Decizia nr. 87/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "RC International" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.481/63/2006 al Curții de Apel Craiova - Secția conflicte de muncă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată. Se arată că, în acest sens, Curtea s-a mai pronunțat prin mai multe decizii, iar în cauză nu au intervenit elemente noi care să determine modificarea acestei jurisprudențe.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 19 octombrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 1.481/63/2006, Curtea de Apel Craiova - Secția conflicte de muncă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "RC International" - SRL în cauza ce are ca obiect judecarea recursului declarat împotriva unei sentințe prin care s-a admis contestația la decizia de desfacere a contractului de muncă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile art. 268 alin. (2) din Codul muncii contravin prevederilor art. 16, 20 și 21 din Constituție, precum și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, fiind o reglementare excesivă, în contradicție cu art. 61 din cod. Astfel, prin conținutul textelor art. 61 și art. 268 alin. (2) din Codul muncii, legiuitorul a instituit reguli diferite, creând premisa încălcării principiului previzibilității normei de drept.

Se mai arată că

art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 , în conformitate cu care lipsa mențiunilor din decizia de sancționare constituie motiv de nulitate absolută a deciziei, este neconstituțional, deoarece contractul de muncă fiind de natură convențională, sancțiunea prevăzută nu poate fi nulitate absolută, ci, eventual, nulitate relativă.

În consecință, autorul excepției consideră că, prin modalitatea de reglementare, legiuitorul a creat un regim discriminatoriu, excesiv și ambiguu, împotriva angajatorului.

Curtea de Apel Craiova - Secția conflicte de muncă apreciază că excepția ridicată este neîntemeiată, întrucât criticile susținute nu relevă un conflict real cu dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că textul de lege criticat are ca scop asigurarea stabilității raporturilor de muncă și a desfășurării acestora în condiții de normalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 268 alin. (2) din Codul muncii sunt constituționale, acestea urmărind să asigure stabilitatea raporturilor de muncă și apărarea intereselor legitime atât ale salariaților, cât și pe cele ale angajatorilor, fără a institui niciun fel de discriminare.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile

art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziții care prevăd următoarele: "(2) Sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:

a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;

b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat;

c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;

d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;

e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată;

f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată."

Autorul excepției susține că aceste prevederi legale încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi și art. 21 privind accesul liber la justiție. Totodată, sunt invocate și dispozițiile art. 20 din Constituție referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, cu trimitere la art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

Dispozițiile art. 268 alin. (2) din Codul muncii prevede obligația angajatorului de a înscrie, sub sancțiunea nulității absolute, anumite date în decizia prin care dispune aplicarea unei sancțiuni disciplinare, fără ca prin aceasta să fie încălcat dreptul persoanei interesate de a avea acces liber la justiție. Acest drept fundamental poate fi exercitat în condițiile legii. Așadar, persoana care accede la o activitate economică și utilizează forță de muncă salarială, precum și celelalte persoane care se află în relații de muncă cu aceasta, au obligația să respecte, sub toate aspectele, reglementările legale referitoare la încheierea, executarea și încetarea contractelor individuale de muncă.

În ceea ce privește critica autorului excepției prin invocarea dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituție, precum și de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea reține că este neîntemeiată. Dreptul constituțional invocat se realizează prin posibilitatea asigurată de către legiuitor părților de a folosi toate regulile și garanțiile procesuale în vederea apărării și realizării intereselor lor legitime, însă această critică nu are nicio legătură cu cerințele legale privind forma și conținutul actelor de dispoziție ale angajatorului, astfel cum sunt prevăzute de textul legal criticat. Totodată, sancțiunea nulității absolute, care intervine în cazul omisiunii unuia dintre elementele obligatorii pe care trebuie să le cuprindă decizia de sancționare, nu este de natură convențională, cum susține autorul excepției, ci legală, deoarece a fost prevăzută de legiuitor cu scopul de a proteja interesele salariatului împotriva eventualelor abuzuri ale angajatorului cu care se află în raporturi de subordonare.

Referitor la modalitatea de reglementare a art. 268 alin. (2) din Codul muncii, precum și raportarea de către autorul excepției a acestui text la art. 61 din același cod cu scopul constatării contrarietății lor, Curtea reține că acestea constituie aspecte de legiferare, care nu intră în competența Curții Constituționale, condițiile impuse de conținutul normei juridice fiind reglementate de Parlament, unica autoritate legiuitoare a țării, conform art. 61 alin. (1) din Constituție.

În legătură cu celelalte critici, Curtea reține că prin

Decizia nr. 319 din 29 martie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 3 mai 2007, dar și prin alte decizii, a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a art. 268 din Codul muncii, constatând că nu sunt încălcate dispozițiile art. 16 din Constituție.

Întrucât în cauza de față nu au fost aduse elemente noi de natură să reconsidere jurisprudența Curții Constituționale în materie, atât soluția, cât și considerentele acestei decizii își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "RC International" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.481/63/2006 al Curții de Apel Craiova - Secția conflicte de muncă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 februarie 2008.