Decizia nr. 1074/2007
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și ale art. 109 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 554/2004 2 decembrie 2004 (prevederi anume) contenciosului administrativ
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Ion Tiucă - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
și ale art. 109 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Marius Coșereanu în Dosarul nr. 3.339/3/2007 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal răspunde autorul excepției, personal și asistat de avocat Mircea Constantinescu, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsind partea Direcția Poliției Comunitare Sector 6 București, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorului excepției, care, prin apărător, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată, în esență, că dispozițiile
art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
sunt neconstituționale, întrucât prin instituirea procedurii prealabile se deschide calea unei duble interpretări: prima, potrivit căreia instituția angajatoare, împotriva căreia urmează a se îndrepta acțiunea de contencios administrativ, este protejată prin aceea că are posibilitatea ca, pe calea recursului grațios, să își îndrepte propria greșeală prin retractarea sau modificarea actului administrativ; a doua, potrivit căreia procedura prealabilă este, în realitate, inutilă, deoarece, ca regulă, angajatorul nu soluționează în mod favorabil pentru angajat plângerea prealabilă, conflictul dintre aceștia ajungând, de cele mai multe ori, dar cu o întârziere nejustificată, în fața instanței de judecată competente.
Reprezentantul Ministerului Public arată că, deși poate fi reală susținerea potrivit căreia retractarea actului administrativ atacat are loc în puține cazuri, procedura prealabilă nu este nicidecum inutilă, iar obligația parcurgerii acestei faze procedurale înaintea exercitării dreptului la acțiune în fața instanței de contencios administrativ nu este de natură să încalce exigențele principiului accesului liber la justiție, consacrat de art. 21 din Constituție. Pentru aceste argumente, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 27 aprilie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 3.339/3/2007, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
și ale art. 109 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Marius Coșereanu într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textele de lege criticate încalcă "flagrant" dreptul de acces liber la justiție, deoarece persoanele interesate se pot adresa instanței numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile. În plus, consideră că prevederile
art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004
sunt susceptibile de interpretări, în sensul că, pe de o parte, autoritatea publică poate emite un act administrativ neîntemeiat, sub rezerva îndreptării ulterioare în cadrul procedurii prealabile, iar, pe de altă parte, persoana care se consideră vătămată este obligată să se adreseze mai întâi organului emitent, deși este știut faptul că "în foarte puține cazuri aceasta își găsește dreptatea la cel care a emis actul".
Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile de lege criticate, prin aceea că dispun parcurgerea procedurii prealabile anterior sesizării instanței, nu îngrădesc accesul liber la justiție, acest drept putând fi exercitat în condițiile legii, după îndeplinirea respectivei proceduri. Textele de lege atacate au ca scop atenționarea autorității asupra nelegalității actelor sale și preîntâmpinarea unor litigii prin revocarea actelor administrative chiar de către autoritatea emitentă.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. Astfel, cu privire la constituționalitatea dispozițiilor art. 109 din Codul de procedură civilă, este indicată jurisprudența Curții Constituționale, de exemplu,
Decizia nr. 409/2004 . În ce privește critica de neconstituționalitate a prevederilor
art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 , față de art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție, se arată că acestea nu încalcă principiul liberului acces la justiție, instituirea unor proceduri speciale, cum este procedura plângerii prealabile, având rolul de a instaura un climat de ordine, indispensabil, în vederea exercitării dreptului constituțional pretins a fi încălcat.
Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. Acestea nu contravin principiului liberului acces la justiție și nici dreptului la un proces echitabil, statuate de art. 21 din Constituție, deoarece instituirea unei proceduri prealabile obligatorii nu este incompatibilă cu exercitarea dreptului la acțiune sau cu valorificarea de către persoanele interesate a drepturilor și garanțiilor procesuale instituite prin lege. În plus, textele de lege criticate conțin norme de procedură, asupra cărora legiuitorul are, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, competență exclusivă de reglementare. De altfel, jurisprudența Curții Constituționale în materie este în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate, de exemplu, deciziile nr. 409/2004 sau nr. 184/2007.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului și dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificat prin
art. I pct. 7 din Legea nr. 262/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. De asemenea, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie și prevederile art. 109 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Cât privește aceste din urmă dispoziții, se constată, din motivarea excepției, că autorul vizează doar prevederile cuprinse în teza întâi a alin. 2 al art. 109. Dispozițiile criticate prevăd următoarele:
-
Articolul 7
alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 : "(1) Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.";
- Art. 109 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă: "În cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege."
În opinia autorului excepției, textele de lege criticate contravin prevederilor art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție, referitoare la accesul liber la justiție.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că susținerile de neconstituționalitate vizează, în esență, instituirea procedurii prealabile sesizării instanței de contencios administrativ, considerate ca fiind contrare exigențelor principiului accesului liber la justiție.
Or, prin
Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994
privind liberul acces la justiție al persoanelor în apărarea drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea Constituțională a statuat de principiu că "este de competența exclusivă a legiuitorului de a institui asemenea proceduri destinate, în general, să asigure soluționarea mai rapidă a unor categorii de litigii, descongestionarea instanțelor judecătorești de cauzele ce pot fi rezolvate pe această cale, evitarea cheltuielilor de judecată", iar "legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, ca și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege". Curtea a mai arătat, spre exemplu, în
Decizia nr. 670 din 15 decembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 27 ianuarie 2006, că "instituirea unei proceduri administrative prealabile, obligatorii, fără caracter jurisdicțional nu este contrară principiului liberului acces la justiție cât timp decizia organului administrativ poate fi atacată în fața unei instanțe judecătorești".
Având în vedere cele mai sus menționate, Curtea constată că susținerile de neconstituționalitate referitoare la încălcarea principiului liberului acces la justiție nu sunt întemeiate.
De altfel, Curtea Constituțională a mai examinat constituționalitatea dispozițiilor
art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
și ale art. 109 alin. 2 din Codul de procedură civilă prin raportare la aceleași texte constituționale și motivări asemănătoare cu cele formulate în prezenta cauză, pronunțându-se în sensul respingerii excepției, de exemplu, prin deciziile nr. 184 din 6 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 5 aprilie 2007, sau nr. 96 din 13 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 9 martie 2007.
Așa fiind, Curtea constată că, pentru identitate de rațiune, cele statuate în jurisprudența sa în materie își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
și ale art. 109 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Marius Coșereanu în Dosarul nr. 3.339/3/2007 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 noiembrie 2007.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.