Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 1/2008

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. II alin. (1) din titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente

prezumat în vigoare

Data actului
15 ianuarie 2008
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 118 din 14 februarie 2008
Citat de
1 act
Citează
4 acte
Structură
0 articole · 9.322 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • Legea nr. 247/2005 19 iulie 2005 (prevederi anume) privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. II alin. (1) din titlul I al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Ministerul Administrației și Internelor (în prezent Ministerul Internelor și Reformei Administrative) în Dosarul nr. 13.209/3//2006 (1.820/2006) al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

La apelul nominal se prezintă, personal și asistată de avocat Corneliu Liviu Popescu, partea Ileana Ruxandra Rotaru. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza, fiind în stare de judecată, avocatul Corneliu Liviu Popescu solicită, în principal, respingerea excepției de neconstituționalitate, ca inadmisibilă, având în vedere că

Legea nr. 247/2005

a fost adoptată în urma angajării răspunderii Guvernului asupra proiectului de lege privind reforma în domeniile proprietății și ale justiției, or, autorul excepției este o autoritate care se află în subordinea Guvernului. În subsidiar, solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată pentru aceleași motive pe care le-a susținut în fața instanței de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 29 martie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 13.209/3/2006 (1.820/2006), Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. II alin. (1) din titlul I al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.

Excepția a fost ridicată de Ministerul Administrației și Internelor (în prezent Ministerul Internelor și Reformei Administrative) într-un apel declarat într-un litigiu având ca obiect o contestație la

Legea nr. 10/2001 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile de lege criticate încalcă principiul constituțional al neretroactivității legii, întrucât reglementează posibilitatea de a ataca decizii emise sub imperiul legii vechi, fie prin stabilirea unei noi căi de atac, inexistentă la momentul emiterii deciziilor, fie prin stabilirea unui nou termen de prescripție, deși cel reglementat de vechea lege era împlinit înainte de intrarea în vigoare a legii noi.

Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie apreciază că textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor constituționale invocate.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că scopul

Legii nr. 10/2001

a fost acela de a stabili măsuri reparatorii în interesul foștilor proprietari ale căror imobile au fost preluate în mod abuziv de stat sau de alte persoane juridice. Această soluție este rezultatul opțiunii legiuitorului și are la bază dreptul pe care acesta îl are în a decide cu privire la modul de reparare a injustițiilor și abuzurilor din legislația trecută.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat nu conține nicio dispoziție cu caracter retroactiv, urmând a-și găsi aplicarea de la data intrării în vigoare a

Legii nr. 247/2005 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă

art. II alin. (1) din titlul I al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, potrivit căruia "Deciziile sau dispozițiile ori, după caz, ordinele conducătorilor autorităților administrației publice centrale, având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele prevăzute la

art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările aduse de prezentul titlu, emise până la data intrării în vigoare a prezentei legi, și nevalorificate, pot fi atacate la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție teritorială se află sediul unității deținătoare, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi".

Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că prevederile de lege criticate contravin art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivității legii.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

Textul de lege criticat dispune că deciziile sau dispozițiile ori, după caz, ordinele conducătorilor autorităților administrației publice centrale, având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele prevăzute la

art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 , emise până la data intrării în vigoare a

Legii nr. 247/2005 , și nevalorificate, pot fi atacate la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție teritorială se află sediul unității deținătoare, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Autorul excepției critică acest text pe motiv că încalcă principiul constituțional al neretroactivității legii, datorită introducerii unei noi căi de atac pentru o decizie emisă anterior, și stabilirii unui nou termen de prescripție deși, la momentul intrării în vigoare a legii noi, acesta era împlinit.

Analizând aceste critici de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate sunt dispoziții procedurale, iar legile de procedură sunt, așa cum a statuat în jurisprudența sa, în principiu, de imediată aplicare.

Pe de altă parte, Curtea, în jurisprudența sa, ca de exemplu

Decizia nr. 364 din 17 aprilie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 24 mai 2007, referindu-se la principiul neretroactivității, a statuat că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să reglementeze modul de acțiune în timpul ulterior intrării ei în vigoare, adică în domeniul propriu de aplicare. Or, scopul

Legii nr. 10/2001

a fost acela de a stabili măsuri reparatorii în interesul foștilor proprietari ale căror imobile au fost preluate în mod abuziv de stat sau de alte persoane juridice. Această soluție este rezultatul opțiunii legiuitorului și are la bază dreptul pe care acesta îl are în a decide cu privire la modul de reparare a injustițiilor și abuzurilor din legislația trecută.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. II alin. (1) din titlul I al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Ministerul Administrației și Internelor (în prezent Ministerul Internelor și Reformei Administrative) în Dosarul nr.13.209/3//2006 (1.820/2006) al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 ianuarie 2008.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.