Decizia nr. 8/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Spitalul Clinic de Urgență "Sf. Treime" din Iași în Dosarul nr. 1.322/99/2007 al Tribunalului Iași - Secția contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă Curții faptul că partea Adrian Ciornei a transmis la dosarul cauzei o notă scrisă prin care solicită judecarea de urgență a cauzei, precum și respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții Constituționale dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 8 iunie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 1.322/99/2007, Tribunalul Iași - Secția contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Excepția a fost ridicată de Spitalul Clinic de Urgență "Sf. Treime" din Iași într-o acțiune de contencios administrativ având ca obiect anularea unui act administrativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile criticate sunt neconstituționale, întrucât legiuitorul s-a limitat la a arăta expres criteriile de acordare a suspendării actului administrativ atacat doar în cazul prevăzut la art. 14, nu și în cel reglementat la art. 15, iar dispozițiile art. 15 alin. (2) fac trimitere la art. 14 alin. (2) și (4), excluzând astfel aplicabilitatea criteriilor prevăzute de art. 14 alin. (1). În această situație, posibilitatea suspendării actului atacat, conform

art. 15 din Legea nr. 554/2004 , este arbitrară, judecătorul fiind lipsit de criteriile legale obiective care să asigure dreptul părților la o judecată echitabilă, într-un cadru legislativ coerent și precis. Mai mult, măsura suspendării actului conform

art. 15 din Legea nr. 554/2004 , deși este discreționară, arbitrară, imprecisă și subiectivă, este executorie de drept, iar introducerea recursului nu suspendă executarea, punând astfel părțile în situația de a nu beneficia de un proces echitabil și de egalitate în fața legii.

Tribunalul Iași - Secția contencios administrativ apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

este neîntemeiată, întrucât critica nu privește un aspect de constituționalitate, ci o presupusă omisiune de reglementare de către legislativ. De altfel, arată că textul de lege criticat a mai fost supus controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională respingând excepția de neconstituționalitate ( Decizia nr. 673/2006 ).

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile

art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

sunt constituționale, invocând în sprijinul opiniei sale deciziile Curții Constituționale nr. 692/2005, 464/2006, 673/2006, 939/2006 și 371/2007.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004. Ulterior sesizării Curții Constituționale,

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

a fost modificată și completată prin

Legea nr. 262/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, iar potrivit art. I pct. 21 și 22 din această lege, art. 15 a căpătat următoarea redactare:

"Art. 15. - Solicitarea suspendării prin acțiunea principală

(1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond.

(2) Dispozițiile art. 14 alin. (2)-(7) se aplică în mod corespunzător.

(3) Hotărârea dată cererii de suspendare este executorie de drept, iar introducerea recursului, potrivit art. 14 alin. (4), nu suspendă executarea.

(4) În ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condițiile art. 14, se prelungește de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1)."

Dispozițiile art. 14 alin. (2)-(7) la care se referă alin. (2) al

art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

au următorul conținut:

"Art. 14. - Suspendarea executării actului: [...]

(2) Instanța soluționează cererea de suspendare, de urgență și cu precădere, cu citarea părților.

(3) Când în cauză este un interes public major, de natură a perturba grav funcționarea unui serviciu public administrativ, cererea de suspendare a actului administrativ normativ poate fi introdusă și de Ministerul Public, din oficiu sau la sesizare, prevederile alin. (2) aplicându-se în mod corespunzător.

(4) Hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare.

(5) În ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu același conținut ca și cel suspendat de către instanță, acesta este suspendat de drept. În acest caz nu este obligatorie plângerea prealabilă.

(6) Nu pot fi formulate mai mule cereri de suspendare succesive pentru aceleași motive.

(7) Suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării."

În opinia autorului excepției, dispozițiile

art. 15 din Legea nr. 554/2004

contravin prevederilor art. 21 din Constituție, privind accesul liber la justiție, și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Examinând dispozițiile legale criticate, Curtea Constituțională constată că, deși

art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

a fost supus unor modificări legislative ulterior invocării excepției de neconstituționalitate, soluția legislativă de principiu, referitoare la suspendarea executării actului administrativ unilateral pe cale separată sau prin acțiunea principală, s-a menținut și în actuala redactare a textului legal criticat.

Astfel, se constată că, prin

Decizia nr. 673 din 10 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 937 din 20 noiembrie 2006, Curtea s-a mai pronunțat cu privire la constituționalitatea dispozițiilor

art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 .

Pentru argumentele acolo expuse și care își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, Curtea, respingând excepția, a reținut, de principiu, că dispozițiile de lege criticate nu contravin accesului liber la justiție și nici dreptului la un proces echitabil.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Spitalul Clinic de Urgență "Sf. Treime" din Iași în Dosarul nr. 1.322/99/2007 al Tribunalului Iași - Secția contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 ianuarie 2008.