Decizia nr. 61/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 79 alin. (4) din Legea nr. 302/2004

privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, excepție ridicată de Cornel Victor Riza în Dosarul nr. 262/45/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepției, apărătorul ales, cu împuternicire la dosar.

Cauza se află în stare de judecată.

Apărătorul autorului excepției solicită admiterea acesteia, pentru argumentele invocate în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 15 august 2007, pronunțată în Dosarul nr. 262/45/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 79 alin. (4) din Legea nr. 302/2004

privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Excepția a fost ridicată de Cornel Victor Riza cu ocazia soluționării recursului formulat împotriva unei sentințe pronunțate de Curtea de Apel Iași - Secția penală într-o cauză având ca obiect executarea unui mandat european de arestare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul de lege criticat încalcă dispozițiile art. 13, 16, 21, 24 și 128 din Constituție. Autorul excepției arată că

art. 79 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 , prin faptul că prevede posibilitatea redactării mandatului european de arestare transmis spre executare autorităților române în una din limbile engleză și franceză, încalcă prevederile constituționale ale art. 13, potrivit cărora "în România, limba oficială este limba română", precum și dispozițiile art. 128 alin. (1) din Constituție, conform cărora "procedura judiciară se desfășoară în limba română". Consideră că, astfel, se instituie posibilitatea desfășurării procedurii judiciare, cel puțin parțial, în altă limbă decât limba română, fără ca această situație să fie prevăzută cu titlu de excepție de către art. 128 alin. (2) și (4) din Constituție.

De asemenea, autorul excepției de neconstituționalitate susține că, prin utilizarea unei limbi străine în redactarea mandatului european de arestare, se creează un dezechilibru între persoanele solicitate care cunosc limba respectivă și cele care nu o cunosc, fiind îngrădit accesul la justiție al acestora din urmă. Autorul excepției invocă și încălcarea dreptului la apărare, având în vedere imposibilitatea de a depista eventualele vicii de fond sau de formă ale documentului întocmit în limba străină. "Nici chiar în cazul în care documentul redactat în limba engleză sau franceză este tradus de către un traducător autorizat în limba română, posibilitatea de a verifica îndeplinirea tuturor condițiilor de fond și de formă nu este satisfăcătoare, având în vedere că, prin traducere, foarte multe cuvinte sau expresii își pierd din înțelesul avut în limba în care documentul a fost redactat."

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Referitor la critica prevederilor

art. 79 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 , în raport cu dispozițiile art. 13 și ale art. 128 din Constituție, Avocatul Poporului face trimitere la

Decizia Curții Constituționale nr. 443/2007 . De asemenea, consideră că nici celelalte prevederi constituționale invocate în susținerea excepției nu sunt încălcate de textul de lege criticat.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 79 alin. (4), cu titlul "Conținutul mandatului european de arestare", din

Legea nr. 302/2004

privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 1 iulie 2004, care au următorul conținut: "(4) Mandatul european de arestare transmis spre executare autorităților române trebuie tradus în limba română sau în una din limbile engleză și franceză."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 13 privind "Limba oficială", ale art. 16 referitoare la "Egalitatea în drepturi", ale art. 21 cu privire la "Accesul liber la justiție", ale art. 24 referitoare la "Dreptul la apărare", precum și ale art. 128 privind "Folosirea limbii materne și a interpretului în justiție".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile

art. 79 alin. (4) din Legea nr. 302/2004

au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional, prin raportare la aceleași prevederi din Legea fundamentală invocate și în prezenta cauză și cu motivări similare. Astfel, prin

Decizia nr. 443 din 10 mai 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 11 mai 2007, Curtea Constituțională a reținut că dispozițiile constituționale ale art. 13 și ale art. 128 nu sunt afectate de textul de lege criticat și, de asemenea, modalitatea de reglementare nu știrbește preeminența dreptului internațional, recunoscut în materie chiar de Constituția României în art. 148 alin. (2). Au fost avute în vedere, în acest sens, prevederile art. 8 pct. 2 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, potrivit cărora: "Mandatul de arestare european trebuie tradus în limba oficială sau în una din limbile oficiale ale Statului Membru executor. Orice Stat Membru poate specifică, la adoptarea prezentei Decizii-cadru sau la o dată ulterioară, într-o declarație depusă la Secretariatul General al Consiliului, că va accepta o traducere în una sau mai multe alte limbi oficiale ale Instituțiilor Comunităților Europene." În baza prevederilor

art. 189 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 , dispozițiile referitoare la mandatul european de arestare au intrat în vigoare la data aderării României la Uniunea Europeană, respectiv la data de 1 ianuarie 2007.

Prin decizia menționată, Curtea a mai reținut că

art. 79 alin. (4) din Legea nr. 302/2004

vizează nu procedura propriu-zisă de soluționare a cauzei ce privește punerea în executare a mandatului, ci o etapă preliminară referitoare la corespondența între state, în concret modalitatea de transmitere către autoritatea română a mandatului european. De asemenea, această cerere se aduce la îndeplinire, potrivit

art. 7 din Legea nr. 302/2004 , în acord cu prevederile din Codul de procedură penală, care, în art. 128 alin. 2, instituie obligativitatea instanței de a folosi interpret atunci când sunt prezentate înscrisuri redactate într-o altă limbă.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea jurisprudenței Curții, considerentele deciziei menționate, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate a prevederilor

art. 79 alin. (4) din Legea nr. 302/2004

în raport cu dispozițiile art. 13 și ale art. 128 din Constituție, își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele arătate anterior, dispozițiile

art. 79 alin. (4) din Legea nr. 302/2004

sunt în concordanță și cu prevederile constituționale ale art. 24 privind garantarea dreptului la apărare.

De asemenea, textul de lege criticat nu încalcă nici dispozițiile art. 21 din Legea fundamentală, având în vedere că legiuitorul nu îngrădește dreptul persoanelor interesate de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime și de a se prevala, în tot cursul procesului penal, de toate garanțiile care condiționează, într-o societate democratică, procesul echitabil.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 79 alin. (4) din Legea nr. 302/2004

prin raportare la prevederile art. 16 din Constituție, textul de lege supus controlului de constituționalitate nu instituie discriminări pe considerente arbitrare și se aplică în mod egal tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei juridice.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 79 alin. (4) din Legea nr. 302/2004

privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, excepție ridicată de Cornel Victor Riza în Dosarul nr. 262/45/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 31 ianuarie 2008.