Decizia nr. 141/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 171 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Cristian Gabriel Seceanu în Dosarul nr. 2.744/4/2007 al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Ministerul Public solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, pentru aceleași motive care fundamentează jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 24 octombrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 2.744/4/2007, Judecătoria Sectorului 4 București Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 171 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Cristian Gabriel Seceanu în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că "situația juridică ce se configurează și pe care doar Curtea Constituțională o poate împiedica este aceea că persoanele față de care s-a luat măsura administrativă a conducerii la sediul Poliției conform

art. 31 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 218/2002

privind organizarea și funcționarea Poliției Române, dar care nu au calitatea de învinuit sau inculpat cerută de art. 171 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală, nu se bucură de garanțiile prevăzute de art. 24 alin. (1) din Constituție și de art. 6 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului". Se arată că "în acest fel pot lua naștere situații ca cea din prezenta cauză, în care o persoană lipsită de libertate să fie interogată și chiar să i se ia declarații scrise fără a i se pune în vedere că are dreptul de a nu declara nimic și chiar să-și angajeze un avocat. Mai mult [...], se poate susține că probele obținute [...] sunt legale din moment ce la momentul obținerii lor respectiva persoană nu avea calitatea de învinuit sau inculpat, asistența juridică nefiind deci obligatorie". Se concluzionează în sensul că actuala redactare a art. 171 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală are ca efect privarea anumitor categorii de indivizi de garanțiile prevăzute de normele constituționale și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate.

Judecătoria Sectorului 4 București - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, referindu-se și la jurisprudența Curții Constituționale în materie. În opinia instanței, împrejurarea că făptuitorul reținut și condus la sediul poliției conform

art. 31 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 218/2002

nu este enumerat de textul de lege criticat între cazurile în care asistența juridică este obligatorie nu contravine art. 24 din Constituție, întrucât făptuitorul nu este parte în procesul penal și, prin urmare, nu este titular de drepturi și obligații procesual-penale. De asemenea, întrucât făptuitorul nu este persoană acuzată în sensul art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, aceste dispoziții ale Convenției nu sunt eludate.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Arată că, "înainte de începerea procesului penal, nu se poate vorbi de învinuit, cel care a săvârșit infracțiunea fiind făptuitor, fără a avea încă o calitate procesuală, calitate pe care o primește numai o dată cu pornirea procesului penal, și anume a urmăririi penale. Or, unei persoane situate în afara procesului penal nu i se poate acorda dreptul la asistență juridică, pentru că altfel s-ar încălca tocmai prevederile art. 24 alin. (2) din Constituție."

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 172 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală, potrivit cărora "Învinuitul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de apărător în tot cursul urmăririi penale și al judecății, iar organele judiciare sunt obligate să-i aducă la cunoștință acest drept.

Asistența juridică este obligatorie când învinuitul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, când este reținut sau arestat chiar în altă cauză, când față de acesta a fost dispusă măsura de siguranță a internării medicale sau obligarea la tratament medical chiar în altă cauză ori când organul de urmărire penală sau instanța apreciază că învinuitul ori inculpatul nu și-ar putea face singur apărarea, precum și în alte cazuri prevăzute de lege".

Autorul excepției susține că normele criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 24 privind dreptul la apărare, precum și dispozițiile art. 6 paragraful 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil - drepturile acuzatului.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că prevederile art. 171 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, în raport de aceleași dispoziții din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate și în prezenta cauză.

Astfel, asupra constituționalității dispozițiilor art. 171 alin. 1 din Codul de procedură penală, sub aspectul garantării dreptului la apărare în tot cursul procesului penal, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin deciziile nr. 17 din 9 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 18 martie 1999, nr. 13 din 16 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 3 martie 2003, și nr. 582 din 3 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.125 din 13 decembrie 2005. Cu acele ocazii, Curtea a statuat că nu există nicio contradicție între art. 171 alin. 1 din Codul de procedură penală și prevederile art. 24 din Constituție, deoarece textul de lege menționat reglementează în detaliu însuși principiul constituțional al dreptului la apărare.

De asemenea, asupra constituționalității art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală, Curtea s-a mai pronunțat, de exemplu, prin deciziile nr. 7 din 20 ianuarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 18 aprilie 2000, nr. 533 din 13 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 963 din 31 octombrie 2005, și nr. 600 din 21 septembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 24 octombrie 2006, statuând, pentru considerentele acolo reținute, că acestea nu încalcă dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil.

Soluția și considerentele deciziilor mai sus amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 171 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Cristian Gabriel Seceanu în Dosarul nr. 2.744/4/2007 al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 21 februarie 2008.