Decizia nr. 1045/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 190 alin. (2) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Mihai Țibuleac în Dosarul nr. 486/305/2006 al Tribunalului Covasna.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, concretizată prin

Decizia nr. 685/2006 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 5 iunie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 486/305/2006, Tribunalul Covasna a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 190 alin. (2) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală. Excepția a fost ridicată de Mihai Țibuleac cu prilejul soluționării recursului formulat împotriva Sentinței civile nr. 150 din 2 martie 2007, pronunțată de Judecătoria Târgu-Secuiesc în Dosarul nr. 486/322/2007.

În motivarea excepției, autorul acesteia susține, în esență, că textul de lege criticat încalcă dreptul său de proprietate, întrucât permite confiscarea bunurilor ce au fost folosite la săvârșirea unor contravenții, chiar dacă acestea nu aparțin contravenientului și chiar dacă cel care le-a încredințat contravenientului este de bună-credință, neavând știință de scopul utilizării lor.

Tribunalul Covasna consideră că textul de lege criticat nu este contrar prevederilor constituționale care garantează și ocrotesc proprietatea privată, de vreme ce acestea exclud protecția bunurilor folosite la săvârșirea unor fapte ilicite sau dobândite prin asemenea fapte.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatul Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că măsura confiscării unor bunuri nu încalcă dreptul de proprietate privată, ci reprezintă o consecință legitimă a încălcării unei norme legale, în condițiile în care, potrivit art. 44 alin. (8) din Constituție, doar averea dobândită în mod licit nu poate fi confiscată.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituțional. Astfel, arată că aplicarea și executarea unor sancțiuni pecuniare, inclusiv măsura confiscării unor bunuri, nu încalcă dispozițiile constituționale privind ocrotirea proprietății private, deoarece dreptul de proprietate trebuie exercitat în condițiile prevăzute de lege. Dispunerea în mod legal a confiscării bunurilor pentru săvârșirea unei contravenții este o consecință legitimă a încălcării unei norme legale, iar nu o încălcare a dreptului de proprietate privată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 190 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 26 septembrie 2005. Curtea observă că, ulterior sesizării Curții Constituționale, Codul de procedură fiscală a fost republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, primind o nouă numerotare, astfel că, în prezent, textul de lege criticat se regăsește în art. 220 alin. (2) lit. b), având următoarea redactare: "Contravențiile prevăzute la alin. (1) se sancționează cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei, precum și cu: [...]

b) confiscarea cisternelor, recipientelor și a mijloacelor de transport utilizate în transportul alcoolului etilic și al distilatelor, în cazul prevăzut la alin. (1) lit. k)."

În opinia autorului excepției, textul de lege criticat este contrar prevederilor art. 44 din Constituție privind dreptul de proprietate privată.

Examinând excepția, Curtea constată că textul de lege criticat a mai constituit obiect al excepției de neconstituționalitate în raport cu aceleași prevederi constituționale și același critici ca și în prezenta cauză. Astfel, prin

Decizia nr. 685 din 10 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 16 noiembrie 2006, Curtea a respins ca neîntemeiată critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 190 alin. (2) lit. b) din Codul de procedură fiscală, arătând că «proprietatea privată poate constitui obiectul unor măsuri restrictive, cum sunt cele care vizează bunurile folosite sau rezultate din săvârșirea unor infracțiuni ori contravenții; potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (8) teza întâi din Constituție, "Averea dobândită licit nu poate fi confiscată", ceea ce presupune, per a contrario, că poate fi confiscată averea dobândită în mod ilicit și deci este posibilă instituirea unor sancțiuni pentru ipoteza în care desfășurarea activității de comercializare a unor produse de către agenții economici contravine legii.»

În ceea ce privește faptul că bunurile confiscate nu aparțin contravenientului, ci unei terțe persoane, cu același prilej Curtea a arătat că aceasta nu poate atrage ineficiența acestei măsuri sancționatorii. În acest sens, a reținut că, pe de o parte, Constituția prevede în art. 44 alin. (9) că "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii", fără a distinge după calitatea de proprietar sau detentor precar a contravenientului, iar o altă interpretare ar conduce la posibilitatea eludării cu ușurință a dispozițiilor legale, deoarece de fiecare dată contravenientul s-ar putea apăra invocând faptul că este un simplu detentor precar al bunului, iar activitatea ilicită de transport ar putea continua. Pe de altă parte, a arătat că proprietarul bunurilor utilizate în mod ilicit nu se poate prevala de caracterul personal al răspunderii contravenționale, deoarece a încredințat folosința bunului său, asumându-și riscul ca activitatea utilizatorului să genereze un pericol pentru societate. De altfel, pentru a-și recupera prejudiciul, proprietarul are la îndemână calea acțiunii în justiție împotriva utilizatorului, în temeiul contractului încheiat cu acesta.

Întrucât în cauză nu au intervenit elemente noi, de natură a reconsidera jurisprudența Curții Constituționale, soluția și considerentele acestei decizii își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 220 alin. (2) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Mihai Țibuleac în Dosarul nr. 486/305/2006 al Tribunalului Covasna.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 noiembrie 2007.