasta nu are legătură cu litigiul aflat pe rolul instanței de judecată. Precizează că obiectul litigiului îl constituie anularea unei hotărâri a Colegiului director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, hotărâre care a avut drept temei legal

art. 2 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000

privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că textele de lege criticate nu contravin principiului egalității în drepturi. Legea fundamentală garantează egalitatea în drepturi a cetățenilor, dar aplicarea acestui principiu nu înseamnă uniformitate. Curtea, în jurisprudența sa, a statuat că principiul egalității nu este sinonim cu uniformitatea, astfel încât pentru situații diferite poate exista un tratament juridic diferit. Prevederile legale criticate au în vedere exclusiv protejarea copilului, fiind în acord cu reglementările cuprinse în Convenția de la Haga la care România a aderat prin

Legea nr. 100/1992 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 februarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 6.058/2/2006, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 30 alin (1) lit. c) și d), alin. (3) lit. b) și alin. (4), precum și ale

art. 17 alin. (1) lit a) și b) din Legea nr. 248/2005

privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, excepție ridicată de Răzvan Rada.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile criticate din

Legea nr. 248/2005

privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate contravin art. 16, 48 și 53 din Constituție, precum și art. 8 și 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 1 din Protocolul nr. 12 și art. 5 din Protocolul nr. 7 la această convenție, deoarece "discriminează părinții divorțați față de părinții căsătoriți sau părinții necăsătoriți".

Curtea de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că prevederile de lege criticate contravin art. 16, 20, art. 26 alin. (1), art. 49 și 53 din Constituție, precum și art. 8 și 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 18 din Convenția ONU cu privire la drepturile copilului, fără a motiva în ce constă această încălcare.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile de lege criticate sunt în concordanță cu dispozițiile art. 48 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor". Din examinarea acestor dispoziții constituționale, rezultă că principiul egalității se referă la soți, situație ce presupune existența unui cadru juridic instituțional, întemeiat pe căsătorie, în care, potrivit prevederilor art. 98 din Codul familiei, măsurile privitoare la persoana și bunurile copiilor se iau de către părinți de comun acord. În situația precizată de autorul excepției nu ne găsim în ipoteza prevăzută de aceste dispoziții constituționale, în sensul că părinții copilului nu mai au calitatea de soți, aflându-se într-o situație, cel puțin teoretic, conflictuală, iar în lipsa unei înțelegeri intervenite între părinți, instanța judecătorească a decis modalitățile concrete prin care drepturile și obligațiile părinților față de copil vor fi exercitate, avându-se în vedere exclusiv interesul copilului. Faptul că în situațiile expres prevăzute de lege minorul, cetățean român, poate călători în străinătate doar cu acordul părintelui căruia i-a fost încredințat prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă a avut în vedere interesul pe care minorul îl are în efectuarea călătoriei respective și nicidecum restrângerea sferei exercițiului drepturilor părintești ale părintelui căruia nu i-a fost încredințat acesta.

Avocatul Poporului consideră prevederile de lege ca fiind constituționale. Instituirea unui tratament juridic diferit în ce privește părintele divorțat căruia nu i-a fost încredințat copilul, față de celălalt părinte, este justificată în mod obiectiv și rezonabil de faptul că cei doi părinți se află în situații juridice diferite. Aceste diferențieri sunt determinate de separarea părinților și de posibilitatea obiectivă de menținere și după desfacerea căsătoriei a acelorași modalități de exercițiu al drepturilor și îndatoririlor părintești. După încredințarea copilului unuia dintre părinți, celălalt părinte continuă a avea dreptul și obligația creșterii acestuia, însă nu mai are exercițiul pazei și supravegherii, dreptul de a-i stabili locuința și de a dispune cu privire la bunurile acestuia, determinat de faptul că măsura încredințării presupune locuirea și conviețuirea copilului cu celălalt părinte și, în mod obiectiv, aceste drepturi nu pot fi exercitate de părintele care nu locuiește cu copilul.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 17 alin. (1) lit a) și b) și ale art. 30 alin (1) lit. c) și d), alin. (3) lit. b) și alin. (4) din

Legea nr. 248/2005

privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 682 din 29 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare.

Textele de lege criticate au următoarea redactare:

- Art. 17 alin. (1) lit. a) și b):"(1) Minorilor cetățeni români, care nu se află în una dintre situațiile de suspendare a exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate, li se eliberează pașapoarte simple în următoarele condiții:

a) în cazul minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani, numai la cererea ambilor părinți, a părintelui supraviețuitor, a părintelui căruia i-a fost încredințat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă sau, după caz, a reprezentantului legal;

b) în cazul minorului care a împlinit vârsta de 14 ani, la cererea acestuia, numai cu acordul ambilor părinți, a părintelui supraviețuitor, a părintelui căruia i-a fost încredințat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă sau, după caz, a reprezentantului legal.";

- Art. 30 alin. (1) lit. c) și d), alin. (3) lit. b) și alin. (4): "(1) Organele poliției de frontieră permit ieșirea din România a cetățenilor români minori numai dacă sunt însoțiți de o persoană fizică majoră, în următoarele cazuri:

[...]

c) minorului care este înscris în pașaportul unui părinte și călătorește în străinătate împreună cu acesta sau, după caz, este titular al unui pașaport individual sau, după caz, al unei cărți de identitate și călătorește împreună cu unul dintre părinți i se permite ieșirea în aceleași condiții și împreună cu acesta, fără a mai fi necesară declarația celuilalt părinte, numai dacă părintele însoțitor face dovada faptului că minorul i-a fost încredințat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă;

d) minorului care este titular al unui pașaport individual sau, după caz, al unei cărți de identitate și călătorește însoțit de o altă persoană fizică majoră i se permite ieșirea în aceleași condiții și împreună cu aceasta numai dacă persoana însoțitoare prezintă o declarație a ambilor părinți sau, după caz, a părintelui căruia minorul i-a fost încredințat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă, a părintelui supraviețuitor ori a reprezentantului său legal, care să cuprindă acordul acestora cu privire la efectuarea călătoriei respective de către minor, la statul sau statele de destinație, la perioada în care urmează să se desfășoare călătoria, precum și datele de identitate ale însoțitorului respectiv.;

[...]

(3) Prin derogare de la prevederile alin. (1) lit. b)-d), organele poliției de frontieră permit ieșirea din România a minorilor însoțiți, numai în următoarele situații:

[...]

b) în cazul în care însoțitorul face dovada că minorul se deplasează pentru studii sau concursuri oficiale, prin prezentarea unor documente corespunzătoare, din care să rezulte perioada și statul sau statele în care se vor desfășura aceste studii sau concursuri, chiar dacă există acordul doar al unuia dintre părinți.

(4) Pe lângă informațiile prevăzute la alin. (1) lit. d), declarația părinților, a părintelui căruia minorul i-a fost încredințat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă, a părintelui supraviețuitor sau a reprezentantului legal, după caz, trebuie să cuprindă și următoarele mențiuni:

a) scopul deplasării;

b) ruta urmată până în statul de destinație;

c) indicarea faptului dacă minorul urmează să rămână în statul de destinație, caz în care trebuie menționată persoana căreia urmează a-i fi încredințat minorul, sau dacă urmează să se reîntoarcă împreună cu un însoțitor, ale cărui date de identitate trebuie indicate, în cazul în care acesta este o altă persoană decât cea cu care iese din România."

Textele constituționale considerate a fi încălcate sunt: art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 48 privind familia și art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Este invocată și încălcarea art. 8 privind dreptul la respectarea vieții private și de familie și art. 14 referitor la interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și art. 5 (privind egalitatea între soți) al Protocolului nr. 7 la această convenție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

Principala critică de neconstituționalitate vizează încălcarea dispozițiilor art. 16 din Constituție. Autorul excepției consideră că prevederile de lege criticate contravin principiului constituțional al egalității în drepturi, întrucât se creează o discriminare între părintele divorțat căruia i-a fost încredințat minorul spre creștere și educare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă și celălalt părinte.

Examinând această critică, Curtea constată că instituirea unui tratament juridic diferit în ceea ce privește părintele divorțat căruia nu i-a fost încredințat copilul, față de celălalt părinte, este justificată în mod obiectiv și rezonabil de faptul că cei doi părinți se află în situații juridice diferite. Aceste diferențieri sunt determinate de separarea părinților și de posibilitatea obiectivă de menținere și după desfacerea căsătoriei a modalităților de exercitare a drepturilor și îndatoririlor părintești. După încredințarea copilului unuia dintre părinți, celălalt părinte continuă a avea dreptul și obligația creșterii acestuia, însă nu dreptul de pază și de supraveghere. Locuirea și conviețuirea copilului cu părintele căruia i-a fost încredințat acesta sunt drepturi ce nu pot fi exercitate de părintele care nu locuiește cu copilul.

Curtea constată că aceste prevederi sunt în deplină concordanță cu normele din convențiile internaționale invocate de autorul excepției, întrucât au în vedere protejarea copilului în acord cu reglementările cuprinse în Convenția de la Haga, la care România a aderat prin

Legea nr. 100 din 16 septembrie 1992 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 30 septembrie 1992. Astfel, potrivit art. 5 lit. a) din această convenție, dreptul privind încredințarea copilului include și dreptul de a hotărî cu privire la locul reședinței acestuia, conferindu-i, în consecință, părintelui căruia i-a fost încredințat, dreptul de a călători împreună cu acesta.

De altfel,

Legea nr. 248/2005

nu reglementează ipoteza exercitării abuzive a drepturilor părintești de către părintele divorțat căruia i s-a încredințat copilul spre creștere și educare, aceasta constituind obiectul altor reglementări specifice domeniului protecției copilului.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 17 alin. (1) lit. a) și b) și art. 30 alin. (1) lit. c) și d), alin. (3) lit. b) și alin. (4) din

Legea nr. 248/2005

privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, excepție ridicată de Răzvan Rada în Dosarul nr. 6.058/2/2006 al Curții de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 noiembrie 2007.