Decizia nr. 151/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marilena Mincă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Ovidiu Busuioc în Dosarul nr. 2.379/314/2007 al Curții de Apel Suceava - Secția penală.

La apelul nominal se constată lipsa autorului excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în concordanță cu prevederile constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 12 octombrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 2.379/314/2007, Curtea de Apel Suceava - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Ovidiu Busuioc într-o cauză privind soluționarea plângerii formulate împotriva Rezoluției nr. 161/II/2/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava prin care s-a respins plângerea formulată împotriva procesului-verbal de începere a urmăririi penale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că "art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală limitează sfera actelor procurorului care pot fi atacate doar la rezoluțiile sau ordonanțele de neîncepere a urmăririi penale, context în care prevederile de lege criticate sunt în contradicție cu dispozițiile art. 16 alin. (1), art. 21 și art. 24 din Constituție".

Curtea de Apel Suceava - Secția penală consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, invocând jurisprudența Curții Constituționale, consideră că excepția este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile legale criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin

Legea nr. 356/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, care au următorul cuprins: "După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Plângerea poate fi făcută și împotriva dispoziției de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu."

Autorul excepției consideră că prevederile legale criticate sunt contrare dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind "Egalitate în drepturi", art. 21 privind "Accesul liber la justiție" și în art. 24 privind "Dreptul la apărare".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 278^1 alin. (1) din Codul de procedură penală reprezintă concretizarea prevederilor constituționale referitoare la liberul acces la justiție și dreptul la un proces echitabil.

Faptul că nu se poate formula plângere, în temeiul art. 278^1 alin. (1) din Codul de procedură penală, împotriva procesuluiverbal de începere a urmăririi penale nu reprezintă o încălcare a drepturilor constituționale, atâta vreme cât procesul-verbal invocat și actele de urmărire penală, în cazul în care se va adopta o soluție de trimitere în judecată, vor fi cenzurate de către judecător în cadrul cercetării judecătorești, cu respectarea tuturor garanțiilor și drepturilor procesuale.

În realitate, autorul excepției de neconstituționalitate critică reglementarea art. 278^1 alin. (1) din Codul de procedură penală, întrucât nu asigură posibilitatea atacării în instanță și a altor dispoziții și măsuri luate de organele de urmărire penală, respectiv în cazul de față procesul-verbal de începere a urmăririi penale.

Curtea reține că prin critica de neconstituționalitate se are în vedere completarea textului art. 278^1 alin. (1) din Codul de procedură penală, soluția legislativă în cauză nemulțumindu-l pe autorul excepției din prisma a ceea ce nu cuprinde. Or, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului". În consecință, nu intră în competența Curții Constituționale modificarea actului supus controlului său în sensul dorit de autorul excepției.

Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional prin raportare la aceleași prevederi. Astfel, prin

Decizia nr. 440 din 26 octombrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 4 ianuarie 2005,

Decizia nr. 437 din 26 octombrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.264 din 29 decembrie 2004, și

Decizia nr. 36 din 11 ianuarie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 5 februarie 2007, Curtea a respins ca neîntemeiate excepțiile de neconstituționalitate, statuând în mod constant că acestea nu încalcă egalitatea în drepturi, liberul acces la justiție, dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare, ci dau expresie acestor garanții constituționale.

Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Ovidiu Busuioc în Dosarul nr. 2.379/314/2007 al Curții de Apel Suceava - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 21 februarie 2008.