Decizia nr. 1200/2007

Acsinte Gaspar - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 24 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 96/1998

privind reglementarea regimului silvic și administrarea fondului forestier național, excepție ridicată de Organizația Neguvernamentală pentru Protecția Mediului EcoSilvica în Dosarul nr. 43.857/3/2006 al Tribunalului București Secția a VIII-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 23 martie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 43.857/3/2006, Tribunalul București - Secția a VIII-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 24 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 96/1998

privind reglementarea regimului silvic și administrarea fondului forestier național, excepție ridicată de Organizația Neguvernamentală pentru Protecția Mediului Eco-Silvica.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că, prin aplicarea dispozițiilor

art. 24 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 96/1998 , ne aflăm în iminența producerii unei exterminări a vegetației forestiere, existând riscul ca în scurt timp zonele împădurite să dispară și să fie înlocuite cu zone acoperite cu construcții efectuate în interesul propriu și exclusiv al proprietarilor.

Textul de lege criticat vine în contradicție cu normele impuse de Uniunea Europeană prin acquis-ul comunitar în domeniul protecției mediului și încalcă în mod direct dispozițiile art. 20 din Constituție, referitoare la prioritatea reglementărilor internaționale privind drepturile și libertățile cetățenilor. Sub acest aspect sunt invocate

Decizia nr. 1.600/2002/CE

- Al șaselea program de acțiune privind mediul, denumit "Mediu 2010 - Viitorul nostru, Opțiunea noastră", Regulamentul nr. 3.528/86/CEE referitor la Protejarea pădurilor de poluarea aerului și de incendii, precum și Convenția de la Berna privind conservarea europeană a faunei și florei sălbatice și a habitatelor naturale și Convenția de la Rio de Janeiro privind diversitatea biologică, convenții la care Uniunea Europeană este parte.

Reducerea suprafețelor împădurite are ca efect creșterea gradului de poluare și implicit afectează mediul înconjurător, echilibrul ecologic și sănătatea oamenilor. Or, potrivit art. 35 din Constituție, statul recunoaște dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos și echilibrat ecologic, drept care nu poate fi restrâns sau încălcat în considerarea interesului propriu al unor persoane.

Mai mult, dispozițiile

art. 24 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 96/1998

vin în contradicție cu obligațiile asumate de Guvern prin Programul de guvernare 2005-2008 care, în capitolul 18, stabilește politica privind protecția mediului înconjurător și trasează obiectivele urmărite. Prevederile criticate nu respectă Programul național de împădurire a minimum 1% din fondul forestier național pe perioada 2005-2008 pentru extinderea suprafeței de păduri, combaterea eroziunii solului, diminuarea riscului de inundații și ameliorarea climatului, program ce constituie o măsură prioritară în politica Guvernului din acest domeniu.

Pentru toate motivele expuse, autorul excepției solicită admiterea criticii și constatarea neconstituționalității

art. 24 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 96/1998 .

Tribunalul București - Secția a VIII-a civilă apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, deoarece argumentele invocate de autor se referă la aspecte ce țin de aplicarea în concret a dispozițiilor

art. 24 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 96/1998 , aplicare susceptibilă a fi neconformă cu prevederile art. 35 din Constituție sau cu tratatele la care România este parte.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că dispozițiile

art. 24 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 96/1998

se înscriu în cadrul legislativ pentru exercitarea dreptului oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos și echilibrat ecologic, în sensul prevederilor constituționale ale art. 35 alin. (1) și (2).

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 24 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 96/1998

privind reglementarea regimului silvic și administrarea fondului forestier național, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 26 februarie 2003, modificată și completată prin

Legea nr. 120/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 6 mai 2004, care au următorul conținut: "Reducerea suprafeței pădurilor din fondul forestier național este interzisă, cu excepția următoarelor situații: [_]

c) în scopul executării de lucrări, instalații și construcții necesare pentru gospodărirea fondului forestier sau de interes propriu, la cererea proprietarilor și cu aprobarea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură;".

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) care consacră supremația Constituției, în art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului și în art. 35 privitor la dreptul la un mediu sănătos.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, potrivit

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 96/1998 , constituie atributul exclusiv al statului strategia de punere în valoare economică, socială și ecologică a pădurilor, indiferent de titularul dreptului de proprietate asupra acestora. Într-o atare împrejurare, pădurile din România sunt administrate și gospodărite într-un sistem unitar, vizând valorificarea continuă, în folosul generațiilor actuale și viitoare, a funcțiilor lor ecologice și social-economice. Drept garanție a acestui scop declarat, dispozițiile art. 24 alin. (1) prevăd expres interdicția reducerii suprafeței pădurilor din fondul forestier național. De la această regulă însă legiuitorul a stabilit câteva excepții, printre care și cea criticată de autorul excepției de neconstituționalitate, respectiv posibilitatea reducerii suprafeței pădurilor în scopul executării de lucrări, instalații și construcții necesare pentru gospodărirea fondului forestier sau justificate de interesul propriu al proprietarilor terenurilor împădurite. În ambele situații, legiuitorul condiționează scoaterea definitivă a acestor terenuri din fondul forestier național pentru lucrările prevăzute de lege de aprobarea prealabilă a autorității publice centrale care răspunde de silvicultură. Prin urmare, autoritatea silvică este cea care trebuie să vegheze la corecta aplicare a legii, și anume să verifice îndeplinirea condițiilor care justifică defrișarea suprafeței împădurite și să controleze modul de executare a lucrărilor, instalațiilor și construcțiilor necesare pentru gospodărirea fondului forestier sau cele realizate în interesul propriu al proprietarului terenului, astfel încât reducerea suprafețelor forestiere să se facă numai atunci când este strict necesar și cu respectarea riguroasă a legislației în domeniu.

Așa fiind, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate respectă prevederile art. 35 privitor la dreptul la un mediu sănătos, statul asigurând pe această cale cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept.

Pe de altă parte, având în vedere finalitatea dispozițiilor criticate, aceea de a asigura valorificarea fondului forestier, bun public de interes național și totodată resursă naturală regenerabilă de interes internațional, cu toate că titularul dreptului de proprietate asupra terenului împădurit suferă o îngrădire în exercitarea atributelor dreptului său, Curtea reține că reglementarea legală este expresia prevederilor constituționale care garantează dreptul de proprietate privată, titularul dreptului având posibilitatea să dispună de bunul său în funcție de interesul propriu.

Curtea constată că nici critica potrivit căreia prin textul de lege criticat s-ar aduce atingere principiului supremației Constituției și al respectării legilor nu este întemeiată, în măsura în care, cu privire la acesta, nu se poate reține în mod temeinic, așa cum s-a arătat, că ar contraveni unor texte sau principii constituționale.

Pentru argumentele înfățișate, Curtea nu poate reține nici critica referitoare la încălcarea art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, coroborat cu prevederile internaționale invocate de autorul excepției.

În sfârșit, împrejurarea că în practică, așa cum arată autorul excepției, pot apărea abuzuri cu consecințe prejudiciabile pentru fondul forestier național constituie exclusiv o problemă de fapt, asupra căreia urmează a se pronunța instanțele judecătorești ordinare, Curtea Constituțională nefiind competentă a decide cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale criticate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 24 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 96/1998

privind reglementarea regimului silvic și administrarea fondului forestier național, excepție ridicată de Organizația Neguvernamentală pentru Protecția Mediului Eco-Silvica în Dosarul nr. 43.857/3/2006 al Tribunalului București - Secția a VIII-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 decembrie 2007.