Decizia nr. 147/1997

------------

Costica Bulai - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:

Prin Încheierea din 13 martie 1997, pronunțată în Dosarul nr. 6.838/1996, Tribunalul Prahova - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978

privind regimul metalelor prețioase și pietrelor prețioase, invocată de apelantul-inculpat Caeridin Fichiran.

Din cuprinsul încheierii de sesizare a Curții Constituționale rezultă ca inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii de operațiuni interzise cu metale prețioase, prevăzută la

art. 50 lit. c) din Decretul nr. 244/1978 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispoziția

art. 50 lit. c) din Decretul nr. 244/1978

este neconstitutionala pentru următoarele considerente:

- deținerea, cu orice titlu, a metalelor prețioase, precum și operațiunile de orice fel cu acestea nu mai constituie monopol de stat, de vreme ce aceste operațiuni figurează în nomenclatorul activităților comerciale care pot fi îndeplinite și de agenți privati;

- dispoziția

art. 14 alin. 3 din Decretul nr. 244/1978

privind deținerea de obiecte din aur, argint și platina, numai pentru uzul personal al persoanelor fizice, fără a se permite operațiuni comerciale cu acestea, aduce atingere dreptului de proprietate reglementat prin art. 41 din Constituția în vigoare. Or, dreptul de proprietate, asa cum este definit la art. 480 și următoarele din Codul civil, presupune, în mod obligatoriu, exercitarea, în mod absolut și exclusiv, a prerogativelor privind posesia, folosință și dispoziția. Limitarea numai la posesie și folosință, impusa de

art. 14 alin. 3 din Decretul nr. 244/1978 , este în contradictoriu cu dreptul de a dispune, nelimitat și în mod absolut, de un bun proprietate privată;

- în măsura în care operațiunea comercială propriuzisa a fost facuta prin unități specializate și nu în mod direct, de către inculpat, ca persoana privată, existenta infracțiunii este anticonstitutionala;

- infracțiunea prevăzută la

art. 50 lit. c) din Decretul nr. 244/1978

este, asa cum s-a dorit la momentul incriminării ei, o formă specială a infracțiunii prevăzute la art. 295 lit. c) din Codul penal, infracțiune abrogată prin Legea nr. 12/1990. Or, de vreme ce a fost abrogată "infracțiunea-cadru", nu mai poate subzistă în continuare infracțiunea din legea specială.

Exprimandu-și opinia, la intervenția Curții Constituționale, instanța de judecată "considera ca dispozițiile

art. 50 lit. c) din Decretul nr. 244/1978

sunt constituționale, neaducand atingere dreptului de proprietate consfintit de art. 41 și art. 135 din Constituția României".

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile atacate, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Deși este vorba de dispoziții preconstitutionale, pe baza lor s-au stabilit raporturi după intrarea în vigoare a Constituției din anul 1991, astfel ca, potrivit art. 144 lit. c) din Constituție, art. 23 și art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția invocată, fiind legal sesizată.

Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978

prin Decizia nr. 19 din 8 aprilie 1993, definitivă prin nerecurare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 24 mai 1993, și prin Decizia nr. 36 din 5 iulie 1993, definitivă prin nerecurare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 230 din 22 septembrie 1993.

Pentru a pronunța aceasta soluție, Curtea a constatat, privitor la liberalizarea regimului metalelor prețioase, ca, potrivit reglementărilor în vigoare, persoanele fizice pot cumpara orice cantitate de bijuterii din țara pentru a-și investi sumele de bani și nu pentru a le revinde, dar apoi, dacă este cazul, le pot revinde; pot aduce din străinătate bijuterii de uz personal, în limitele stabilite de Hotărârea Guvernului nr. 685/1990, fără declarație vamală și fără taxe vamale; pot aduce din străinătate bijuterii ce depășesc uzul personal ori pentru alți membri de familie sau ca investiție, fără sa intereseze cantitatea și fără taxe vamale, dar cu declarație scrisă. Asadar, bijuteriile cumpărate în țara sau cele aduse din străinătate în condițiile menționate pot fi deținute în proprietate fără nici o restrictie și, la nevoie, pot fi vândute. Esențial este, în toate cazurile, ca ele sa nu fie cumpărate în scopul revânzării, sa nu urmărească deci efectuarea de activități comerciale ilicite.

În legătură cu atributele dreptului de proprietate, din analiza dispozițiilor art. 41 alin. (1) și ale art. 135 alin. (6) din Constituție rezultă ca pot fi stabilite prin lege anumite limite, îngrădiri fie în privinta obiectului dreptului, fie în privinta unor atribute ale dreptului, pentru apărarea intereselor sociale și economice generale sau pentru apărarea drepturilor altor persoane. Esențial este ca prin aceste restrictii stabilite de lege sa nu se stinga fondul acestui drept, sa nu se anihileze complet dreptul de proprietate. Aceste limite aduse dreptului de proprietate sunt supuse principiului proportionalitatii înscris la art. 49 alin. (2) din Constituție.

În consecința, Curtea a constatat ca dispoziția

art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978 , corelata cu prevederea înscrisă în art. 25 lit. c) din același decret, nu pune în discuție dreptul de proprietate, ci se referă la efectuarea de operațiuni interzise de lege și care constituie infracțiuni. Este unanim admis ca legiuitorul poate institui, în interes general, un regim special cu privire la producerea, deținerea, circulația unor bunuri de interes național, economic sau strategic.

În legătură cu argumentul ca operațiunea comercială propriu-zisa a fost facuta prin unități specializate și nu în mod direct de către inculpat, ca persoana privată, de unde se trage concluzia ca existenta infracțiunii este neconstitutionala, acesta nu a putut fi primit. De vreme ce bijuteriile au fost cumpărate în scop de revânzare, nu interesează modalitatea în care se realizează aceasta revânzare. Asa cum se arata în Decizia nr. 19/1993, potrivit dispozițiilor art. 25 lit. c) și ale

art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978 , este infracțiune "vânzarea și cumpărarea de metale prețioase, pietre prețioase și semipretioase, naturale, precum și mijlocirea acestor operațiuni", ceea ce înseamnă ca fapta inculpatului este incriminata și în aceasta modalitate.

În fine, afirmatia ca abrogarea dispoziției din art. 295 lit. c) din Codul penal atrage și abrogarea dispoziției din

art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978

nu are nici un temei, deoarece aceasta din urma incriminarea a existat independent de aceea din Codul penal, în considerarea regimului juridic special al metalelor prețioase și pietrelor prețioase.

Toate aceste motive, care au fundamentat deciziile susmenționate, subzistă și în cazul de fața, neexistand nici un element nou care să le infirme și să facă necesară reconsiderarea lor. De aceea, excepția urmează să fie respinsă ca vadit nefondata.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) și al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978

privind regimul metalelor prețioase și pietrelor prețioase, invocată de Caeridin Fichiran în Dosarul nr. 6.838/1996 al Tribunalului Prahova - Secția penală.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată la data de 29 mai 1997.