Decizia nr. 216/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 130/1999

privind unele măsuri de protecție a persoanelor încadrate în muncă și ale

art. 15-21 și 23-27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Agenția de Pază "Professional Style" - S.R.L. în Dosarul nr. 5.778/225/2007 al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, considerând că textele legale criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate în susținerea excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 20 noiembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 5.778/225/2007, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 130/1999

și ale

art. 15-21 și 23-27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , excepție ridicată de Agenția de Pază "Professional Style" - S.R.L. în cauza ce are ca obiect judecarea plângerii contravenționale formulate de autorul excepției.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 1 alin. (5), art. 16, 21, 24, 30, 51, 52, 53 și 126 din Constituție. Totodată, sunt încălcate și prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Se arată că neconstituționalitatea prevederilor criticate constă în "încălcarea dreptului la apărare, procedura prin afișare ilegală, răspunderea contravențională [care] aparține persoanei fizice vinovate și nu persoanei juridice, necomunicarea procesului-verbal în termen de o lună de la data aplicării acestuia, nu există forța probantă a procesului-verbal, procesul-verbal nu este confirmat de cel puțin un martor, nu este semnat pe fiecare pagină de agentul constatator și nu conține detaliat faptele săvârșite".

Judecătoria Drobeta-Turnu Severin apreciază că excepția este neîntemeiată. Arată că dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

dau expresie dreptului la apărare și principiului egalității armelor, fiind în concordanță cu principiul egalității în fața legii și dreptul părților la un proces echitabil.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Se arată că prevederile legale criticate care reglementează constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor contravenționale nu instituie privilegii sau discriminări pe criterii arbitrare, respectând dreptul la apărare al părților.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 130/1999

privind unele măsuri de protecție a persoanelor încadrate în muncă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 20 martie 2007, și ale

art. 15-21 și 23-27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 180/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificările și completările ulterioare.

Textele legale criticate instituie obligația angajatorilor de a depune la inspectoratele teritoriale de muncă actele privind executarea, suspendarea, modificarea și încetarea contractelor individuale de muncă, precum și dovezile de calculare a drepturilor salariale. Totodată, reglementează o serie de reguli privitoare la: întocmirea procesului-verbal de contravenție, cauzele de nulitate ale acestuia, modul de aplicare a sancțiunilor contravenționale și comunicarea procesului-verbal de contravenție.

În opinia autorului excepției, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la respectarea Constituției și a legilor, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 30 referitor la libertatea de exprimare, art. 51 privind dreptul de petiționare, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 126 privind instanțele judecătorești. De asemenea, sunt invocate și prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

În legătură cu critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 130/1999 , Curtea reține că este neîntemeiată. Obligația instituită de textul legal angajatorilor de a depune la inspectoratele teritoriale de muncă actele privind executarea, suspendarea, modificarea și încetarea contractelor individuale de muncă, precum și dovezile de calculare a drepturilor salariale nu semnifică instituirea unor inegalități și nu încalcă prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție. Dimpotrivă, această reglementare face parte din Capitolul I al

Legii nr. 130/1999 , intitulat "Măsuri de protecție a persoanelor încadrate în muncă", fiind o măsură rațională, cu scopul de a oferi protecție socială salariaților. Celelalte texte constituționale invocate de autorul excepției, și anume cele referitoare la accesul liber la justiție, dreptul la apărare, libertatea de exprimare, dreptul de petiționare, dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și la instanțele judecătorești, se referă la diferite drepturi fundamentale care nu au legătură cu sfera de reglementare prevăzută de textul legal criticat.

În ceea ce privește dispozițiile

art. 15-21 și 23-27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , Curtea observă că acestea reglementează constatarea contravenției și aplicarea sancțiunilor contravenționale, fără să instituie privilegii sau discriminări sau să încalce vreunul din drepturile fundamentale invocate în susținerea excepției. Capitolul IV din ordonanță, intitulat "Căile de atac", prevede posibilitatea persoanelor nemulțumite de modul în care a fost aplicată sancțiunea de a face plângere la instanța de judecată. În acest cadru, contravenientul beneficiază de toate drepturile procedurale prevăzute de lege, fiind astfel respectate toate dispozițiile constituționale invocate în susținerea excepției, inclusiv dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Mai mult decât atât, în temeiul art. 35 din ordonanță, plângerile împotriva proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravenției se soluționează cu precădere, iar, potrivit art. 37 din ordonanță, aceste plângeri, precum și cererile incidente sunt scutite de taxa judiciară de timbru.

Dispozițiile

art. 15-21 și 23-27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

au mai format obiect al controlului de constituționalitate. Prin

Decizia nr. 183 din 8 mai 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003, dar și prin alte decizii, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată, reținând că prevederile art. 1 alin. (5) și ale art. 16 din Legea fundamentală sunt respectate. Totodată, a constatat că legiuitorul îi atribuie agentului constatator competențe în concordanță cu principiile și normele constituționale.

Întrucât în cauza de față nu au fost aduse elemente noi, de natură să reconsidere jurisprudența Curții Constituționale în materie, atât soluția, cât și considerentele deciziei își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 130/1999

privind unele măsuri de protecție a persoanelor încadrate în muncă și ale

art. 15-21 și 23-27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Agenția de Pază "Professional Style" - S.R.L. în Dosarul nr. 5.778/225/2007 al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 februarie 2008.