Decizia nr. 1108/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 79 din Codul de procedură civilă și ale

art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Șerban Gheorghe în Dosarul nr. 446/283/2007 al Judecătoriei Pucioasa.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 august 2007, pronunțată în Dosarul nr. 446/283/2007, Judecătoria Pucioasa a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 79 din Codul de procedură civilă și ale

art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru. Excepția a fost ridicată de Șerban Gheorghe în cadrul soluționării unei acțiuni în pretenții.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile art. 79 din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale, întrucât restrâng accesul efectiv la justiție, prin interzicerea căilor de atac, iar dispozițiile

art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997

sunt neconstituționale, deoarece instituie o inegalitate între justițiabilii care își micșorează pretențiile după înregistrarea cererii și cei care își mențin pretențiile inițiale.

Judecătoria Pucioasa opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, cu referire la jurisprudența Curții Constituționale.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, cu referire la jurisprudența Curții Constituționale.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate nu contravin Constituției, așa cum a statuat și Curtea Constituțională.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 79 din Codul de procedură civilă și ale

art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările și completările ulterioare.

Dispozițiile art. 79 din Codul de procedură civilă au fost modificate prin

art. I pct. 15 din Legea nr. 219/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, și au în prezent următorul cuprins: "Încheierile prevăzute la art. 77 alin. 3 și la art. 78 alin. 2 nu sunt supuse niciunei căi de atac."

Dispozițiile

art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997

au următorul cuprins: "Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. În cazul când se micșorează valoarea pretențiilor formulate în acțiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea inițială, fără a se ține seama de reducerea ulterioară."

Excepția de neconstituționalitate se raportează la prevederile constituționale ale art. 16 privind egalitatea și ale art. 21 alin. (1) și (2) privind accesul liber la justiție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

1. Cu privire la dispozițiile

art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 , Curtea reține că autorul excepției de neconstituționalitate este nemulțumit, în realitate, de faptul că, în cazul micșorării pretențiilor după înregistrarea cererii, taxa de timbru se percepe la valoarea inițială, spre deosebire de situația în care, în cursul procesului, se măresc pretențiile, caz în care taxa de timbru se recalculează. Așadar, solicitarea autorului excepției este aceea de a se modifica textul dedus controlului de constituționalitate, or, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 , astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă și urmează a fi respinsă ca atare.

II. Referitor la dispozițiile art. 79 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că, prin

Decizia nr. 208/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 407 din 11 iunie 2003, s-a pronunțat asupra dispozițiilor art. 78 alin. 3 din același cod, dispoziții care, într-o redactarea anterioară, aveau un conținut similar cu cel al actualului art. 79. Cu acel prilej, s-a reținut că instituirea unor reguli speciale privind exercitarea căilor de atac nu contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiție, atât timp cât, potrivit celor prevăzute de art. 75 alin. 2 din Codul de procedură civilă, părților interesate le este asigurată posibilitatea de a reitera cererea de asistență judiciară în fața aceleiași instanțe, în măsura în care au intervenit elemente noi, de natură a impune și justifica admiterea unei asemenea cereri. Întrucât hotărârea instanței se raportează la o anumită situație de fapt, anume lipsa de posibilități materiale, care poate fi doar temporară sau conjuncturală, sau poate fi determinată de insuficiența probatoriului administrat în susținerea cererii, legiuitorul nu a conferit încheierii autoritate de lucru judecat, oferind astfel solicitantului posibilitatea de a reitera cererea. Chiar dacă încheierea prin care s-a dispus o asemenea măsură nu este supusă niciunei căi de atac, opțiunea legiuitorului este impusă de exigența soluționării cu celeritate a procesului dedus judecății. Altfel, a recunoaște solicitantului dreptul de a ataca la instanța ierarhic superioară respectivele încheieri ar însemna a oferi cale liberă abuzului de drept procesual, cu consecința prelungirii sine die a proceselor aflate pe rolul instanțelor de judecată.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale în materie, atât soluția, cât și considerentele acestei decizii își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Șerban Gheorghe în Dosarul nr. 446/283/2007 al Judecătoriei Pucioasa.

2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 79 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de același autor în același dosar.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 noiembrie 2007.