Decizia nr. 148/2008
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală
prezumat în vigoare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Marilena Mincă - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Ștefan Movilă în Dosarul nr. 1.064/275/2006 al Judecătoriei Mediaș.
La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, apărătorul ales, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, autorul excepției, prin avocat, reiterează, pe scurt, argumentele expuse în scris în motivarea excepției și solicită, pentru aceleași motive, admiterea excepției.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în concordanță cu prevederile constituționale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 6 noiembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 2.217/105/2007, Tribunalul Prahova - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ștefan Movilă într-o cauză în care instanța de judecată, rejudecând în fond, după casare, a admis plângerea petentului Vasile Tripon și a reținut cauza spre judecare, a desființat în parte ordonanța procurorului, urmând a se pronunța sub aspectul infracțiunii de înșelăciune.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, se susține, în esență, că art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală încalcă dispozițiile constituționale care consacră egalitatea cetățenilor în fața legii și accesul liber la justiție, întrucât exclude posibilitatea atacării cu recurs a soluției de admitere a plângerii formulate împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, cu reținerea cauzei spre judecare.
Tribunalul Prahova - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul consideră că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale, așa cum a statuat și Curtea Constituțională în jurisprudența sa.
Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituționale invocate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, conform cărora "Hotărârea instanței pronunțată potrivit alin. 8 lit. a) și b) poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum și de orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate."
Dispozițiile constituționale pretins a fi încălcate sunt cuprinse în art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea cetățenilor în fața legii și în art. 21 privind accesul liber la justiție.
Examinând excepția astfel cum a fost formulată, se constată că aceasta este neîntemeiată. Stabilirea de către legiuitor, prin dispozițiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, a regulii potrivit căreia sunt susceptibile de recurs numai hotărârile instanței pronunțate potrivit art. 278^1 alin. 8 lit. a) și b) din Codul de procedură penală, iar nu și hotărârea pronunțată în temeiul alin. 8 lit. c) al aceluiași articol, nu este de natură să aducă atingere dispozițiilor art. 21 din Constituție. Aceasta întrucât, în situația admiterii plângerii cu reținerea cauzei spre judecare, dispozițiile privind judecarea în primă instanță și căile de atac se aplică în mod corespunzător și, prin urmare, nu este restrâns în niciun fel dreptul părții de a se adresa instanței, de a formula apărări și de a se prevala de toate garanțiile ce caracterizează un proces echitabil. Mai mult, după pronunțarea unei hotărâri de către instanța de fond care a reținut cauza pentru judecată în primă instanță, se pot exercita căile de atac prevăzute de lege, partea având posibilitatea să își exercite neîngrădită dreptul de acces liber la justiție.
De asemenea, stabilirea competenței, precum și reglementarea utilizării căilor de atac împotriva rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului sunt atributul exclusiv al legiuitorului.
Cât privește critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală față de art. 16 alin. (1) din Constituție, se constată că textul de lege criticat este deopotrivă aplicabil tuturor persoanelor care se află în ipoteza acestuia, fără privilegii sau discriminări.
În sensul celor de mai sus, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin
Decizia nr. 13 din 10 ianuarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 13 februarie 2006.
În plus, criticile formulate vizează extinderea prevederilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură și la alte situații neprevăzute de acestea. Acceptarea unor astfel de critici ar echivala cu transformarea instanței de contencios constituțional într-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia "Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a țării".
Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Ștefan Movilă în Dosarul nr. 1.064/275/2006 al Judecătoriei Mediaș.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 februarie 2008.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Florentina Geangu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.