Decizia nr. 1158/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Irina Neagu, Alexandru Ion Anastasiu, Mihail Anastasiu, Romeo Anastasiu și Răzvan Adrian Florea în Dosarul nr. 14.462/1/2003 (număr vechi 4.067/2003) al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală.

La apelul nominal răspund, personal, autorii excepției Alexandru Ion Anastasiu și Romeo Anastasiu, precum și partea Alexandra Henriette Borundel, personal și asistată de doamna avocat Laura Cosma, apărător ales, cu delegație la dosar. Același avocat răspunde și pentru părțile Alfred Alexandru Anastasiu și Irenne Csap. Se constată lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Autorii prezenți solicită Curții acordarea unui nou termen de judecată în vederea pregătirii apărării.

Apărătorul ales al părților se opune acordării unui nou termen, precizând că se urmărește tergiversarea soluționării cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii de amânare, arătând că a existat suficient timp pentru pregătirea apărării.

Deliberând, Curtea respinge cererea de amânare, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 156 din Codul de procedură civilă.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul părților prezente. Alexandru Ion Anastasiu și Romeo Anastasiu solicită admiterea excepției de neconstituționalitate așa cum a fost formulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală.

Apărătorul ales al părților pune concluzii de respingere a excepției, sintetizate în notele scrise depuse la dosarul cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, apreciind că nu există motive pentru reconsiderarea acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 27 aprilie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 14.462/1/2003 (număr vechi 4.067/2003), Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Irina Neagu, Alexandru Ion Anastasiu, Mihail Anastasiu, Romeo Anastasiu și Răzvan Adrian Florea într-o cauză civilă având ca obiect judecarea unei cereri privind retrocedarea, în temeiul

Legii nr. 10/2001 , a unui imobil-construcție, cerere aflată în faza procesuală a recursului.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textul de lege criticat creează un regim juridic discriminatoriu pentru succesibilii care au renunțat la moștenire, față de aceia care nu au acceptat moștenirea în termenul de opțiune succesorală prevăzut de art. 700 alin. 1 din Codul civil, în sensul că numai cea de-a doua categorie este repusă de drept în termenul de acceptare a succesiunii, pentru bunurile care fac obiectul

Legii nr. 10/2001 . Inegalitatea de tratament juridic rezultă, în opinia autorilor excepției, din aceea că, la momentul edictării actului normativ criticat, ambele categorii de succesibili erau considerate străine de succesiune cu efect retroactiv, în temeiul dispozițiilor în materie cuprinse în Codul civil. Se mai susține că textul de lege criticat contravine dreptului de proprietate privată, garantat la nivel constituțional, și, implicit, dreptului la moștenire.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că textul de lege criticat instituie un tratament juridic egal, deopotrivă, pentru moștenitorii care au acceptat succesiunea după data de 6 martie 1945 și pentru cei care nu au acceptat-o, prin instituirea repunerii legale în dreptul de acceptare a succesiunii, în ceea ce privește bunurile imobile preluate în mod abuziv de către stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Se arată că voința legiuitorului a fost aceea de a asigura egalitatea moștenitorilor persoanei îndreptățite la măsurile reparatorii prevăzute de

Legea nr. 10/2001

și de a garanta dreptul de proprietate și dreptul la moștenire. Pentru aceste considerente, Guvernul apreciază că excepția este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituțional, întrucât, pe de o parte, nu nesocotește principiul egalității în drepturi a cetățenilor, iar, pe de altă parte, dă expresie dispozițiilor constituționale potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente și concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, potrivit cărora:

"(3) Succesibilii care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moștenirea sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii și a autorităților publice, în art. 44 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului de proprietate privată, precum și a creanțelor asupra statului, și în art. 46 potrivit căruia dreptul la moștenire este garantat.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că textul de lege supus controlului de constituționalitate dă expresie caracterului reparatoriu al

Legii nr. 10/2001 . Sub acest aspect, repunerea în termenul de acceptare a moștenirii, pentru bunurile preluate abuziv de statul totalitar, cu încălcarea dreptului de proprietate al titularilor, are ca finalitate respectarea principiului restitutio în integrum, fiind în deplină concordanță cu dispozițiile art. 44 alin. (1) teza întâi din Constituție, privind garantarea dreptului de proprietate privată.

Curtea reține că dispozițiile legale criticate nu aduc atingere principiului egalității prevăzut în art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, întrucât neacceptarea succesiunii în termenul instituit de art. 700 alin. 1 din Codul civil, din motive neimputabile succesibililor cărora li se aplică prevederile

art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 , nu este echivalentă cu actul de voință al renunțării la moștenire. Așadar, nefiind vorba de situații juridice identice, regimul juridic diferit instituit de legiuitor este justificat, fără a se aduce atingere principiului constituțional al egalității în fața legii.

Așa cum s-a reținut în jurisprudența Curții Constituționale în materie, ( Decizia nr. 84 din 10 februarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 1 aprilie 2005), scopul dispozițiilor legale criticate este acela de a pune capăt perpetuării stării de anormalitate instituită în derularea raporturilor juridice, iar nu acordarea unui avantaj necuvenit, stabilit arbitrar, care să genereze o inegalitate între succesibilii care au acceptat moștenirea în termenul instituit prin prevederile Codului civil și cei care sunt repuși în termenul de acceptare prin

art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 .

S-a mai reținut în decizia menționată că textul de lege criticat și în prezenta cauză nu contravine principiului garantării dreptului la moștenire consacrat de art. 46 din Constituție, ci, dimpotrivă, îi dă expresie prin restabilirea calității de moștenitori acceptanți pentru categoria de persoane avută în vedere de

art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 , care, altminteri, ar fi fost exclusă de la moștenire.

Cele statuate în decizia menționată își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi, care să determine o reconsiderare a jurisprudenței Curții.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Irina Neagu, Alexandru Ion Anastasiu, Mihail Anastasiu, Romeo Anastasiu și Răzvan Adrian Florea în Dosarul nr. 14.462/1/2003 (număr vechi 4.067/2003) al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 decembrie 2007.