Decizia nr. 53/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28 alin. 2 și ale art. 30 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ilie Gheorghe Vasile Cornel în Dosarul nr. 1.454/303/2007 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

La apelul nominal răspunde autorul excepției de neconstituționalitate, lipsă fiind cealaltă parte, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, Ilie Gheorghe Vasile Cornel solicită admiterea excepției de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, arătând că dispozițiile criticate din Codul de procedură civilă creează discriminări și restrâng accesul liber la justiție.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, apreciind că prin dispozițiile criticate legiuitorul a urmărit să respecte echitatea procesului, prin asigurarea imparțialității judecătorului.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 15 octombrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 1.454/303/2007, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28 alin. 2 și ale art. 30 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Ilie Gheorghe Vasile Cornel în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluționarea unei acțiuni în pretenții.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile criticate sunt neconstituționale, deoarece nu permit recuzarea tuturor judecătorilor unei instanțe.

Tribunalul București - Secția a IV-a civilă și-a exprimat opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile criticate cuprind norme de procedură pe care legiuitorul este competent să le adopte în baza art. 126 alin. (2) din Constituție. Prin modificarea art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă legiuitorul a urmărit să restrângă posibilitatea de tergiversare a soluționării cauzelor civile, iar nu să limiteze accesul liber la justiție.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, cu referire la jurisprudența Curții Constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției de neconstituționalitate, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 28 alin. 2 și ale art. 30 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, având următorul cuprins:

- Art. 28 alin. 2: "Nu se pot recuza toți judecătorii unei instanțe sau ai unei secții a acesteia.";

- Art. 30 alin. 1 și 2: "Recuzarea judecătorului se hotărăște de instanța respectivă, în alcătuirea căreia nu poate să între cel recuzat.

În cazul când din pricina recuzării nu se poate alcătui completul de judecată, cererea de recuzare se judecă de instanța ierarhic superioară."

Excepția de neconstituționalitate este raportată la prevederile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în fața legii și ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiție și la cele ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a pronunțat în numeroase cazuri asupra unor excepții de neconstituționalitate similare cu cea din cauza de față, respingându-le ca fiind neîntemeiate. De exemplu, prin

Decizia nr. 197/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 24 aprilie 2007, Curtea a reținut că instituția recuzării în procesele judiciare se justifică prin imperativul asigurării unei judecăți imparțiale, în care părțile să fie protejate de eventuala părtinire a judecătorului, cauzată de legătura de rudenie sau afinitate cu una dintre părți, interesul personal pe care îl are în soluționarea cauzei deduse judecății sau alte asemenea împrejurări, expres prevăzute de lege. Recuzarea nu poate fi, în consecință, decât individuală, și nu colectivă, și nici nu poate conduce, în sistemul nostru juridic, la împiedicarea tuturor judecătorilor unei instanțe de a judeca procesele cu care au fost învestiți în condițiile legii.

Cu același prilej, Curtea a statuat că, prin reglementările criticate, legiuitorul nu a înțeles să restrângă accesul liber la justiție sau dreptul la apărare, ci să asigure un climat de ordine, indispensabil exercitării, în condiții optime, a acestor drepturi constituționale. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru juridic, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, de natură a preveni eventualele abuzuri și tergiversarea soluționării cauzelor deduse judecății.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a reconsidera jurisprudența Curții Constituționale, soluția și considerentele acestei decizii își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

În ceea ce privește dispozițiile art. 30 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că acestea, referindu-se la situația recuzării unuia sau a mai multor judecători, stabilesc, în mod firesc, că în cazul în care nu se poate alcătui completul de judecată cererea de recuzare se judecă de instanța ierarhic superioară. Însă principala critică adusă de autorul excepției de neconstituționalitate textelor atacate vizează imposibilitatea recuzării tuturor judecătorilor unei instanțe sau ai unei secții a acesteia. Prin urmare, susținerile referitoare la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 30 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă sunt nefondate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28 alin. 2 și ale art. 30 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ilie Gheorghe Vasile Cornel în Dosarul nr. 1.454/303/2007 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 31 ianuarie 2008.