Decizia nr. 977/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor "art. 75 alin. (1) lit. c) coroborate cu cele ale

art. 102 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România", excepție ridicată de cetățeanul chinez Wu Fumao în Dosarul nr. 9.824/2/2006 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspunde personal autorul excepției, însoțit de interpretul de limbă chineză, dl Ioan Budura. Lipsește partea Oficiul Român pentru Imigrări, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorului excepției. Prin traducător, acesta susține că legea criticată nu oferă străinilor suficientă protecție în ceea ce privește ocrotirea familiei și a investițiilor realizate în perioada șederii în România.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Arată, în acest sens, că nerespectarea condițiilor de acordare sau de prelungire a dreptului de ședere temporară în România atrage consecințe legale firești, aplicabile tuturor celor aflați în această situație, astfel că nu se poate reține pretinsa contradicție dintre textele de lege atacate și prevederile constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 28 februarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 9.824/2/2006, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor "art. 75 alin. (1) lit. c) coroborate cu cele ale

art. 102 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România". Excepția a fost ridicată de cetățeanul chinez Wu Fumao într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect anularea unei dispoziții de părăsire a teritoriului României ca urmare a anulării dreptului de ședere temporară în România și obligarea Autorității pentru Străini (în prezent, Oficiul Român pentru Imigrări) la prelungirea dreptului de ședere în România pentru întreaga familie.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, se susține, în esență, că prin anularea dreptului de ședere temporară acordat pentru reîntregirea familiei pentru motivul că ar fi intrat în România sub o altă identitate, în perioada de interdicție, se limitează excesiv dreptul la respectul vieții de familie, în condițiile în care fapta nu a fost îndeajuns dovedită și nu s-a stabilit săvârșirea vreunei infracțiuni cu privire la intrarea ilegală pe teritoriul României printr-o hotărâre definitivă. Mai mult, apreciază că o acțiune a statului care aduce atingere dreptului la respectul vieții de familie trebuie să îndeplinească o serie de condiții, respectiv să fie prevăzută de lege și să fie necesară într-o societate democratică, iar respectiva lege să indice cu suficientă claritate limitele și modalitățile de exercitare a marjei de apreciere acordate autorităților.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că prevederile art. 75 alin. (1) lit. c) coroborate cu cele ale

art. 102 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

nu contravin dispozițiilor art. 26 din Constituția României, și nici art. 8 alin. (1) și (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că "în situația în care un străin nu se supune reglementărilor în materie, respectiv celor privind dreptul de intrare, ședere sau ieșire pe teritoriul sau de pe teritoriul României, acesta urmează să suporte măsurile legale instituite în scopul protejării siguranței și ordinii publice, adoptate în cadrul politicii de control al migrației și în conformitate cu obligațiile asumate de România prin documentele internaționale la care este parte".

Avocatul Poporului susține că textele criticate sunt constituționale întrucât nu conțin norme contrare principiului respectării și ocrotirii vieții familiale de către autoritățile publice.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului și dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 75 alin. (1) lit. c) coroborat cu prevederile

art. 102 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004. Ulterior sesizării Curții Constituționale cu examinarea prezentei excepții, actul normativ criticat a fost modificat și completat prin

Legea nr. 56/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 26 martie 2007, art. I pct. 63 din aceasta modificând art. 75 alin. (1) lit. c) din ordonanță, în sensul că soluția legislativă aici conținută și inițial criticată a fost preluată la lit. d) a alin. (1) al art. 75, având, în prezent, următoarea redactare:

- Art. 75 alin. (1) lit. d) - Cazuri de anulare și revocare:

"(1) Autoritatea pentru străini anulează, prin decizie motivată, dreptul de ședere permanentă sau temporară în România, dacă se constată ulterior că: [...]

d) străinul a fost îndepărtat anterior de pe teritoriul României și a reintrat, sub o altă identitate, în perioada de interdicție."

Totodată, Curtea constată că, la o dată ulterioară sesizării sale cu excepția de neconstituționalitate, prin

art. II pct. 43 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2007

privind înființarea Oficiului Român pentru Imigrări prin reorganizarea Autorității pentru Străini și a Oficiului Național pentru Refugiați, precum și modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 26 iunie 2007,

art. 102 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 , inițial criticat, a fost parțial modificat, însă soluția legislativă conținută de acesta a fost păstrată de principiu. Astfel că, în prezent, dispozițiile criticate au următorul conținut:

- Art. 102 alin. (4) - Stabilirea duratei interdicției de intrare în România:

"(4) Împotriva străinilor care au trecut ilegal ori au încercat să treacă fraudulos frontiera de stat, durata interdicției va fi de 5 ani."

În opinia autorului excepției, textele de lege criticate încalcă dispozițiile art. 26 alin. (1) din Constituție și ale art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, texte referitoare la dreptul la respectarea vieții private și de familie. Se invocă, de asemenea, jurisprudența în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională reține că aceasta urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, pentru cele ce se vor arăta în continuare:

Critica de neconstituționalitate constă, în esență, în aceea că măsura interdicției de intrare în România pentru o perioadă de 5 ani, dispusă împotriva străinilor care au trecut ilegal ori au încercat să treacă fraudulos frontiera de stat, ca și măsura anulării dreptului de ședere temporară sau permanentă în România, acordat străinului care a fost îndepărtat anterior de pe teritoriul României și a reintrat, sub o altă identitate, în perioada de interdicție, încalcă dreptul la respectarea vieții private și de familie și constituie măsuri excesive față de situația determinantă.

Or, Curtea constată că măsura dispusă în temeiul textelor de lege criticate este motivată prin decizia Autorității pentru Străini (în prezent, Oficiul Român pentru Imigrări) și are ca scop principal protejarea siguranței și ordinii publice, în condițiile în care destinatarul acestei măsuri nu s-a supus reglementărilor interne în materie și, eludând aceste prevederi, a încercat să obțină anumite drepturi sau privilegii legale. Așadar, sancțiunile legale sunt o consecință firească a nerespectării legii și se aplică tuturor celor aflați în această situație, fără discriminări pe criterii de naționalitate.

În ceea ce privește susținerile referitoare la încălcarea dreptului la respectarea vieții private și de familie, Curtea constată că prevederile art. 75 alin. (1) lit. d) coroborate cu cele ale

art. 102 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

nu conțin norme contrare dreptului fundamental invocat. Situația particulară a fiecărei persoane aflate în ipoteza textelor criticate, și care poate avea legătură cu exercitarea acestui drept - așa cum pretinde autorul excepției de față -, nu reprezintă argumente de natură să determine neconstituționalitatea textelor de lege, ci constituie, eventual, aspecte de fapt pertinente pentru soluționarea cauzei, pe fond, de către organele competente.

În sfârșit, Curtea constată că neîntemeiate și criticile referitoare la lipsa de claritate și precizie a prevederilor de lege criticate, întrucât acestea întrunesc condițiile de accesibilitate și previzibilitate, fiind, totodată, redactate cu suficientă precizie, în așa fel încât să permită oricărei persoane să își corecteze conduita și să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecințele care pot apărea dintr-un act determinat.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 75 alin. (1) lit. d) coroborate cu cele ale

art. 102 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de cetățeanul chinez Wu Fumao în Dosarul nr. 9.824/2/2006 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 noiembrie 2007.