Decizia nr. 1095/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 și

art. 82 alin. (2) din Legea nr. 409/2001

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/1998

privind unele măsuri premergătoare privatizării băncilor, excepție ridicată de Gheorghe Stanciu în Dosarul nr. 6.966/1/2003 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția comercială.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public arată că, în ceea ce privește dispozițiile

art. 38 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998 , autorul excepției nu face o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci critică modul în care instanța de judecată a aplicat dispozițiile de lege criticate, excepția de neconstituționalitate fiind inadmisibilă. În ceea ce privește dispozițiile

art. 82 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998 , pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 25 aprilie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 6.966/1/2003, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 alin. (1) lit. c) și ale

art. 82 alin. (2) din Legea nr. 409/2001

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/1998

privind unele măsuri premergătoare privatizării băncilor, excepție ridicată de Gheorghe Stanciu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că se află în situația prevăzută de dispozițiile

art. 38 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998 , dar că acestea au fost aplicate greșit, AVAS îndreptându-se, pentru stingerea datoriei, direct împotriva sa, iar nu împotriva persoanelor care au contractat creditul. Pentru aceste motive, textul de lege respectiv contravine art. 21, 44 și 124 din Constituție.

În ceea ce privește dispozițiile

art. 82 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998 , se arată că acestea sunt neconstituționale, contravenind art. 21, 44 și 124 din Constituție, deoarece executarea silită începută de AVAS continuă și pe parcursul soluționării contestațiilor formulate de debitori, aceștia având dreptul întoarcerii executării numai în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția comercială apreciază că reglementarea unei proceduri speciale de urmărire silită a creanțelor și de soluționare a cererilor în legătură cu activele bancare neperformante preluate de AVAS nu îngrădesc dreptul la apărare, debitorii urmăriți având posibilitatea să atace în justiție măsurile luate cu ocazia urmăririi silite, putând uza de toate mijloacele procedurale.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/1998

reglementează o procedură specială de recuperare a creanțelor deținute de AVAS. Aceasta este justificată prin rolul important în recuperarea creanțelor neperformante care se află în strânsă legătură cu datoria publică, bugetul statului și ocrotirea interesului public. Privilegiul acordat de lege AVAS-ului este în strânsă legătură cu datoria publică internă și cu obligația statului, prin instituțiile sale, de a asigura protejarea interesului național în activitatea economico-financiară.

Avocatul Poporului arată că dispozițiile de lege criticate reglementează o procedură specială de soluționare a litigiilor privind creanțele neperformante preluate de AVAS, în considerarea naturii deosebite a acestor creanțe și a strânsei legături a acestora cu datoria publică, bugetul statului și ocrotirea interesului public, neputându-se reține o ocrotire diferită a proprietății private în raport de calitatea titularilor. De asemenea, nu poate fi reținută nici critica potrivit căreia dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor art. 24 și 124 din Legea fundamentală.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Deși, prin încheierea de sesizare, Curtea Constituțională a fost sesizată cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 și ale

art. 82 alin. (2) din Legea nr. 409/2001 , din motivarea excepției rezultă că aceasta se referă la dispozițiile art. 38 alin. (1) lit. c) și ale

art. 82 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998 .

Astfel, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 38 alin. (1) lit. c) și ale

art. 82 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998

privind valorificarea unor active ale statului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 24 decembrie 2002, dispoziții care au următorul conținut:

- Art. 38 alin. (1) lit. c): "Stingerea prin plată a datoriei publice interne rezultate din preluarea la această datorie a activelor bancare cesionate la AVAS constituie o obligație ce revine următoarelor categorii de debitori:[...]

c) persoanele fizice sau juridice care au constituit garanții pentru restituirea creditului;";

- Art. 82 alin. (2): "Executarea silită începută de AVAS prin executorii proprii sau prin intermediul executorilor judecătorești continuă și pe parcursul soluționării contestațiilor formulate de debitori, aceștia având dreptul întoarcerii executării numai în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiție, ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată și ale art. 124 referitoare la înfăptuirea justiției.

I. Examinând excepția de neconstituționalitate, în ceea ce privește dispozițiile

art. 38 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998 , Curtea constată că autorul acesteia critică modul în care instanța de judecată a aplicat dispozițiile de lege criticate, și nu textul de lege pentru ceea ce cuprinde. În acest context, Curtea reține că motivul invocat nu reprezintă o problemă de constituționalitate, ci o problemă de aplicare a textului de către instanța de judecată, ceea ce, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , excedează competenței instanței de contencios constituțional. Având în vedere cele de mai sus, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 38 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998

urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

II. În ceea ce privește dispozițiile

art. 82 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998 , Curtea constată că prin Decizia nr. 686 din 20 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 24 ianuarie 2006, a statuat următoarele: "faptul că executarea silită începută de AVAS continuă și pe parcursul soluționării contestațiilor formulate de debitori este justificat prin aceea că poprirea, în general, și mai ales în cazul procedurii speciale de soluționare a litigiilor privind creanțele neperformante, reglementată de

Ordonanța de urgența a Guvernului nr. 51/1998 , se realizează prin intermediul unei proceduri suple și rapide în vederea recuperării creditului, finalitatea acestei proceduri fiind tocmai asigurarea celerității executării prestației la care debitorul este obligat printr-un titlu executoriu. În considerarea acestor rațiuni și pentru prevenirea unor eventuale abuzuri din partea debitorilor rău-platnici, în sensul tergiversării executării obligațiilor ce le incumbă, legiuitorul a prevăzut în mod expres că debitorii au dreptul întoarcerii executării numai în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile."

Rațiunile care au stat la baza adoptării soluției anterioare își păstrează valabilitatea și în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menținută.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 38 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998

privind valorificarea unor active ale statului, excepție ridicată de Gheorghe Stanciu în Dosarul nr. 6.966/1/2003 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția comercială.

II. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 82 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998

privind valorificarea unor active ale statului, excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 noiembrie 2007.