Decizia nr. 1000/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. II alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Comtop" - S.A. în Dosarul nr. 33.115/1/2004 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția comercială.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 30 octombrie 2007, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, admițând cererea formulată de apărătorul autorului excepției, a amânat pronunțarea la data de 6 noiembrie 2007, pentru a da posibilitate acestuia să depună concluzii scrise la dosar.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 30 mai 2007, pronunțată în Dosarul nr. 33.115/1/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție -Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. II alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă.

Excepția a fost ridicată într-o cauză având ca obiect o contestație în anulare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se consideră că dispoziția legală criticată este neconstituțională deoarece, "față de contextul în care a avut loc abrogarea prevederilor art. 330-330^4 din Codul de procedură civilă care reglementează recursul în anulare, menținerea acestei căi de atac pentru litigiile aflate pe rolul instanțelor de judecată la momentul intrării în vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2003

încalcă atât Constituția, cât și prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 1 din Protocolul adițional la Convenție".

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția comercială apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, în sensul în care a statuat Curtea în jurisprudența sa.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituționale și că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile apărătorului autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. II alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 28 iunie 2003, cu modificările aduse prin

art. I pct. 11 din Legea nr. 195/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004, având următorul cuprins: "(3) Hotărârile pronunțate înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de lege sub care au fost pronunțate."

Excepția este raportată la prevederile art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 24 privind dreptul la apărare și art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată din Constituție; art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 1 referitor la protecția proprietății din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția, Curtea constată că asupra constituționalității dispozițiilor

art. I pct. 11 din Legea nr. 195/2004 , prin care se aprobă, cu modificări,

art. II alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2003 , s-a mai pronunțat, de exemplu, prin

Decizia nr. 872 din 30 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 17 ianuarie 2007, statuând, în esență, că acestea sunt norme tranzitorii instituite de legiuitor pentru a asigura un regim juridic unitar exercitării căilor de atac, în funcție de succesiunea în timp a legilor.

Cu acest prilej, Curtea constată că textul de lege criticat, în esența sa, nu contravine dispozițiilor constituționale și convenționale invocate, ci, dimpotrivă, garantează accesul la căile de atac prevăzute de lege. Autorul excepției consideră că este neconstituțională aplicarea acestuia fără a se ține cont de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la instituția recursului în anulare.

Așa fiind, Curtea observă că aplicarea unui text de lege de către instanțele de judecată, într-un sens care ar contraveni jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, nu constituie o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci o problemă care ține de competența acestora.

Cu privire la dispozițiile art. 1 referitor la protecția proprietății din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea constată că acestea nu au incidență în speță.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și ale art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. II alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Comtop" - S.A. în Dosarul nr. 33.115/1/2004 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 noiembrie 2007.