Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 86/2008

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și ale art. 33 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici

prezumat în vigoare

Data actului
5 februarie 2008
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 169 din 5 martie 2008
Citează
5 acte
Structură
2 articole · 11.748 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2

  • Legea nr. 188/1999 8 decembrie 1999 (prevederi anume) privind Statutul funcționarilor publici
  • OG nr. 38/2003 30 ianuarie 2003 (prevederi anume) privind salarizarea și alte drepturi ale politistilor

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003

privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și ale

art. 33 alin. (2) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, excepție ridicată de Gheorghe Savin în Dosarul nr. 2.339/2/2007 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se prezintă Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov, prin consilier juridic, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Inspectoratului de Poliție al Județului Ilfov solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, apreciind că prevederile legale criticate sunt constituționale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003

ca neîntemeiată și a prevederilor

art. 33 alin. (2) din Legea nr. 188/1999

ca inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 18 septembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 2.339/2/2007, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003

și ale

art. 32 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 , excepție ridicată de Gheorghe Savin în cauza ce are ca obiect judecarea acțiunii în contencios administrativ privind plata drepturilor salariale. Acțiunea a fost formulată de autorul excepției în calitate de angajat al Inspectoratului Județean de Poliție Ilfov și are ca obiect plata unor sporuri salariale solicitate în temeiul

Legii nr. 360/2002

privind Statutul polițistului și a

Ordonanței Guvernului nr. 38/2003

privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile

art. 32 alin. (2) din Legea nr. 188/1999

și ale

art. 16 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003

contravin dispozițiilor art. 41 și 42 din Constituție, deoarece prevăd un număr de ore care pot fi efectuate peste durata normală a timpului de lucru. Se instituie, astfel, posibilitatea ca dispozițiile legale să fie aplicate în mod abuziv de către angajator, în sensul plății orelor suplimentare numai în limita plafonului maxim de 360 de ore pe an și numai cu încadrarea în fondurile bugetare aprobate, chiar dacă numărul orelor suplimentare efectuate depășește acest plafon.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția ridicată este neîntemeiată, întrucât dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate a

art. 33 alin. (2) din Legea nr. 188/1999

este inadmisibilă, deoarece acest text legal nu are legătură cu soluționarea cauzei. Se arată, totodată, că celelalte dispoziții legale criticate sunt constituționale.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legale criticate sunt constituționale. Se apreciază că instituirea unor condiții privind orele lucrate din dispoziția conducătorului instituției publice peste durata normală a timpului de lucru nu încalcă dreptul la muncă și protecție socială.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părții prezente și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile

art. 16 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003

și ale

art. 32 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 . Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în realitate, autorul excepției critică prevederile

art. 16 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003

privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 2 februarie 2003, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 353/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 519 din 18 iulie 2003, și ale

art. 33 alin. (2) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, dispoziții asupra cărora Curtea urmează să se pronunțe. Textele de lege criticate au următorul conținut:

-

Articolul 16

alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 : "Munca peste durata normală a timpului de lucru poate fi prestată și sporurile prevăzute la alin. (1) se pot plăti numai dacă efectuarea orelor suplimentare a fost dispusă în scris de șeful ierarhic, fără a se depăși 120 de ore anual, iar în cazuri cu totul deosebite se poate aproba efectuarea orelor suplimentare și peste acest plafon, dar nu mai mult de 360 de ore anual, cu aprobarea ordonatorului de credite și cu încadrarea în fondurile bugetare aprobate."

-

Articolul 33

alin. (2) din Legea nr. 188/1999 : "(2) Pentru orele lucrate din dispoziția conducătorului autorității sau instituției publice peste durata normală a timpului de lucru sau în zilele de sărbători legale ori declarate zile nelucrătoare funcționarii publici de execuție au dreptul la recuperare sau la plata majorată cu un spor de 100% din salariul de bază. Numărul orelor plătite cu sporul de 100% nu poate depăși 360 într-un an."

Autorul excepției susține că aceste prevederi legale încalcă dispozițiile constituționale ale art. 41 privind munca și protecția socială a muncii și ale art. 42 referitoare la interzicerea muncii forțate.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

Referitor la critica de neconstituționalitate a prevederilor

art. 16 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 , Curtea constată că este neîntemeiată. Această reglementare stabilește modalitatea de plată și condițiile de acordare a sporurilor pentru orele prestate peste durata normală a timpului de lucru de către polițiștii încadrați în funcții de execuție, fără ca prin aceasta să se aducă vreo atingere dreptului cetățenilor la alegerea profesiei ori a locului de muncă prevăzut la alin. (1) al art. 41 din Constituție.

De asemenea, prevederea posibilității prestării muncii peste durata normală a timpului de lucru, precum și a modalității de plată a orelor suplimentare nu are semnificația de muncă forțată în sensul art. 42 alin. (1) din Constituție, scopul acestei reglementări fiind acela de a permite, în cadrul limitelor prevăzute, efectuarea orelor suplimentare. De altfel, potrivit art. 41 alin. (2) din Constituție, salariații au dreptul la măsuri de protecție socială în cazul prestării muncii în condiții deosebite sau speciale stabilite prin lege. Or, plata orelor suplimentare efectuate de către polițiști constituie tocmai o astfel de măsură pe care legiuitorul a înțeles să o reglementeze.

În ceea ce privește critica referitoare la modalitatea, astfel cum este prevăzută de

art. 16 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 , în care sunt reglementate sporurile, adaosurile și alte drepturi salariale suplimentare, Curtea constată că este neîntemeiată, deoarece condițiile impuse de conținutul normei juridice sunt reglementate de Parlament, unica autoritate legiuitoare a țării, conform art. 61 alin. (1) din Constituție.

Faptul că, așa cum susține autorul excepției, prevederile legale sunt aplicate în mod abuziv de către angajator, în sensul plății orelor suplimentare numai în anumite limite ori al neplății acestora, constituie o modalitate de interpretare și aplicare a legii, aspect care nu intră în competența Curții Constituționale.

În ceea ce privește dispozițiile

art. 33 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 , criticate de autorul excepției ca fiind neconstituționale, Curtea observă că acestea stabilesc anumite drepturi pentru orele lucrate din dispoziția conducătorului autorității sau instituției publice peste durata normală a timpului de lucru sau în zilele de sărbători legale, care se aplică însă funcționarilor publici prevăzuți de

Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici. Potrivit

art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 , "Dispozițiile prezentei ordonanțe se aplică funcționarilor publici cu statut special, denumiți în continuare polițiști, din unitățile Ministerului de Interne aflate sub incidența

Legii nr. 360/2002

privind Statutul polițistului". Rezultă că prevederile

art. 33 alin. (2) din Legea nr. 188/1999

nu au legătură cu soluționarea cauzei în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate. Sub acest aspect, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 33 alin. (2) din Legea nr. 188/1999

este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia."

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003

privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, excepție ridicată de Gheorghe Savin în Dosarul nr. 2.339/2/2007 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 33 alin. (2) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, excepție ridicată de același autor în același dosar.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 februarie 2008.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.