Decizia nr. 68/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 23, art. 26, art. 49 alin. (6), art. 68 alin. (1) lit. a)-g), art. 69 alin. (1) lit. e), art. 75, art. 76, art. 77 și

art. 86 din Legea nr. 275/2006

privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție invocată de Florian Drăgoi în Dosarul nr. 2.080/302/2007 al Judecătoriei Sectorului 5 București.

La apelul nominal răspunde autorul excepției. Având cuvântul, Florian Drăgoi solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. Arată că prin

Legea nr. 275/2006

au fost înființate instanțe extraordinare în penitenciare, persoanele private de libertate fiind judecate de judecătorul delegat, cu încălcarea dreptului la apărare al acestora și a principiului contradictorialității.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând și jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 28 martie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 2.080/302/2007, Judecătoria Sectorului 5 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 23, art. 26, art. 49 alin. (6), art. 68 alin. (1) lit. a)-g), art. 69 alin. 1 lit. e), art.75, art. 76, art. 77 și

art. 86 din Legea nr. 275/2006

privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție invocată de Florian Drăgoi în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susțin, în esență, următoarele:

-

art. 26 din Legea nr. 275/2006

oferă posibilitatea unui regim semideschis numai pentru persoane cu bani sau care, anterior condamnării, au avut funcții publice, încurajând luarea de mită și traficul de influență; în prezent, în Penitenciarul Rahova aceste dispoziții se aplică în mod discriminatoriu;

- art. 68 alin. (1) din același act normativ limitează "dreptul de recompensă cu ieșire din penitenciar";

- art. 69 "nu statuează ieșirea din penitenciar pentru situații familiale grave, urgente";

-

art. 86 din Legea nr. 275/2006

"abrogă

Legea nr. 23/1969

și

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 56/2003 , dar rapoartele de pedepsire care au fost făcute în baza acestor acte normative nu se abrogă și la discutarea în comisia de propuneri pentru eliberarea condiționată se va ține cont de aceste rapoarte"; în plus, normele criticate nu au valoare constituțională, deoarece, cu toate că

art. 86 alin. (2) din Legea nr. 275/2006

prevede că, în termen de 10 zile de la intrare în vigoare, Guvernul va aproba Regulamentul de aplicare al acesteia, aprobarea a fost realizată "tardiv";

- textele de lege criticate sunt neconstituționale, întrucât dau posibilitatea unor cadre din sistemul penitenciar "să se îmbogățească prin facilitatea trecerii dintr-un regim în altul de executare a pedepsei".

Se fac referiri la condițiile grele din penitenciar și se conchide în sensul că, în condițiile în care autorul excepției mai are 10 luni până la discutarea în comisie a propunerii de eliberare condiționată, nu poate avea libertățile pe care i le conferă regimul semideschis, pentru a putea să fie pregătit pentru eliberare, rezultă că se face o discriminare, îngrădindu-se drepturile și libertățile prevăzute de lege.

Judecătoria Sectorului 5 București opinează că excepția este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate de autorul excepției. Se arată că niciun drept fundamental nu este absolut, ci cunoaște anumite limite în exercitarea sa. Prin stabilirea unor limite cu privire la exercitarea drepturilor de către persoanele care execută o pedeapsă privativă de libertate nu înseamnă că se realizează o discriminare a acestor subiecte de drept.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În opinia Guvernului, faptul că autorul excepției nu este beneficiarul unei schimbări de regim, deși mai are de executat doar 10 luni din pedeapsa aplicată de instanță, nu este de natură a releva neconstituționalitatea normelor criticate, ci se datorează conduitei acestuia în timpul executării pedepsei în penitenciar. Regimul de executare a pedepsei este stabilit de către instanța de judecată prin hotărârea de condamnare și este condiționată de conduita acestuia.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece textele de lege criticate nu instituie privilegii sau discriminări și nu încalcă dreptul la informație și dreptul de petiționare. În plus, restrângerea exercițiului unor drepturi ale persoanelor aflate în executarea unor pedepse privative de libertate este justificată, scopul prevederilor legale fiind acela al desfășurării în bune condiții a instrucției penale și al apărării ordinii publice. Se mai arată că dispozițiile art. 1 alin. (3), art. 11, 20, 35, 50, 57, 148 și 154 din Constituție nu au incidență în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile din

Legea nr. 275/2006

privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal cuprinse în art. 23 - Regimul semideschis, în art. 26 - Schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, în art. 49 alin. (6) - care stabilește confiscarea bunurilor interzise și sumelor de bani găsite asupra persoanelor private de libertate, cu prilejul perchezițiilor, în art. 68 alin. (1) lit. a)-g) - Felurile recompenselor, în art. 69 alin. (1) lit. e) - care se referă la permisiunea de ieșire din penitenciar pentru participarea persoanei condamnate la înhumarea soțului/soției, unui copil, părinte, frate/soră sau bunic, în art. 75 - Condițiile de acordare a liberării condiționate, în art. 76 - Partea din durata pedepsei care este considerată ca executată pe baza muncii prestate sau a instruirii școlare și formării profesionale, în art. 77 - Procedura de acordare a liberării condiționate și în art. 86 - Dispoziții finale.

Se susține că aceste texte de lege încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) privind statul român de drept, ale art. 4 - Unitatea poporului și egalitatea între cetățeni, ale art. 11 - Dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 28 - Secretul corespondenței, ale art. 31 - Dreptul la informație, ale art. 35 - Dreptul la un mediu sănătos, ale art. 50 - Protecția persoanelor cu handicap, ale art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 57 - Exercitarea drepturilor și a libertăților, ale art. 124 - Înfăptuirea justiției, ale art. 148 - Integrarea în Uniunea Europeană și ale art. 154 - Conflictul temporal de legi.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că autorul său nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate. Susținerile acestuia vizează fie pretinse omisiuni legislative (unele dintre textele de lege criticate fiind criticate pentru ceea ce nu reglementează), fie modul de interpretare și aplicare a legii în raport cu situația concretă în care se află acesta, (inclusiv tratamentul discriminatoriu la care susține că este supus), fie chestiuni legate de condițiile din penitenciar sau probleme de reglementare [pretinsa neconstituționalitate a normelor criticate, dedusă de autorul excepției din așa-zisa nerespectarea de către Guvern a prevederilor

art. 86 alin. (2) al Legii nr. 275/2006 , concretizată în aprobarea "tardivă" a Regulamentului de aplicare a legii]. Aceste aspecte, invocate de autorul excepției, sunt, după caz, de competența legiuitorului, respectiv a instanțelor judecătorești, în cadrul căilor de atac prevăzute de lege, iar nu a Curții Constituționale, care, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată. Aceeași concluzie este valabilă și cu privire la consecințele concrete ce decurg din abrogarea unui act normativ (susținerile referitoare la situația rapoartelor de pedepsire întocmite în baza actelor normative încheiate sub imperiul reglementărilor abrogate prin

Legea nr. 275/2006 ). Subzistența unei sancțiuni, indiferent de caracterul acesteia, dispusă sub imperiul legii vechi, constituie o problemă de aplicare a legii, și nu de constituționalitate.

Referitor la invocarea, direct în fața Curții, cu ocazia dezbaterilor în ședință publică, a neconstituționalității

Legii nr. 275/2006 , în raport de art. 126 alin. (5) din Constituție privind interzicerea înființării de instanțe extraordinare, Curtea constată că nu a fost legal sesizată, deoarece nici în cererea prin care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate în fața instanței și nici în încheierea de sesizare a Curții Constituționale nu se regăsesc aceste critici. Or, potrivit art. 146 lit. d) din Legea fundamentală, Curtea se pronunță numai "asupra excepțiilor de neconstituționalitate [...] ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial". De asemenea, conform

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , "Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți [...]".

În sfârșit, Curtea constată că s-a mai pronunțat în jurisprudența sa asupra constituționalității dispozițiilor art. 26 și

art. 86 alin. (3) din Legea nr. 275/2006 . În acest sens sunt deciziile nr. 827 din 2 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 721 din 25 octombrie 2007, respectiv nr. 487 din 29 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 414 din 20 iunie 2007. Soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate pronunțată anterior, precum și considerentele care au fundamentat-o sunt valabile și în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin.(4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 23, art. 26, art. 49 alin. (6), art. 68 alin. (1) lit. a)-g), art. 69 alin. (1) lit. e), art. 75, art. 76, art. 77 și

art. 86 din Legea nr. 275/2006

privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție invocată de Florian Drăgoi în Dosarul nr. 2.080/302/2007 al Judecătoriei Sectorului 5 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 februarie 2008.