Decizia nr. 1096/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 53 alin. (2) lit. c) și m) din Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, excepție ridicată de Marin Iovan în Dosarul nr. 16.130/54/2006 al Curții de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspunde reprezentantul Uniunii Naționale a Barourilor din România, lipsă fiind autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de autorul excepției, prin care acesta solicită acordarea unui nou termen de judecată.

Reprezentantul Uniunii Naționale a Barourilor din România lasă la aprecierea instanței acordarea unui nou termen de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii formulate de autorul excepției.

Curtea, deliberând, respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Uniunii Naționale a Barourilor din România solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 27 aprilie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 16.130/54/2006, Curtea de Apel de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 53 alin. (2) lit. c) și m) din Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, excepție ridicată de Marin Iovan.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticat, contravin prevederilor art. 41 din Constituție, ale art. 8, 10 și 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și ale art. 6, 13, 14 și 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale, fără a arăta în ce mod.

Curtea de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că dreptul la muncă, prevăzut de textul constituțional invocat, nu are legătură cu întocmirea și publicarea tabloului anual al avocaților și nici cu măsura suspendării din funcție a unui avocat în cazul neîndeplinirii unor obligații prevăzute de lege, deoarece

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 51/1995

prevede, referitor la categoria profesională a cărei activitate o reglementează, că "profesia de avocat este liberă și independentă, cu organizare și funcționare autonome, în condițiile prezentei legi și ale statutului profesiei". Instituirea, prin textele de lege criticate, a unor condiții în exercitarea profesiei de avocat este justificată de asigurarea unui climat de ordine în valorificarea, de către titulari, a drepturilor și intereselor legitime. De altfel, avocatul nemulțumit de decizia Consiliului Baroului, de suspendare din exercitarea profesiei în cazul neplății taxelor, are dreptul de a se adresa Consiliului Uniunii Avocaților din România, iar în conformitate cu art. 21 din Legea fundamentală, instanței de judecată competente.

Avocatul Poporului arată că soluția legislativă instituită prin dispozițiile de lege criticate nu constituie o restrângere a exercitării dreptului de a profesa avocatura, ci o garanție legală stabilită în scopul asigurării unui climat de ordine în valorificarea, de către titulari, a drepturilor și intereselor legitime. Avocatura este un serviciu public, al cărui specific impune necesitatea prevederii, prin lege, a unor condiții de exercitare a acestei profesii. Instituirea, prin legea care reglementează exercitarea profesiei de avocat, a unor obligații pentru cei în cauză, precum și a unor măsuri sancționatorii față de cei ce încalcă regulile prevăzute nu încalcă sub niciun aspect accesul liber la justiție ori dreptul la apărare al avocatului suspendat, întrucât prin exercitarea căilor legale de atac împotriva deciziei Consiliului Baroului se oferă acestuia suficiente garanții pentru a formula pretenții și apărări.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 53 alin. (2) lit. c) și m) din Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001, dispoziții modificate prin

Legea nr. 255/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 23 iunie 2004. Textul de lege criticat are următorul conținut: "Consiliul baroului are următoarele atribuții:[...]

c) întocmește, modifică și dă publicității tabloul anual al avocaților, membri ai baroului, și îl comunică celor în drept;[...]

m) suspendă din exercitarea profesiei, pe durata neplății taxelor, avocatul care nu achită taxele și contribuțiile prevăzute de lege și de statutul profesiei timp de 3 luni de la scadența acestora, dacă a fost avertizat despre neplată și nu s-a conformat obligației;".

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 41 referitoare la munca și protecția socială a muncii. De asemenea, se invocă prevederile art. 8, 10 și 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și ale art. 6, 13, 14 și 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale.

Examinând sesizarea, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 53 alin. (2) lit. m) din Legea nr. 51/1995

a mai fost invocată de același autor în același dosar, cu o motivare asemănătoare.

Astfel, prin

Decizia nr. 406 din 14 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 6 septembrie 2005, Curtea a statuat că instituirea prin legea care reglementează exercitarea profesiei de avocat a unor obligații pentru cei în cauză, precum și a unor măsuri sancționatorii față de cei ce încalcă regulile prevăzute este întru totul legitimă. Referitor la invocarea art. 41 din Constituție, Curtea a constatat că dreptul la muncă prevăzut de textul constituțional nu are legătură cu măsura suspendării din funcție a unui avocat, în cazul neîndeplinirii unor obligații prevăzute de lege, deoarece

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 51/1995

prevede, referitor la categoria profesională a cărei activitate o reglementează, că "Profesia de avocat este liberă și independentă, cu organizare și funcționare autonome, în condițiile prezentei legi și ale statutului profesiei",

Tot cu acel prilej, făcând referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, și anume Cauza H. contra Belgiei, 1987, și Cauza Albert și Le Compte contra Belgiei, 1983, Curtea a constatat că prevederile legale criticate nu încalcă nici dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În ceea ce privește dispozițiile

art. 53 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 51/1995 , Curtea constată că acestea prevăd în sarcina consiliul baroului obligația de a întocmi, de a modifica și de a da publicității tabloul anual al avocaților, membri ai baroului, și de a-l comunică celor în drept, fără ca în acest mod să se încalce prevederile art. 41 din Constituție și cele ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Cât privește dispozițiile art. 8, 10 și 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și cele ale art. 13, 14 și 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale, Curtea constată că acestea nu au incidență în cauza dedusă judecății.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 53 alin. (2) lit. c) și m) din Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, excepție ridicată de Marin Iovan în Dosarul nr. 16.130/54/2006 al Curții de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 noiembrie 2007.