Decizia nr. 1190/2007

Acsinte Gaspar - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003

privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, excepție ridicată de Belvoncsik Jurai (Juraj) și Maruska Lubomir în Dosarul nr. 3.431/2004 al Tribunalului Cluj - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

De asemenea, se prezintă traducătorul autorizat de limba slovacă, doamna Virginia Elena Mehedințeanu.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 iunie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 3.431/2004, Tribunalul Cluj - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003

privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, excepție ridicată de Belvoncsik Jurai (Juraj) și Maruska Lubomir în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unei cauze penale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 23 alin. (12) referitoare la stabilirea și aplicarea pedepselor numai în condițiile și temeiul legii, deoarece dispozițiile legale criticate nu stabilesc "o limită minimă și maximă a pedepsei".

Tribunalul Cluj - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și că, dimpotrivă, dispozițiile legale criticate reprezintă o consacrare a principiului constituțional invocat.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece nu se poate susține că într-un asemenea caz s-ar ajunge la situația aplicării unei pedepse în alte limite ori condiții decât cele legale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003

privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 29 ianuarie 2003, care au următorul conținut:

- Art. 7: "(1) Inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepsește cu închisoare de la 5 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorii excepției, pornind de la rațiuni evidente de interpretare și aplicare a legii penale, consideră că textul legal criticat contravine principiului constituțional potrivit căruia "Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii". După cum se poate observa, prevederile

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003

incriminează fapta de inițiere sau constituire a unui grup infracțional ori fapta de a adera sau sprijini un astfel de grup. Așa fiind, scopul grupului infracțional este acela de a comite fapte antisociale incriminate ca atare în Codul penal ori în legi speciale, prin aceasta legiuitorul răspunzând nevoilor societății și având în acest sens, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, deplina libertate de reglementare.

Nu poate fi primită critica avansată de autorii excepției, deoarece, dimpotrivă, Parlamentul, prin

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 , a reglementat o specie de infracțiune subordonată unei categorii infracționale de gen anume determinate și pentru care a stabilit atât o limită minimă, cât și una maximă. În plus, alin. (2) al art. 7 stabilește și criteriile de individualizare a pedepsei în anumite situații, dar aceasta se face tot potrivit legii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003

privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, excepție ridicată de Belvoncsik Jurai (Juraj) și Maruska Lubomir în Dosarul nr. 3.431/2004 al Tribunalului Cluj - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 decembrie 2007.