Decizia nr. 999/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 215 alin. 3 din Codul penal, excepție ridicată de Ionel Iacob în Dosarul nr. 4.872/233/2006 al Judecătoriei Galați.

La apelul nominal răspunde personal autorul excepției, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorului excepției, care susține că nevinovăția sa rezultă din declarațiile martorilor.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază, mai întâi, că susținerile autorului excepției constituie aspecte de fapt asupra cărora este competentă să se pronunțe instanța de judecată învestită cu soluționarea cauzei pe fond, și nu Curtea Constituțională. Susține apoi că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate, indicând în acest, sens jurisprudența în materie a Curții Constituționale, de exemplu

Decizia nr. 253 din 20 martie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 24 aprilie 2007. Întrucât cele statuate prin decizia menționată își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 5 septembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 4.872/233/2006, Judecătoria Galați a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. 3 din Codul penal. Excepția a fost ridicată de Ionel Iacob într-o cauză având ca obiect acțiunea penală privind săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzute în art. 215 alin. 1 și 3 din Codul penal.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile art. 215 alin. 3 din Codul penal, care incriminează inducerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, intră în contradicție cu art. 45 din Legea fundamentală, privind accesul liber al persoanei la o activitate economică, deoarece "intruziunea statului în raporturile economice dintre părți este contrară textului și spiritului Constituției".

Judecătoria Galați apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât incriminarea penală a înșelăciunii în contracte nu reprezintă o încălcare a dreptului persoanei de a accede liber la o activitate economică sau o încălcare a liberei inițiative. Arată că în toate legislațiile europene înșelăciunea, frauda sau escrocheria au fost incriminate și sever sancționate ca fapte de natură penală, în scopul protejării celor ce-și exercită cu bună-credință drepturile și libertățile economice, comerciale sau contractuale.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și indică, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale, de exemplu

Decizia nr. 391 din 12 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 5 august 2005.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 215 alin. 3 din Codul penal sunt constituționale, astfel cum a statuat și Curtea Constituțională în jurisprudența sa în materie. Totodată, textul de lege criticat reprezintă expresia prevederilor art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, potrivit cărora Parlamentul are competența de a reglementa prin lege organică infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora, legiuitorul fiind liber să aprecieze atât pericolul social în funcție de care urmează să stabilească natura juridică a faptei incriminate, cât și condițiile răspunderii juridice pentru această faptă.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului și dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile art. 215 alin. 3 din Codul penal, care au următorul cuprins:

"(3) Inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincțiile acolo arătate."

În opinia autorului excepției, dispozițiile de lege criticate încalcă prevederile art. 45 din Constituție, referitoare la libertatea economică.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că libertatea economică, consacrată de art. 45 din Constituție, pretins a fi încălcat, presupune libertatea oricărei persoane de a iniția și întreprinde o activitate cu scop lucrativ în condițiile legii, iar nu exercitarea acestui drept cu rea-credință și crearea de prejudicii partenerilor economici prin inducerea acestora în eroare cu prilejul încheierii unor acte juridice. Acestea din urmă sunt fapte care intră în sfera ilicitului și nu sunt o expresie a libertății economice.

Ca atare, Curtea nu poate reține critica de neconstituționalitate potrivit căreia dispozițiile art. 215 alin. 3 din Codul penal, referitoare la infracțiunea de înșelăciune, contravin prevederilor art. 45 din Constituție.

De altfel, textul de lege criticat a mai constituit în repetate rânduri obiect al controlului de constituționalitate, iar prin deciziile nr. 173 din 4 noiembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 624 din 21 decembrie 1999, nr. 215 din 14 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 478 din 7 iunie 2005, sau nr. 403 din 16 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 19 iunie 2006, Curtea, pentru argumentele acolo expuse, care își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, a respins excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 215 alin. 3 din Codul penal sunt constituționale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 215 alin. 3 din Codul penal, excepție ridicată de Ionel Iacob în Dosarul nr. 4.872/233/2006 al Judecătoriei Galați.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 noiembrie 2007.