Decizia nr. 19/1993

Ion P. Filipescu - președinte

Ioan Muraru - judecător

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Petru Duda - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent.

Pe rol soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 302 Cod penal și ale

art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978

privind regimul metalelor prețioase și pietrelor prețioase, invocată de inculpatul Ahmet Memet în dosarul nr. 4491/1992, aflat pe rolul Judecătoriei Tulcea.

Dezbaterile au avut loc în ședința din 25 martie 1993, cu participarea procurorului, în lipsa inculpatului Ahmet Memet, care, deși legal citat, nu s-a prezentat, și au fost consemnate în încheierea de la acea data, pronunțarea amânându-se pentru 6 aprilie 1993, iar apoi pentru 8 aprilie 1993.

Din concluziile procurorului, redate pe larg în încheierea din 25 martie 1993, retinem ca se contesta competența Curții Constituționale, deoarece nu ne aflam în prezenta unei excepții de neconstituționalitate, ci este vorba de aplicarea art. 150 alin. (1) din Constituție, care este în căderea organelor judiciare. Pe fond, reprezentantul Procuraturii Generale susține ca prevederile art. 302 Cod penal și ale

art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978

nu sunt contrare Constituției și deci nu sunt abrogate.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin rechizitoriul Procuraturii locale Tulcea din 30 iunie 1992, Ahmet Memet a fost trimis în judecata penală pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 302 Cod penal (nerespectarea dispozițiilor privind operațiuni de import și export) și de

art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978

(efectuarea de operațiuni interzise cu metale prețioase ori pietre prețioase și semipretioase, naturale). S-a reținut ca inculpatul a efectuat, fără autorizație, acte de import și tranzit, cumpărând de doua ori din străinătate (Istambul - Turcia), în scop de a valorifica în țara, bijuterii de aur, iar apoi, la 9 martie 1992 a vîndut cantitatea de 147,70 grame prin intermediul firmei "Marso" SNC - Tulcea și la 26 martie 1992 a încercat, în aceeași modalitate, sa vinda cantitatea de 194,39 grame.

În fața Judecătoriei Tulcea, la termenul din 27 octombrie 1992, inculpatul, invocind art. 144 lit. c) din Constituție, a solicitat trimiterea cauzei la Curtea Constituțională, pentru a se stabili dacă dispozițiile legale pe baza cărora a fost trimis în judecata (îndeosebi cele din

Decretul nr. 244/1978 ) mai corespund în prezent principiilor înscrise în actuala Constituție sau au fost abrogate implicit prin dispozițiile art. 150 alin. (1) din legea fundamentală. Inculpatul mai susține ca dispozițiile

art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978 , care sancționează operațiunile interzise cu metale prețioase, sunt neconstituționale, întrucît, în speta, obiectele de aur pe care le-a cumpărat din Turcia și le-a vîndut în țara au devenit proprietatea sa, iar Constituția României garantează dreptul de proprietate, ocrotește proprietatea privată, pe care o declara și inviolabilă, astfel încât legile și celelalte acte normative care contrazic Constituția, cum este și cazul

art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978 , sunt abrogate.

Cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată, procurorul de ședința a considerat ca este inadmisibila în raport cu principiul separației puterilor în stat și a cerut respingerea ei.

Prin încheierea din 4 noiembrie 1992, Judecătoria Tulcea a sesizat Curtea Constituțională, exprimindu-și opinia cu privire la

art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978 , în sensul că aceasta dispoziție, în principiu, nu este neconstitutionala, deoarece însăși Constituția - garantind dreptul de proprietate - arata ca, conținutul și limitele acestui drept sunt stabilite de lege, iar în art. 135, prin care se stabilește ca proprietatea este inviolabilă, se precizează, de asemenea, "în condițiile legii". Dar, "instanța considera ca mai bine ar fi să se examineze sub aspectul constituționalității normale care interzic în concret anumite operațiuni, cum ar fi unele din cadrul vamal sau alte normative, iar nu cele care sancționează în principiu operațiunile interzise, pentru ca este puțin probabil sa existe o legislație care să nu limiteze și condiționeze într-o măsura și alte asemenea operațiuni".

În vederea soluționării excepției au fost solicitate, în baza

art. 24 din Legea nr. 47/1992 , puncte de vedere Camerei Deputaților, Senatului și Guvernului, iar în baza art. 12 din Regulamentul Curții au fost solicitate puncte de vedere ale Ministerului Justiției, Ministerului Comerțului, Procuraturii Generale, Direcției de cercetări penale din cadrul Inspectoratului General al Poliției, Catedrei de drept penal de la Facultatea de Drept din București și Sectorului de drept penal din cadrul Institutului de Cercetări Juridice. Ministerului Comerțului, Băncii Naționale a României și Direcției Generale a Vamilor li s-a solicitat sa răspundă la întrebările transmise de către judecătorul raportor. De asemenea, s-a solicitat Judecătoriei Tulcea să se trimită dosarul în care s-a invocat excepția de neconstituționalitate.

Excepțind Camera Deputaților și Senatul, celelalte autorități și instituții au comunicat punctele lor de vedere, ele fiind redate, în esenta, în cele ce urmează.

În punctele de vedere exprimate de către Guvernul României și Ministerul Justiției se arata ca art. 302 Cod penal este constituțional și ca a devenit de mare actualitate, deoarece este absolut normal și justificat ca statul sa ia măsuri, inclusiv prin dispoziții ca aceea în discuție, pentru sancționarea faptelor de import, export ori tranzit de mărfuri efectuate neautorizat. Aceasta dispoziție penală se coroboreaza perfect cu întregul ansamblu de reglementări din domeniul vamal, constituind una din modalitățile de a stopa activități infractionale ce tind sa ia amploare. Cu referire la

art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978 , se subliniaza utilitatea textului și faptul că nu intră în conflict cu garanțiile constituționale ale dreptului de proprietate privată, deoarece este absolut normal sa existe un control al statului asupra modului de dobândire și circulație a unor valori însemnate, cum sunt metalele prețioase, dacă este vorba de cantități ce depășesc limitele admise ori intrate în țara altfel decît în condițiile legale.

Procuratura Generală apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece raportarea celor două texte penale, care sancționează unele acțiuni efectuate cu încălcarea dispozițiilor legale care reglementează anumite activități de import-export și, respectiv, regimul metalelor prețioase, la prevederile Constituției este lipsită de temei atât timp cît obligațiile legale și interdicțiile instituite prin legi speciale sunt în vigoare și nu se invoca neconstituționalitatea lor.

Catedra de drept penal a Facultății de Drept din București, examinînd

Decretul nr. 244//1978 , ajunge la concluzia ca art. 50 alin. 1 lit. c), cît și celelalte prevederi din decret sunt în deplina concordanta cu dispozițiile din Constituția României, deoarece aceasta nu numai că nu se opune, dar chiar presupune instituirea, atunci când este cazul, a unor regimuri speciale privind producerea, circulația, păstrarea, deținerea, gestionarea, consumul, recuperarea unor bunuri sau valori de interes național, economic sau strategic.

În răspunsul Direcției de cercetări penale din cadrul Inspectoratului General al Poliției se subliniaza ca

art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978

și art. 302 Cod penal nu contravin în nici un fel dispozițiilor constituționale, dar se apreciază ca art. 302 Cod penal ar trebui înlăturat sau modificat printr-o intervenție legislativă, deoarece comerțul exterior nu mai constituie monopol de stat, iar operațiunile de import și export au fost liberalizate.

Punctele de vedere comunicate de către Guvernul României, Ministerul Justiției, Procuratura Generală și Direcția de cercetări penale din cadrul Inspectoratului General al Poliției, cît și cele exprimate de cercetători de la Sectorul de drept penal din cadrul Institutului de Cercetări Juridice afirma categoric ideea ca art. 302 Cod penal și

art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978

nu contravin dispozițiilor art. 41 și 135 din Constituție, deoarece art. 41 alin. (1) precizează ca limitele și conținutul dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege, iar art. 135 alin. (6) dispune ca proprietatea privată este inviolabilă în condițiile legii. Ideea unei libertăți neîngrădite de lege a proprietății este respinsă de Constituție, ca de altfel și de teoriile moderne asupra proprietății private. Cu alte cuvinte, garanțiile constituționale funcționează numai în măsura în care proprietatea privată este dobândită licit, iar atributele sale (posesia, folosință, dispoziția) sunt exercitate cu respectarea legilor în vigoare.

Ministerul Comerțului apreciază, în conformitate cu prevederile

art. 2 din Decretul nr. 244/1978

și ale

Hotărârii Guvernului nr. 1323/1990 , ca operațiunile de orice fel cu metale prețioase constituie monopol de stat și, totodată, nu pot face obiectul activității societăților comerciale neautorizate, precizîndu-se ca în unele perioade operațiunile cu metale și pietre prețioase au fost supuse controlului prin licenta, cu avizul Băncii Naționale a României. Acest punct de vedere este sprijinit pe avizul- circulara nr. VIII/C/1880/1992, comunicat de Direcția tezaur și casierie din cadrul Băncii Naționale a României. În circulara se mai precizează ca este exceptat de la obligația avizării de către Banca Naționala a României importul de bijuterii din metale prețioase, efectuat de către agenții economici autorizați în acest sens sau care au prevăzut prin statutul societății astfel de activități. Cît privește comercializarea în țara a metalelor și pietrelor prețioase, se precizează ca ea se poate realiza de agenți economici autorizați în acest scop, conform legii, care au prevăzut prin contractul de societate și statut efectuarea unor astfel de activități.

Direcția Generală a Vamilor apreciază ca persoanele fizice care introduc în țara pietre prețioase și semipretioase, metale prețioase și obiecte confectionate din acestea au obligația să le predea organelor Băncii Naționale a României sau unităților autorizate de aceasta, în condițiile art. 17 și

art. 30 alin. 2 din Decretul nr. 244/1978 , dar numai dacă este vorba de alte obiecte decît cele prevăzute de art. 14 din acest decret. Cu referire la bijuterii, se precizează ca un cetățean român poate introduce în țara, fără a declara scris și fără plata taxelor vamale, numai bijuteriile destinate uzului sau personal, în sortimentul și cantitatea stabilite prin pct. 23 anexa nr. 1 la

Hotărârea Guvernului nr. 685/1990 . Definitia pe care însă acest text o da "bijuteriilor de uz personal" interesează numai regimul vamal. Pe de altă parte, Direcția Generală a Vamilor arata ca în situația în care metalele prețioase, pietrele prețioase și obiectele confectionate din acestea sunt introduse în țara de un agent economic, operațiunea de import se derulează conform dispozițiilor cuprinse în

Hotărârea Guvernului nr. 673/1991

și

Ordinul ministrului finanțelor nr. 489/1992 , prin depunerea unei declarații vamale de import, în care persoana juridică este obligată sa menționeze și numărul de înregistrare din Registrul comerțului, plata taxelor vamale legal datorate etc.

Banca Naționala a României considera ca, potrivit

art. 2 din Decretul nr. 244/1978 , operațiunile de orice fel cu metale și pietre prețioase constituie monopol de stat, dar pot efectua astfel de operațiuni persoanele fizice și persoanele juridice, cu autorizarea Băncii Naționale a României (afară de cazul în care autorizarea este data prin alte dispoziții legale), în conformitate cu

art. 26 din Decretul nr. 244/1978 . Acest text, care are în vedere "unități socialiste", respectiv "unități socialiste autorizate", este adaptat de Banca Naționala a României realitatilor actuale, precizînd ca operațiunile cu metale prețioase, obiecte și bijuterii din metale prețioase, precum și operațiunile cu pietre prețioase și semipretioase naturale, ca acte de comerț sau îndeletnicire mestesugareasca ori industriala, sunt permise numai persoanelor juridice care au prevăzute, în mod expres, în obiectul de activitate astfel de operațiuni, iar operațiunile de prelucrare sau reparații de bijuterii pot fi efectuate și de către persoanele fizice care activează în conformitate cu prevederile

Decretului-lege nr. 54/1990 . Pe de altă parte, se invoca indirect dispozițiile

Hotărârii Guvernului nr. 1323/1990 , care, în temeiul

art. 218 din Legea nr. 31/1990 , stabilește, între altele, că nu pot face obiectul activității unei societăți comerciale "activitățile care constituie, în condițiile stabilite de lege, monopol de stat" și se apreciază ca orice operațiuni efectuate cu încălcarea prevederilor mai sus menționate sunt interzise.

Cu referire la persoanele fizice, Banca Naționala a României apreciază ca ele pot aduce din străinătate orice cantitate de bijuterii, dacă fac declarație vamală scrisă, conform

art. 30 din Decretul nr. 244/1978

și art. 50 din Decretul 337/1981, precum și ca pot cumpara sau vinde bijuterii, celelalte obiecte prevăzute de

art. 14 alin. 1 lit. a) - d) din Decretul nr. 244/1978 , pietre prețioase și semipretioase, naturale, în condițiile stabilite de art. 14 alin. 3 din acest decret, adică "dacă dobindirea sau transmiterea nu s-a făcut în scop de specula".

Banca Naționala a României informează și asupra faptului ca este în curs de finalizare proiectul noii reglementări privind regimul metalelor prețioase și pietrelor prețioase în România, care va liberaliza atât deținerea de către populație a metalelor prețioase, cît și efectuarea operațiunilor cu acestea.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

examinînd încheierea de sesizare și actele dosarului în care s-a invocat excepția de neconstituționalitate, punctele de vedere exprimate de autoritățile și instituțiile solicitate, raportul prezentat de judecătorul raportor, precum și concluziile procurorului prezentate în ședința publică din 25 martie 1993, și vazind dispozițiile art. 41, art. 135 și art. 144 lit. c) din Constituție, art. 3, art. 12, art. 24 și

art. 26 din Legea nr. 47/1992 ,

art. 302 Cod penal și dispozițiile Decretului nr. 244/1978 , retine următoarele:

Curtea Constituțională este competența să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate invocată de inculpatul Ahmet Memet, deși dispozițiile legale invocate a fi neconstituționale sunt anterioare intrării în vigoare a Constituției, deoarece Judecătoria Tulcea a apreciat ca, în principiu, textele nu sunt neconstituționale și deci, în raport cu art. 150 alin. (1) din Constituție, a considerat ca au rămas în vigoare, iar pe baza lor s-au stabilit, după intrarea în vigoare a Constituției din anul 1991, raporturi juridice, astfel cum prevede

art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 .

Pe fond, în ce privește art. 302 Cod penal, textul incrimineaza efectuarea, fără autorizație, a oricăror acte sau fapte care, potrivit dispozițiilor legale, sunt considerate operațiuni de import, export sau tranzit. Dispoziția de incriminare se completează cu dispozițiile legale care stabilesc conținutul și caracteristicile operațiunilor de import, export și tranzit. La intrarea în vigoare a Codului penal (1 ianuarie 1969), legea specială era

Decretul nr. 317/1949

pentru reglementarea operațiunilor de export, import și tranzit, înlocuit apoi prin

Legea nr. 1/1971

cu privire la activitatea de comerț exterior. Potrivit acestei legi, comerțul exterior era monopol de stat și se realiza numai de către organizații economice autorizate, fiind supus autorizării Ministerului Comerțului Exterior orice import sau export.

După decembrie 1989, prin

Ordinul ministrului comerțului exterior nr. 18 din 27 martie 1990

s-a prevăzut ca "importurile și exporturile în și din România se efectuează pe baza autorizațiilor de import, respectiv de export, eliberate de Ministerul Comerțului Exterior" (art. 1), precum și ca "autorizațiile de import și, respectiv, de export se eliberează la cererea persoanelor juridice și fizice cu sediul/domiciliul în România, autorizate legal pentru desfășurarea de activități economice și/sau comerciale" ( art. 2). Ulterior, prin hotărârile Guvernului nr. 6/1991 , 472/1991 și 726/1991 s-a prevăzut ca exportul și importul mărfurilor sunt liberalizate, fiind supuse licențelor de export sau de import automate, pentru ca prin

Hotărârea Guvernului nr. 215 din 30 aprilie 1992

să se prevadă în art. 1 ca "operațiunile de export și import se pot efectua numai de către agenții economici care au prevăzut în obiectul lor de activitate efectuarea unor astfel de operațiuni", iar în art. 2 ca "exportul și importul mărfurilor din și în teritoriul vamal al României sunt liberalizate, nefiind supuse licențelor de export, respectiv import". Sunt prevăzute în hotărâre însă și situații în care sunt necesare licențe de export și, respectiv, import, precum și condiții de eliberare (art. 3 - 12).

După cum se observa, modul de reglementare a importului și exportului a cunoscut o evoluție spre liberalizare după decembrie 1989, dar, cu toate acestea, art. 302 Cod penal își păstrează actualitatea în condițiile în care mai exista situații în care licentele sunt obligatorii. De exemplu, prin anexa nr. 1 la

Ordinul ministrului comerțului și turismului nr. 2/1993 , emis în baza

Hotărârii Guvernului nr. 215/1992 , sunt supuse controlului, pentru care se eliberează licențe de export și import, mărfuri precum: arme și muniții autorizate de lege, echipament militar și alte produse speciale autorizate de lege, produse explozibile și toxice autorizate de lege, substanțe stupefiante și psihotrope autorizate de lege, mărfuri care tranziteaza zone supuse embargoului prin rezoluții ale Consiliului de Securitate al O.N.U. (la export și la import); metale prețioase, pietre prețioase și obiecte confectionate din acestea, a căror scoatere din țara este permisă potrivit legii; documentații privind drepturi de licență și know-how (la export); deșeuri valorificabile admise la import condiționat, precum și produse periculoase pentru sănătatea populației și pentru mediul înconjurător (la import). Mai mult, prin

Legea nr. 88 din 22 iulie 1992

a fost introdus în Codul penal un nou text, art. 302^2), care incrimineaza efectuarea oricăror operațiuni de import de deșeuri ori reziduuri de orice natura sau de alte mărfuri periculoase pentru sănătatea populației și pentru mediul înconjurător, precum și introducerea, în orice mod, sau tranzitarea acestora pe teritoriul tarii fără respectarea dispozițiilor legale.

Rezultă ca art. 302 Cod penal constituie o dispoziție-cadru, care se individualizează în mod diferit, într-un moment sau altul, în funcție de legea specială care în acel moment reglementează operațiunile de import ori export. După cum se poate constata din dezvoltarile anterioare privind art. 302 Cod penal, dispozițiile sale care incrimineaza efectuarea operațiunilor de import, export sau tranzit fără autorizație, nu afectează sub nici o formă prevederile constituționale referitoare la dreptul de proprietate, astfel cum se susține în sesizare. Activitatea economică se realizează de către agenții economici cu capital de stat, privat ori mixt, pe baza autonomiei lor juridice și în condiții de egalitate juridică, dar în limitele legii. Statul poate, în vederea apărării sau promovării unor interese generale, sa intervină în activitatea economică, fie prin politica legislativă, fie prin utilizarea de către Guvern a unor mijloace specifice de influentare, precum licențe de import-export, impozite, taxe, subvenții. Aceasta constituie o practica curenta în toate țările și nu poate fi interpretată ca o încălcare a principiului libertății comerțului, consacrat în art. 134 alin. (2) lit a) din Constituție. Asa fiind, Curtea constata ca excepția de neconstituționalitate este nefondata în privinta art. 302 Cod penal și urmează să fie respinsă.

Cît privește aplicarea la speta a art. 302 Cod penal, Curtea nu este competența să se pronunțe și, deci, Judecătoria Tulcea, în raport cu dispozițiile care reglementau, în momentul săvârșirii faptelor imputate inculpatului Ahmet Memet, operațiunile de import-export și cu cele care permit persoanelor fizice sa aducă din străinătate orice cantitate de bijuterii fără taxe vamale, dar cu declarație scrisă, urmează sa stabilească dacă se poate retine existenta infracțiunii de nerespectare a dispozițiilor referitoare la import.

Cît privește

art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978 , acesta incrimineaza efectuarea de către persoanele domiciliate în România de operațiuni interzise cu metale prețioase ori pietre prețioase și semipretioase, naturale. Aceste operațiuni sunt stabilite în art. 25 din decret, între ele figurind, la lit. c), și "vânzarea și cumpărarea de metale prețioase, pietre prețioase și semipretioase, naturale, precum și mijlocirea acestor operațiuni", operațiuni ce interesează cauza de fața.

În art. 2 alin. 1 din decret se precizează ca deținerea cu orice titlu a metalelor prețioase, precum și operațiunile de orice fel cu acestea și cu pietrele prețioase constituie monopol de stat, iar prin art. 26 alin. 1 se stabilește ca operațiunile prevăzute de art. 25, ca acte de comerț sau ca îndeletnicire mestesugareasca ori industriala, nu sunt permise decît unităților socialiste. Banca Naționala a României autorizeaza unitățile socialiste să dețină, sa utilizeze și să facă operațiuni cu metale prețioase, pietre prețioase și semipretioase, naturale, afară de cazul unităților autorizate prin alte dispoziții legale (art. 26 alin. 2). Prelucrarea și transformarea obiectelor din metale prețioase în formele prevăzute de art. 14 alin. 1 lit. a) - d) și care puteau fi deținute de persoanele fizice, precum și a pietrelor prețioase și semipretioase, naturale, se puteau face numai de către unitățile socialiste autorizate (art. 26 alin. 3).

Persoanele fizice și persoanele juridice pot deține, potrivit

art. 2 alin. 2 din Decretul nr. 244/1978 , metale prețioase și pot efectua operațiuni cu metale prețioase sau cu pietre prețioase și semipretioase, naturale, în cazurile și în condițiile stabilite prin decret. Cu referire la persoanele fizice, art. 14 alin. 1 prevede că acestea pot deține: a) bijuterii sau obiecte de arta, de cult, de uz casnic sau personal, salbe confectionate din ducati sau ducati necuprinsi în salbe, destinați a servi ca podoaba, precum și lucrări vechi dentare confectionate din aur, argint sau platina, ori cu adaos de aur, argint sau platina; b) monede din aur emise până în anul 1800 inclusiv, montate în bijuterii, precum și monede turcesti emise în perioade 1816-1844; c) monede de argint fără putere circulatorie, care nu au valoare numismatica și nu fac parte dintr-o colectie numismatica; d) aur dentar dobândit în condițiile stabilite de text; e) însemnele ordinelor, medaliilor și altor distincții sau trofee acordate de statul român sau de alte state, de organizații sau asociații internaționale, pentru merite personale ale cetățenilor români, precum și medaliile decernate la concursuri sportive sau manifestări cultural-artistice, confectionate din aur, argint sau din platina. Prin alin. 2 al art. 14 se prevede că deținerea de obiecte din aur, argint sau platina în formele menționate la lit. a) - d) este ingaduita numai pentru uzul personal, iar prin alin. 3 se dispune ca dobindirea sau transmiterea de către persoane fizice a bijuteriilor și a celorlalte obiecte prevăzute la alin. 1 lit. a) - d) precum și a pietrelor prețioase și semipretioase, naturale, este permisă dacă dobindirea sau transmiterea nu s-a făcut în scop de specula. Se interzice persoanelor fizice, potrivit art. 16, să dețină metale prețioase sub forma de: lingouri, bare, sirme, plăci, aparate sau părți din acestea, dispozitive, utilaje, deșeuri, topituri, saruri, aur ars și orice alte forme care nu sunt prevăzute ca permise în decret.

După decembrie 1989, prin

Decretul nr. 90 din 5 februarie 1990

au fost abrogate în mod expres din

Decretul nr. 244/1978

numai prevederile "cu privire la obligativitatea depunerii la Banca Naționala a României a bunurilor culturale mobile cuprinzând metale prețioase sau pietre prețioase ori semipretioase".

Alte texte, neabrogate expres, sunt totuși interpretate în funcție de realitatile actuale. Astfel, Banca Naționala a României, referindu-se la art. 26 din decret, are în vedere, astfel cum am mai arătat, ca operațiunile care puteau fi efectuate numai de unitățile socialiste sunt permise - cu autorizările cerute de lege - persoanelor fizice și persoanelor juridice, cu precizarea ca aceste operațiuni, ca acte de comerț sau îndeletnicire mestesugareasca ori industriala, sunt permise numai persoanelor juridice care au prevăzute, în mod expres, în obiectul de activitate astfel de operațiuni, iar persoanele fizice care activează în conformitate cu prevederile

Decretului-lege nr. 54/1990

pot efectua operațiuni de prelucrare sau reparații de bijuterii. Cu referire expresă la bijuterii, Banca Naționala a României apreciază ca persoana fizica poate aduce din străinătate orice cantitate de bijuterii, dacă face declarație vamală scrisă.

Aceste bijuterii ar putea fi apoi vîndute în condițiile

art. 14 alin. 3 din Decretul nr. 244/1978 , adică "dacă dobindirea sau transmiterea nu s-a făcut în scop de specula". În aceleași condiții, persoana fizica poate cumpara din țara, de la magazine specializate sau de la persoane fizice, orice cantitate de bijuterii, pentru a investi sumele de bani pe care le are, iar apoi, dacă este cazul, poate să le revânda. În esenta, pentru a fi permise astfel de operațiuni se cere, deci, ca dobindirea sau transmiterea sa nu se fi făcut în scop de specula.

Sintetizând punctele de vedere ale Băncii Naționale a României, Direcția Generală a Vamilor și Ministerul Comerțului rezultă ca persoanele fizice: pot cumpara orice cantitate de bijuterii din țara pentru a-și investi sumele de bani și nu pentru a le revinde, dar, apoi, dacă este cazul, le pot vinde; pot aduce din străinătate bijuterii de uz personal, în limitele stabilite de

Hotărârea Guvernului nr. 685/1990

(pct. 23 din anexa nr. 1), fără declarația vamală și fără taxe vamale; pot aduce din străinătate bijuterii ce depășesc uzul personal ori pentru alți membri de familie sau ca investiție, fără sa intereseze cantitatea și fără taxe vamale, dar cu declarație scrisă. Asadar, bijuteriile cumpărate în țara sau cele aduse din străinătate în condițiile menționate pot fi deținute în proprietate fără nici o restrictie și, la nevoie, pot fi vîndute. Esențial este, în toate cazurile, ca ele sa nu fie cumpărate în scopul revinzarii, sa nu se urmărească deci efectuarea de activități comerciale ilicite.

Potrivit art. 41 alin. (1) din Constituție, "dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite prin lege", iar în conformitate cu art. 135 alin. (6), "proprietatea privată este, în condițiile legii, inviolabilă". Rezultă deci ca pot fi stabilite prin lege anumite limite, îngrădiri fie în privinta obiectului dreptului, fie în privinta unor atribute ale dreptului, pentru apărarea intereselor sociale și economice generale sau pentru apărarea drepturilor altor persoane. Esențial este ca prin aceste restrictii stabilite de lege sa nu se atinga fondul acestui drept, sa nu se anihileze complet dreptul de proprietate. Altfel spus, aceste limite aduse dreptului de proprietate sunt supuse principiului proportionalitatii înscris în art. 49 alin. (2) din Constituție.

Asa fiind, Curtea constata ca dispoziția

art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978 , corelata la speta cu prevederea înscrisă în art. 25 lit. c) din același decret, nu pune în discuție dreptul de proprietate, ci se referă în exclusivitate la efectuarea unor operațiuni interzise de lege, care, fiind săvârșite în anumite circumstanțe, constituie infracțiuni. Este unanim admis ca legiuitorul poate institui, în interes general, un regim special cu privire la producerea, deținerea, circulația unor bunuri de interes național, economic sau strategic.

Curtea constata, în același timp, însă ca

Decretul nr. 244/1978

cuprinde și dispoziții care, într-un stat de drept, cu economie de piața, ar putea lipsi sau ar putea fi atenuate. De altfel, după cum am mai arătat, chiar Banca Naționala a României informează Curtea de existenta unui proiect de lege care va liberaliza deținerea și efectuarea de operațiuni cu metale prețioase.

Acțiunea Curții are însă o dubla limita: pe de o parte este ținuta în cadrul controlului pe calea excepției de neconstituționalitate, astfel cum prevede

art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , de examinarea numai a prevederilor "de care depinde judecarea cauzei" și care au fost stabilite în procesul în care s-a invocat excepția, iar pe de altă parte, ea nu se poate substitui Parlamentului și sa elaboreze o noua reglementare sau sa o modifice pe cea existenta.

Ca garant al supremației Constituției, în temeiul

art. 1 din Legea nr. 47/1992 , Curtea este însă indreptatita sa semnaleze necesitatea adoptării cît mai urgente a proiectului de lege privind Consiliul Legislativ, spre a face aplicabile dispozițiile art. 150 alin. (2) din Constituție, care sunt de natura să asigure cadrul legislativ unitar, conform cu dispozițiile Constituției din anul 1991.

De asemenea, în cadrul atribuțiilor sale prevăzute de Constituție și în limitele impuse de speta în cazul controlului de constituționalitate pe cale de excepție, pentru a evita lipsa de reglementare și consecințele ce ar putea rezultă din aceasta cauza, Curtea se considera indreptatita, până la adoptarea unei noi reglementări în materie, sa dea textelor ce sunt atacate în fața sa acea interpretare care se armonizeaza cu Constituția.

În consecința, cu referire la art. 25 lit. c) și

art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978 , care stabilesc ca este infracțiune "vânzarea și cumpărarea de metale prețioase, pietre prețioase și semipretioase, naturale, precum și mijlocirea acestor operațiuni" și raportindu-se numai la operațiuni de acest fel cu bijuterii, astfel cum o obliga cadrul spetei în care s-a invocat excepția de neconstituționalitate, Curtea apreciază ca textele ar fi neconstituționale dacă ar fi interpretate în continuare în sensul că operațiunile cu bijuterii - vînzare, cumpărare, mijlocire - pot fi efectuate numai de agenți economici cu capital de stat. Ca atare, o astfel de interpretare urmează a fi înlăturată și Curtea, în acord cu poziția Băncii Naționale a României, Ministerului Comerțului și Direcției Generale a Vamilor, interpretează textele în sensul că este posibil ca orice agent economic să efectueze astfel de operațiuni cu bijuterii, dacă sunt menționate în obiectul de activitate și este autorizat - când este cazul - potrivit legii, textele mai sus menționate având, în condițiile actuale, rolul de a-i opri pe cei care nu au astfel de abilitari și incearca sa eludeze regimul special instituit cu privire la metalele și pietrele prețioase, precum și alte dispoziții legale, cum sunt cele fiscale sau cele care reglementează îndatoririle profesionale ale comercianților. Pe de altă parte, în rezolvarea unor cazuri concrete, organele de aplicarea legii trebuie să aibă în vedere și dispozițiile

art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990

privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, astfel cum au fost modificate prin

Legea nr. 42/1991 , potrivit cărora constituie activitate comercială ilicită și atrage răspunderea contravențională sau penală, după caz, efectuarea de acte sau fapte de comerț de natura celor prevăzute în Codul comercial sau în alte legi, fără îndeplinirea condițiilor stabilite prin lege.

De asemenea, Curtea apreciază ca legislația, în starea actuala, permite persoanelor fizice să dețină orice cantitate de bijuterii, cumpărate în țara ori aduse din străinătate sau dobîndite în alt mod, dacă aceste operații s-au făcut în mod legal și nu în vederea desfășurării unei activități comerciale ilicite.

Fața de considerentele expuse, interprețindu-se textele în sensul arătat de Curte mai sus, rezultă ca excepția de neconstituționalitate este nefondata și urmează să fie respinsă și cu privire la

art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978 .

Stabilirea la speta a împrejurării ca bijuteriile s-au cumpărat ori nu în scop de revinzare, a faptului dacă s-a savirsit sau nu o activitate comercială ilicită, precum și dacă este cazul răspunderii contravenționale sau a celei penale nu este în căderea Curții, fiind atributul exclusiv al organelor abilitate cu aplicarea legii, care urmează însă sa țină seama de interpretarile cuprinse în considerentele prezentei decizii.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și art. 150 alin. (1) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A) c), art. 24 alin. (4), art. 25 alin. (1) și

art. 26 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Sunt conforme cu Constituția art. 302 Cod penal și

art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978 , acesta din urma sub rezerva interpretării date în motivarea prezentei decizii.

În consecința, se respinge excepția de neconstituționalitate invocată de Ahmet Memet, domiciliat în Babadag, str. Decebal nr. 8, județul Tulcea, în dosarul nr. 4491/1992 aflat pe rolul Judecătoriei Tulcea.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 8 aprilie 1993.