Decizia nr. 163/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 14 alin. (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Roșia Montană Gold Corporation" - S.A. în Dosarul nr. 3.779/117/2007 al Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 septembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 3.779/117/2007, Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 14 alin. (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Comercială "Roșia Montană Gold Corporation" - S.A. într-un litigiu de contencios administrativ având ca obiect soluționarea cererii de suspendare a executării unui certificat de urbanism emis de Consiliul Județean Alba.

În motivarea excepției se susține, în esență, că textul de lege criticat încalcă exigențele constituționale privitoare la independența justiției și a magistraților, precum și pe cele privind garantarea controlului judecătoresc al actelor administrative. Aceasta, deoarece judecătorul poate doar să constate suspendarea de drept a actului administrativ, fără a avea posibilitatea de a analiza "dacă sunt îndeplinite sau nu condițiile legale pentru suspendarea executării actului administrativ, să analizeze aspectele de fapt și de drept, precum și să administreze probele adecvate cauzei". De asemenea, se arată că prevederile

art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004

aduc atingere dreptului părții la un proces echitabil, "suprimându-i, practic, dreptul de a participa în mod activ la soluționarea pricinii, precum și de a-și expune punctul de vedere cu privire la orice incident, în scopul stabilirii adevărului și al pronunțării unei hotărâri legale și temeinice".

Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. Precizează că textul de lege criticat reprezintă o continuare a garanțiilor oferite de prevederile

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 , asupra constituționalității cărora Curtea Constituțională s-a pronunțat prin

Decizia nr. 177/2006 .

Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituțional. În acest sens, arată că suspendarea executării actului administrativ are caracter provizoriu și nu influențează soluționarea fondului cauzei. În plus, precizează că suspendarea de drept a actului administrativ se constată de instanță în ședință publică, în prezența părților, care pot fi asistate de avocat, respectându-se deci principiul contradictorialității.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 14 alin. (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, astfel cum au fost modificate prin

Legea nr. 262/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textul de lege criticat are următorul cuprins:

- Art. 14 alin. (5): "(5) În ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu același conținut ca și cel suspendat de către instanță, acesta este suspendat de drept. În acest caz nu este obligatorie plângerea prealabilă."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine următoarelor dispoziții din Legea fundamentală: art. 21 alin. (1) și (2) privind accesul liber la justiție, art. 124 alin. (3) potrivit căruia judecătorii sunt independenți și se supun numai legii și art. 126 alin. (6) care garantează controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, prin

Decizia nr. 177 din 2 martie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 24 martie 2006, Curtea a constatat că dispozițiile

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

"instituie posibilitatea părții vătămate prin actul administrativ de a solicita instanței competente suspendarea executării actului până la pronunțarea instanței de fond cu privire la legalitatea și temeinicia acestuia. Pentru a fi admisă, cererea de suspendare trebuie să întrunească două condiții cumulative: să fie formulată în cazuri bine justificate și, respectiv, suspendarea să prevină apariția unei pagube iminente. Așa fiind, suspendarea unui act administrativ apare ca fiind o măsură excepțională, ce se dispune atunci când există o îndoială cu privire la legalitatea sau oportunitatea actului și determină încetarea temporară a producerii efectelor juridice ale acestuia.

Prin urmare, textul de lege criticat instituie o garanție pentru persoana vătămată în ceea ce privește evitarea eventualelor pagube suferite ca urmare a executării actului administrativ pretins a fi nelegal, iar pe de altă parte, prin stabilirea condițiilor de admisibilitate, previne și limitează eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către persoanele vătămate".

Este evident că suspendarea de drept prevăzută de

art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004

este pe deplin justificată, de vreme ce actul administrativ a cărui suspendare se va constata ca fiind intervenită de drept are același conținut ca și cel a cărui executare a fost suspendată de instanță după ce l-a examinat și a conchis că măsura suspendării este impusă de îndeplinirea condițiilor în care se poate dispune. O nouă analiză a actului administrativ identic cu cel deja suspendat nu ar face decât să prelungească în mod nejustificat soluționarea acțiunii propriu-zise al cărei obiect îl constituie cererea de anulare a actului administrativ, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim vătămat ori repararea pagubei cauzate prin actul administrativ nelegal. De altfel, tocmai din acest motiv, legiuitorul a precizat, în fraza a doua a art. 14 alin. (5), că, pentru ipoteza vizată de textul de lege criticat, nu mai este obligatorie parcurgerea procedurii prealabile.

Așadar, din această perspectivă, nu poate fi reținută critica formulată de autorul excepției, în sensul că prevederile art. 14 alin. (5) ar contraveni principiului constituțional al independenței justiției și dreptului la un proces echitabil.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 14 alin. (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Roșia Montană Gold Corporation" - S.A. în Dosarul nr. 3.779/117/2007 al Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 februarie 2008.