Decizia nr. 1098/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 364 și art. 366 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Art Bau International" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 2.521/2/2007 al Curții de Apel București - Secția a VI-a comercială.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, prin avocat, precum și partea Societatea Comercială "Albrau" - S.A. din Onești, prin avocat. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Având cuvântul pe fond, reprezentantul autorului excepției solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată, expunând pe larg motivele de neconstituționalitate invocate în fața instanței de fond.

Reprezentantul Societății Comerciale "Albrau" - S.A din Onești solicită respingerea excepției ca neîntemeiată și depune concluzii scrise în acest sens.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 19 iunie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 2.521/2/2007, Curtea de Apel București - Secția a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 364 și art. 366 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Art Bau International" - S.R.L. din București într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni în anulare a unei hotărâri arbitrale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile art. 364 și art. 366 alin. 1 din Codul de procedură civilă încalcă prevederile constituționale ale art. 21 și 24, precum și dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece "acțiunea în anulare nu poate fi exercitată decât pentru motive de anulare, în marea majoritate de ordin procedural, care nu permit un control temeinic al considerentelor reținute de instanța arbitrală, neputând fi reiterate apărări sau excepții invocate cu ocazia judecării acțiunii arbitrale decât în limitele prevăzute de art. 364 din Codul de procedură civilă, dispoziții care nu permit judecătorului analizarea fondului raportului juridic dedus judecății numai ulterior soluționării acțiunii în anulare, fiind astfel limitată posibilitatea de a fi administrate probe în combaterea sentinței arbitrale pe fondul cererii deduse judecății".

Curtea de Apel București - Secția a VI-a comercială apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că textele legale criticate sunt constituționale, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Avocatul Poporului, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie, consideră că dispozițiile art. 364 și art. 366 alin. 1 din Codul de procedură civilă sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 364 și art. 366 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:

- Art. 364: "Hotărârea arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în anulare pentru unul din următoarele motive:

a) litigiul nu era susceptibil de soluționare pe calea arbitrajului;

b) tribunalul arbitral a soluționat litigiul fără să existe o convenție arbitrală sau în temeiul unei convenții nule sau inoperante;

c) tribunalul arbitral nu a fost constituit în conformitate cu convenția arbitrală;

d) partea a lipsit la termenul când au avut loc dezbaterile și procedura de citare nu a fost legal îndeplinită;

e) hotărârea a fost pronunțată după expirarea termenului arbitrajului prevăzut de art. 353^3;

f) tribunalul arbitral s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;

g) hotărârea arbitrală nu cuprinde dispozitivul și motivele, nu arată data și locul pronunțării, nu este semnată de arbitri;

h) dispozitivul hotărârii arbitrale cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire;

i) hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii." ;

- Art. 366 alin. 1: "Instanța judecătorească, admițând acțiunea, va anula hotărârea arbitrală, iar, dacă litigiul este în stare de judecată, se va pronunța și în fond, în limitele convenției arbitrale. Dacă, însă, pentru a hotărî în fond este nevoie de noi probe, instanța judecătorească se va pronunța în fond după administrarea lor. În acest din urmă caz, hotărârea de anulare nu se va putea ataca decât o dată cu hotărârea asupra fondului."

Autorul excepției susține că dispozițiile de lege criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiție și ale art. 24 privitoare la dreptul la apărare, precum și dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 364 și art. 366 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu contravin prevederilor Constituției și ale Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocate de autorul excepției de neconstituționalitate, acțiunea arbitrală constituind o opțiune a părților, iar nu o obligație, prin care acestea decid asupra modalității de soluționare a litigiului, în cadrul căruia pot fi propuse și administrate probele apreciate utile și concludente, arbitrajul fiind organizat și desfășurându-se cu respectarea convenției arbitrale încheiate în baza principiului libertății de voință.

Incidența dispozițiilor procedurale criticate este subsecventă acordului de voință intervenit între părți și care au optat prin clauza compromisorie înscrisă în contract pentru soluționarea litigiilor de către o instanță arbitrală, părțile trebuind a recunoaște consecințele juridice ale aplicării prevederilor legale privind desemnarea unei asemenea instituții, inclusiv dispozițiile procedurale care reglementează condițiile care permit desființarea hotărârii arbitrale pe calea acțiunii în anulare, scopul unei asemenea modalități de soluționare a litigiilor fiind menit să asigure o judecată imparțială, mai rapidă, în care părțile pot fi apărate și pot solicita toate dovezile apreciate necesare, judecata finalizându-se cu adoptarea unei hotărâri susceptibile de executare silită.

În sensul celor arătate, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 8 din 9 ianuarie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 31 ianuarie 2007, precum și prin

Decizia nr. 533 din 31 mai 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 21 iunie 2007, ale căror considerente își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 364 și art. 366 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Art Bau International" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 2.521/2/2007 al Curții de Apel București - Secția a VI-a comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 noiembrie 2007.