Decizia nr. 75/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 172 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Florentin Scalețchi în Dosarul nr. unic 41.070/3/2006 al Curții de Apel București - Secția I penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă faptul că autorul excepției a depus la dosar o cerere de amânare pentru lipsă de apărare și pentru a depune acte în justificarea excepției.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a cererii, arătând că încheierea de sesizare a fost înregistrată la Curtea Constituțională în septembrie 2007, existând, prin urmare, timp suficient pentru angajarea unui apărător.

Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a cauzei.

Având cuvântul, Ministerul Public solicită respingerea excepției ca devenită inadmisibilă, întrucât, prin

Decizia nr. 1.086 din 20 noiembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 866 din 18 decembrie 2007, Curtea a constatat că prevederea "care implică audierea sau prezența învinuitului sau inculpatului căruia îi asigură apărarea", cuprinsă în art. 172 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură penală, este neconstituțională.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 25 iunie 2007, pronunțată în Dosarul nr. unic 41.070/3/2006, Curtea de Apel București - Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 172 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Florentin Scalețchi în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că "unul dintre indicatorii procesului echitabil - principiul egalității armelor - nu poate fi atins prin actuala reglementare a art. 172 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură penală, atâta timp cât organul de urmărire penală are acces nelimitat la toate datele cauzei, iar inculpatul, prin apărător, are dreptul să cunoască numai acele acte ce implică audierea sau prezența sa, legea restrângând dreptul la apărare garantat de Constituție, care consacră că, în tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate, în vreme ce textul de lege limitează drepturile apărătorului, id est ale inculpatului, numai la acele acte care implică audierea sau prezența învinuitului sau inculpatului." Se mai arată că, anterior modificării aduse prin

art. I pct. 99 din Legea nr. 356/2006 , art. 172 alin. (1) din Codul de procedură penală permitea apărătorului învinuitului sau inculpatului să asiste la efectuarea tuturor actelor de urmărire penală.

Curtea de Apel București - Secția I penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că în textul de lege criticat se reglementează atât drepturile apărătorului, învinuitului sau inculpatului în faza de urmărire penală, dar și modalitățile de încunoștiințare a acestuia, cu producerea dovezilor în acest sens.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate nu aduc atingere prevederilor constituționale referitoare la accesul liber la justiție și garantarea dreptului la apărare.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 172 alin. 1 din Codul de procedură penală sunt neconstituționale, deoarece încalcă prevederile art. 24 din Constituție. Părțile procesului penal au dreptul de a fi asistate de apărător la efectuarea oricărui act de urmărire penală și nu doar la efectuarea acelora care implică audierea sau prezența părții.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 172 alin. 1 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală "Drepturile apărătorului", așa cum au fost modificate și completate prin

art. I pct. 99 din Legea nr. 356/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006. Din susținerile autorului excepției rezultă însă că acesta critică numai dispozițiile art. 172 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură penală.

Așa fiind, Curtea urmează să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 172 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: "În cursul urmăririi penale, apărătorul învinuitului sau inculpatului are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală care implică audierea sau prezența învinuitului sau inculpatului căruia îi asigură apărarea și poate formula cereri și depune memorii".

Autorul excepției susține că textul de lege criticat încalcă prevederile constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și ale art. 24 privind dreptul la apărare, precum și dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că dispozițiile art. 172 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură penală au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate. Astfel, prin

Decizia nr. 1.086 din 20 noiembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 866 din 18 decembrie 2007, Curtea a constatat că prevederea "care implică audierea sau prezența învinuitului sau inculpatului căruia îi asigură apărarea" cuprinsă în acest text de lege este neconstituțională.

Așa fiind și întrucât în prezenta cauză este criticată aceeași prevedere, sunt incidente dispozițiile

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale", iar excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 172 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură penală, excepție invocată de Florentin Scalețchi în Dosarul nr. unic 41.070/3/2006 al Curții de Apel București - Secția I penală.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 februarie 2008.