Decizia nr. 1031/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 și

art. 10 alin. (1) și (2) din Legea nr. 344/2005

privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operațiunilor de vămuire, excepție ridicată de Societatea Comercială "Yun Tan Impex" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 611/212/2007 al Judecătoriei Constanța - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă cu privire la cererea de amânare a judecării cauzei formulată de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța, întrucât nu i-a fost comunicată motivarea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public se opune acordării unui nou termen de judecată.

Curtea, având în vedere prevederile art. 19 alin. (4) din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, respinge cererea de amânare a judecății formulată de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța.

Cauza este în stare de judecată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției, arătând că prevederile de lege criticate sunt în acord cu dispozițiile constituționale, acestea reprezentând o transpunere a legislației comunitare în legislația națională.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 aprilie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 611/212/2007, Judecătoria Constanța - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 și

art. 10 alin. (1) și (2) din Legea nr. 344/2005

privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operațiunilor de vămuire, excepție ridicată de Societatea Comercială "Yun Tan Impex" - S.R.L. din București într-o cauză civilă având ca obiect obligația de a face.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că

art. 9 din Legea nr. 344/2005

contravine dispozițiilor constituționale ale art. 44 alin. (1), (2) și (8) întrucât Legea fundamentală stabilește că se pot face confiscări în condițiile legii, dar numai pentru bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni sau contravenții.

În ce privește art. 10 alin. (1) din legea criticată, autorul excepției susține că acest text contravine atât art. 44, cât și art. 45 din Constituție, deoarece "o autoritate vamală poate în mod arbitrar să împiedice exercitarea accesului liber al unei persoane la o activitate economică".

Se arată că prevederile art. 10 alin. (2) încalcă "în mod flagrant" art. 21 din Constituție, întrucât, "întotdeauna în cazul unui litigiu, Constituția prevede sau realizarea unor jurisdicții speciale administrative care sunt facultative, sau accesul la o instanță judecătorească. Potrivit acestui text de lege autoritatea vamală poate decide într-un conflict fără participarea părților și fără asigurarea unor garanții de apărare". În acest fel, susține autorul excepției, autoritatea vamală, care este o autoritate administrativă, înfăptuiește în nume propriu o activitate de justiție, fapt care este în contradicție și cu art. 124 alin. (2) și art. 126 alin. (1) din Constituție.

Și, în fine, autorul excepției mai arată că, în speță, confiscarea mărfii a fost făcută fără a exista probe și ca atare această măsură nu este justificată.

Judecătoria Constanța - Secția civilă apreciază că excepția este neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate sunt în concordanță cu normele constituționale invocate. Mai mult, arată că aprecierea constituționalității normei criticate se face în abstract, prin compararea textelor de lege între ele, prin interpretarea acestora, și nu pe baza elementelor concrete ale speței.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul arată că

Legea nr. 344/2005

a preluat în conținutul ei dispozițiile Regulamentului Consiliului Europei nr. 1.383/2003 privind intervenția autorităților vamale în legătură cu mărfurile suspectate a aduce atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuală, precum și luarea măsurilor legate de aceste mărfuri. De la 1 ianuarie 2007 regulamentele comunitare se aplică direct în România, ca țară membră a Uniunii Europene, în baza Tratatului de aderare. Aplicabilitatea directă presupune că dispozițiile regulamentului se aplică cu prioritate, indiferent de faptul că există sau nu dispoziții identice sau diferite în legislația națională. Pentru aceste motive, apreciază că dispozițiile din

Legea nr. 344/2005

au devenit inaplicabile, urmând a fi considerate în vigoare numai acele prevederi care sunt necesare punerii în aplicare a Regulamentului Consiliului Europei și permise de acesta. În argumentarea acestui punct de vedere, Guvernul face referire la jurisprudența Curții Europene de Justiție, și anume Hotărârea preliminară din 9 martie 1978 în cauza Admministrazione delle Finanze dello Stato vs. Simmenthal S.p.A, având ca obiect interpretarea art. 189 din Tratatul Comunității Europene, în special cu privire la efectele aplicabilității directe a dreptului comunitar în cazul unor prevederi din dreptul național, contrare acestuia.

Pentru aceste motive, având în vedere prevederile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Guvernul consideră excepția ca inadmisibilă, instanța trebuind să facă aplicarea directă a dispozițiilor art. 9 și art. 11 din Regulamentul Consiliului Europei nr. 1.383/2003.

Guvernul își exprimă totuși un punct de vedere cu privire la neconstituționalitatea prevederilor criticate din

Legea nr. 344/2005 , arătând că acestea nu contravin art. 21, 24, 45, art. 124 alin. (2) și art. 126 alin. (1). În acest sens, arată că din coroborarea prevederilor alin. (1) și (2) ale art. 10, criticate de autorul excepției, cu alin. (5) al aceluiași articol rezultă că declarantul sau deținătorul mărfurilor are posibilitatea contestării măsurii de reținere, în termen de 10 zile de la notificare, nefiindu-i astfel încălcat accesul liber la justiție. De asemenea, arată că activitatea agenților economici trebuie să se desfășoare în condițiile și cu respectarea legii pentru protejarea drepturilor de proprietate intelectuală.

În ce privește încălcarea art. 53 și art. 135 alin. 2 lit. a) din Constituție, arată că autorul nu a formulat critici de neconstituționalitate și, ca atare, excepția raportată la aceste texte este inadmisibilă.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale prin raportare la art. 21, art. 44 alin. (8) și (9), art. 45 și art. 135 alin. (2) lit. a) din Legea fundamentală. În acest sens, arată că, în cuprinsul lor prevederile de lege criticate, prin utilizarea unor concepte ca "bunuri susceptibile de a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală" sau "reține bunurile", se abat de la terminologia utilizată de Constituție cu privire la dreptul de proprietate privată, contravenind astfel dispozițiilor art. 44 alin. (8) și (9) din Legea fundamentală. Astfel, că, deși dispozițiile constituționale permit confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții, în cazul de față prevederile de lege permit chiar distrugerea acestora.

Această metodă de tehnică legislativă nu este admisă nici de doctrină, nici de jurisprudența Curții Constituționale, care prin Deciziile nr. 54/2001, nr. 314/2001 și nr. 224/2001 a statuat în sensul eliminării ambiguității textelor de lege. Lipsa de claritate a textelor de lege criticate, în raport cu dispozițiile constituționale, ar putea duce la interpretări greșite de natură a aduce atingere securității raporturilor juridice. Mai mult, interpretarea dată unor termeni juridici utilizați în actele normative cu valoare inferioară Constituției nu poate duce la concluzia că aceasta este interpretarea care trebuie dată prevederilor constituționale, întrucât în caz contrar garanțiile constituționale ar fi inutile.

De asemenea, consideră că prevederile de lege criticate sunt în contradicție și cu art. 53 din Constituție, deoarece prin măsura prevăzută de lege este afectat însuși dreptul de proprietate. Pentru aceleași considerente, apreciază că textele de lege criticate contravin și prevederilor art. 21 și art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 9 și

art. 10 alin. (1) și (2) din Legea nr. 344/2005

privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operațiunilor de vămuire, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.093 din 5 decembrie 2005.

Aceste texte de lege au următoarea redactare:

- Art. 9: "Pe baza cererii de intervenție acceptate și, când este cazul, după consultarea titularului dreptului, autoritatea vamală reține mărfurile susceptibile a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală și/sau suspendă operațiunea de vămuire, notificând în scris această măsură atât titularului dreptului, cât și declarantului/deținătorului/destinatarului mărfurilor.";

- Art. 10 alin. (1) și (2): "(1) În cazul în care autoritatea vamală a reținut mărfurile susceptibile a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală și/sau a suspendat operațiunea de vămuire, mărfurile pot fi distruse, fără să se urmeze procedura prevăzută la art. 11, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) titularul dreptului informează în scris autoritatea vamală, în termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii notificării prevăzute la art. 9, că mărfurile reținute aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală; în cazul mărfurilor perisabile, termenul este de 3 zile lucrătoare;

b) titularul dreptului depune la autoritatea vamală, în termenul prevăzut la lit. a), acordul scris al declarantului/ deținătorului/destinatarului mărfurilor că abandonează aceste mărfuri, în vederea distrugerii; acest acord poate fi transmis autorității vamale direct de către declarantul/deținătorul/ destinatarul mărfurilor.

(2) Condiția prevăzută la alin. (1) lit. b) se prezumă a fi îndeplinită dacă în termenul prevăzut la alin. (1) lit. a) declarantul/deținătorul/destinatarul mărfurilor nu se opune în mod expres, în scris, reținerii și/sau suspendării operațiunii de vămuire ori distrugerii mărfurilor."

Textele constituționale considerate a fi încălcate sunt: art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 44 alin. (1), alin. (2) și alin. (8) referitor la dreptul de proprietate privată, art. 45 privind libertatea economică, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 124 alin. (2) care dispune că "Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți", art. 126 alin. (1) potrivit căruia "Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege" și art. 135 alin. 2 lit. a) care prevede că statul trebuie să asigure libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

Având în vedere că, de la data de 1 ianuarie 2007, România a aderat la Uniunea Europeană, devenind membru cu drepturi depline, Curtea urmează să examineze compatibilitatea legislației interne în domeniul asigurării respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operațiunilor de vămuire cu legislația Uniunii Europene în domeniu, întrucât, în temeiul art. 148 alin. (2) din Constituție, "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".

Curtea constată că prevederile de lege criticate au preluat însă dispozițiile cuprinse în art. 9 și 11 din capitolul III al Regulamentului Consiliului Europei nr. 1.383 din 22 iulie 2003 privind intervenția autorităților vamale în legătură cu mărfurile suspectate a aduce atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuală, regulament ce a fost dat în aplicarea art. 133 al Tratatului de instituire a Comunității Europene.

Analizând textele de lege criticate, Curtea reține că acestea reglementează o procedură specială privind intervenția autorităților vamale în legătură cu mărfurile suspectate că aduc atingere drepturilor de proprietate intelectuală.

În legătură cu susținerile autorului excepției, potrivit cărora prevederile de lege criticate ar contraveni dispozițiilor constituționale ale art. 44 alin. (1), (2) și (8), prin "condițiile în care poate interveni confiscarea" și că "nu ar exista probe din care să rezulte că marfa confiscată este contrafăcută", Curtea constată că măsura reținerii mărfurilor susceptibile a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală nu are caracterul unei confiscări, ci al unei garanții pentru titularul dreptului, garanție luată pe o perioadă determinată și numai în urma formulării unei cereri de intervenție (art. 9 din lege). De altfel,

art. 11 din Legea nr. 344/2005

prevede că autoritatea vamală va dispune eliberarea mărfurilor și va proceda la vămuirea acestora, dacă titularul dreptului de proprietate intelectuală nu face dovada formulării unei acțiuni civile în termen de 10 zile de la primirea notificării. În ipoteza în care a fost formulată o astfel de acțiune, autoritatea vamală va reține aceste mărfuri până când hotărârea judecătorească devine definitivă și irevocabilă. Așadar, nu este vorba de o confiscare în sensul art. 44 alin. (9), iar, în privința pretinsei încălcări a alin. (8) al aceluiași text constituțional, procedura prevăzută de această lege este expresia conținutului acestui text constituțional, în sensul că dobândirea licită a averii se prezumă.

Pe de altă parte, nu poate fi primită nici susținerea potrivit căreia confiscarea mărfii a fost făcută fără a exista probe, deoarece problema existenței dovezilor certe intră în sfera de aplicare a legii, care este de competența instanțelor judecătorești.

Curtea, în jurisprudența sa, ca, de exemplu,

Decizia nr. 147 din 29 mai 1997 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 18 februarie 1998, a reținut că, din analiza dispozițiilor art. 44 alin. (1) și ale art. 136 alin (5) din Constituție, rezultă că pot fi stabilite prin lege anumite limite, fie în privința obiectului dreptului, fie în privința unor anumite drepturi în considerarea interesului social și economic general sau pentru apărarea drepturilor altor persoane. Aceste limite aduse dreptului de proprietate sunt supuse principiului proporționalității înscris la art. 53 alin. (2) din Constituție.

În sensul celor arătate, Curtea reține că pentru identitate de rațiune aceste considerente sunt valabile și în cauza de față.

De asemenea, nu este întemeiată nici susținerea că cele două texte de lege criticate ar contraveni dispozițiilor art. 21 și 24 din Constituție, deoarece, potrivit art. 10 alin. (5) al legii criticate, deținătorul/declarantul sau destinatarul mărfurilor poate contesta în justiție măsura reținerii mărfurilor, ocazie în care își poate formula toate apărările.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 45 și art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție, Curtea constată că nu au fost formulate argumente, astfel că nu se poate exercita controlul de constituționalitate cu privire la încălcarea acestor dispoziții constituționale.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 și

art. 10 alin. (1) și (2) din Legea nr. 344/2005

privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operațiunilor de vămuire, excepție ridicată de Societatea Comercială "Yun Tan Impex" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 611/212/2007 al Judecătoriei Constanța - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 noiembrie 2007.