Decizia nr. 1124/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 133 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Cocor Turism" - S.A. din Neptun în Dosarul nr. 6.056/118/2007 al Tribunalului Constanța - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 31 august 2007, pronunțată în Dosarul nr. 6.056/118/2007, Tribunalul Constanța - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 133 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Cocor Turism" - S.A. din Neptun.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile

art. 133 din Legea nr. 31/1990

contravin prevederilor constituționale ale art. 44 alin. (1) și (2) teza întâi. În argumentarea acestei critici, arată că, prin "prevederea posibilității ca instanțele de judecată să dispună suspendarea executării hotărârilor adunărilor generale ale acționarilor, fără a fi obligatoriu pentru reclamant să depună o cauțiune, se creează posibilitatea ca să se suspende hotărârile adunărilor generale ale acționarilor în mod șicanatoriu, pe perioade îndelungate de timp, deoarece un ciclu procesual durează minimum un an, fapt de natură a aduce o gravă atingere dreptului de proprietate, în sensul că dreptul de vot al majorității acționarilor este lipsit de eficiența sa firească". De asemenea, autorul excepției apreciază că, "prin faptul că nu s-a stabilit de către legiuitor obligativitatea cauțiunii, acționarii majoritari pot fi șicanați după bunul plac al acționarilor minoritari, fără ca aceștia să poată fi ținuți răspunzători pentru prejudiciul ce îl creează".

Tribunalul Constanța - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că "suspendarea executării unei hotărâri a acționarilor, care, la o primă examinare în procedura specială a ordonanței președințiale, contravine legii sau actului constitutiv, are menirea de a restabili ordinea de drept, protejate fiind, astfel, atât interesele acționarilor minoritari, cât și cele ale acționarilor majoritari".

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, face referire la deciziile Curții Constituționale nr. 107/2006, 663/2006, 715/2006 și nr. 449/2007.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Cu toate că autorul excepției se referă la

art. 133 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, din motivare reiese că această critică, în fapt, se referă numai la alin. (1) și (2) ale acestui articol.

Așadar, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 133 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, dispoziții potrivit cărora: "(1) O dată cu intentarea acțiunii în anulare, reclamantul poate cere instanței, pe cale de ordonanță președințială, suspendarea executării hotărârii atacate.

(2) Președintele, încuviințând suspendarea, poate obliga pe reclamant la o cauțiune."

În susținerea neconstituționalității acestor texte de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor art. 44 alin. (1) și (2) teza întâi din Legea fundamentală, care au următorul cuprins: "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate sunt norme de procedură a căror stabilire este, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, de competența autorității legiuitoare.

De asemenea, Curtea reține că dispozițiile

art. 133 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990

permit instanței de judecată ca, ținând seama de circumstanțele cauzei, să aprecieze asupra caracterului eventual șicanatoriu al cererii de suspendare a hotărârii adunării generale a acționarilor contestate și să stabilească o cauțiune de natură să descurajeze cererile nefundamentate sau exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale.

Curtea mai reține că depunerea cauțiunii constituie o garanție, în sensul că, în urma respingerii acțiunii în anulare a hotărârilor luate de adunarea generală a acționarilor, partea interesată va putea cere și obține despăgubiri pentru pagubele suferite datorită întârzierii executării hotărârii respective.

În consecință, Curtea constată că prevederile legale criticate nu sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 44 alin. (1) și alin. (2) teza întâi.

De altfel, asupra acestor prevederi legale Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 715 din 24 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 20 noiembrie 2006, când a respins excepția ca fiind neîntemeiată.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, argumentarea și soluția reținute în decizia menționată mai sus își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 133 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Cocor Turism" - S.A. din Neptun în Dosarul nr. 6.056/118/2007 al Tribunalului Constanța - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 noiembrie 2007.