Decizia nr. 239/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 69 alin. (5) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , excepție ridicată de Instituția Prefectului Județului Vaslui, prin prefect Ciprian Iftimoaei, în Dosarul nr. 6.553/89/2006 al Curții de Apel Târgu Mureș - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părțilorκ față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Argumentează în acest sens că textele de lege criticate conțin norme speciale de procedură, derogatorii de la regimul de drept comun și care nu sunt de natură a încălca drepturile constituționale invocate. În plus, controlul de constituționalitate exercitat de Curte nu presupune un examen comparativ între diferite texte din legislație, ci concordanța acestora cu normele fundamentale, astfel că sub acest aspect excepția este inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 18 septembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 6.553/89/2006, Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstitu - ționalitate a prevederilor

art. 69 alin. (5) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 .

Excepția a fost ridicată de Instituția Prefectului Județului Vaslui, prin prefect Ciprian Iftimoaei, într-o cauză având ca obiect soluționarea unui recurs formulat de acesta împotriva unei sentințe judecătorești prin care s-a hotărât anularea unui ordin al prefectului de constatare a încetării de drept a mandatului de primar al comunei Todirești.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține că dispozițiile de lege criticate încalcă principiul accesului liber la justiție și dreptul constituțional la folosirea căilor de atac, prin aceea că atribuie caracter definitiv și irevocabil hotărârii primei instanțe prin care se soluționează contestația împotriva ordinului prefectului de constatare a încetării de drept a mandatului de primar. Totodată, se creează un regim discriminatoriu în ceea ce privește accesul la dublul grad de jurisdicție al părților care au posibilitatea de a contesta hotărârile judecătorești de soluționare a unei contestații împotriva unei hotărâri a Consiliului local sau județean de constatare a încetării de drept a mandatului de consilier local/județean, față de părțile care nu pot ataca hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat contestația împotriva ordinului prefectului de constatare a încetării de drept a mandatului de primar, această hotărâre fiind irevocabilă, potrivit

art. 69 alin. (5) din Legea nr. 215/2001 . Or, în condițiile în care, în temeiul

art. 2 din Legea nr. 393/2004

privind Statutul aleșilor locali, consilierii locali, consilierii județeni, primarii și viceprimarii fac parte din categoria aleșilor locali, se impune ca și mijloacele și procedurile de acces la justiție aplicabile acestei categorii să fie aceleași. Mai mult,

Legea nr. 393/2004

prevede la art. 9 doar 3 situații de încetare de drept a mandatului de consilier local sau județean în care hotărârea primei instanțe este irevocabilă, "spre deosebire de dispozițiile

art. 69 alin. (5) din Legea nr. 215/2001 , care nu fac distincții între cazurile de încetare de drept a mandatului primarului, textul legal conferind hotărârii primei instanțe caracter irevocabil."

Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal opinează în sensul neconstituționalității prevederilor

art. 69 alin. (5) din Legea nr. 215/2001

din perspectiva încălcării art. 129 și, în subsidiar, a art. 21 alin. (1) din Constituție. În principiu, se arată că textul constituțional invocat garantează existența unei căi de atac împotriva hotărârilor judecătorești, acest drept dând satisfacție principiului procesual al controlului de jurisdicție, dar și dreptului de acces la dublul grad de jurisdicție. Posibilitatea atacării unei hotărâri judecătorești este o facultate a părții procesuale sau a altei părți interesate, de care aceasta are libertatea de a dispune sau nu, dar pe care trebuie să o aibă garantată. Sintagma constituțională cuprinsă în art. 129 "în condițiile legii" nu înseamnă că legea este cea care reglementează existența/inexistența unei căi de atac, ci faptul că modalitățile concrete de exercitare a acestei căi de atac sunt prevăzute de legea organică. În cazul

art. 69 alin. (5) din Legea nr. 215/2001 , legiuitorul a apreciat greșit că rămâne la latitudinea sa de a prevedea sau nu calea de atac împotriva unei hotărâri judecătorești susceptibile de a fi desființată sau modificată. Și, întrucât opinează că dreptul de acces la căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești este, în fapt, o "subspecie", o parte componentă și integrată a dreptului de acces liber la justiție, rezultă că și art. 21 alin. (1) din Constituție este încălcat.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile

art. 69 alin. (5) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001

sunt constituționale. Legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalitățile de exercitare a drepturilor procesuale, fără ca prin aceasta să fie îngrădit accesul liber la justiție. Or, excluderea căilor de atac în cazul examinat a fost impusă de necesitatea soluționării prompte a unei situații foarte importante pentru orice comunitate dintr-un stat democratic, cea a încetării înainte de termen a mandatului de primar. Din aceleași rațiuni de celeritate, legiuitorul a instituit obligația ca instanța de contencios administrativ sesizată să se pronunțe în termen de 30 de zile de la data la care ordinul prefectului a fost atacat. Mai mult decât atât, accesul liber la justiție nu presupune accesul la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 69 alin. (5) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, având următorul conținut: "(5) Instanța de contencios administrativ este obligată să se pronunțe în termen de 30 de zile. În acest caz, procedura prealabilă nu se mai efectuează, iar hotărârea primei instanțe este definitivă și irevocabilă."

Autorul excepției consideră că prevederile citate contravin dispozițiilor art. 21 alin. (1) și (2) și ale art. 129 din Constituție, texte privind accesul liber la justiție și dreptul la folosirea căilor de atac.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că, în esență, autorul excepției consideră dispozițiile

art. 69 alin. (5) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001

ca fiind neconstituționale, deoarece, prin caracterul definitiv și irevocabil al hotărârii instanței de soluționare a contestației formulate împotriva ordinului prefectului de constatare a încetării de drept a mandatului de primar, sunt încălcate principiul accesului liber la justiție și dreptul la folosirea căilor de atac, consacrate de art. 21 alin. (1) și (2), respectiv de art. 129 din Constituție.

Curtea constată că prevederile art. 21 alin. (1) și (2) din Legea fundamentală, invocate în motivarea excepției, permit oricărei persoane accesul la justiție pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime și interzic îngrădirea prin lege a exercitării acestui drept. Totodată, normele constituționale ale art. 129 garantează dreptul la folosirea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești, drept exercitat de părțile interesate și de Ministerul Public, în condițiile legii.

Prin coroborarea celor două texte fundamentale, Curtea a reținut, de principiu, în jurisprudența sa că accesul liber la justiție nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac, Constituția garantând accesul liber la justiție exercitat însă în formele și modalitățile prevăzute de lege. Exemple în acest sens sunt

Decizia nr. 436/1997 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 6 februarie 1998, sau

Decizia nr. 38/1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 13 mai 1998.

În considerarea acelorași rațiuni, prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție stabilesc atribuția exclusivă a legiuitorului în materia reglementării competențelor instanțelor judecătorești și a procedurii de judecată, printre care și căile de atac. Așadar, legiuitorul este liber să reglementeze regimul juridic al căilor de atac, cu condiția să nu aducă atingere unor texte constituționale, astfel că nu reprezintă un viciu de constituționalitate stabilirea unor modalități diferite de exercitare a dreptului de acces liber la justiție, în funcție de anumite situații speciale, care justifică prin natura lor instituirea unei proceduri de judecată diferite.

Se remarcă totodată că nicio prevedere din Legea fundamentală sau din instrumentele juridice internaționale referitoare la drepturile omului, la care România este parte, nu impune existența dublului grad de jurisdicție într-un sistem jurisdicțional, cu excepția materiei penale.

În considerarea acestor argumente, Curtea observă, în plus, că excepția de față a fost invocată în cadrul unei recurs formulat împotriva unei hotărâri judecătorești prin care a fost admisă contestația exercitată împotriva ordinului prefectului prin care se constată încetarea de drept a mandatului de primar. Așadar, potrivit

art. 69 alin. (4) din Legea nr. 215/2001 , ordinul prefectului poate fi atacat de primar la instanța de contencios administrativ. Contestația adusă spre soluționare în fața instanței de judecată constituie însăși modalitatea specifică și concretă prevăzută de legiuitor pentru a ataca în justiție actul administrativ vătămător - în speță, ordinul prefectului.

Așa fiind, Curtea constată că sunt pe deplin respectate prevederile art. 126 alin. (6) din Constituție, care garantează controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice. Controlul judecătoresc reprezintă dreptul și obligația pe care le au instanțele judecătorești de a verifica, în cazurile, în condițiile și cu procedura stabilite de lege, legalitatea ori temeinicia ori numai legalitatea unor acte - cu sau fără caracter jurisdicțional - care emană de la organe ce nu fac parte din sistemul judiciar, fie că sunt sau nu sunt organe cu activitate jurisdicțională. Atât timp cât, sub imperiul garanției constituționale, legea prevede o modalitate concretă și efectivă de acces la instanță a părții interesate, nu se poate susține încălcarea art. 21 alin. (1) din Constituție.

În contextul reglementat de prevederile legale criticate, și anume modalitatea de contestare în justiție a ordinului prefectului de constatare a încetării de drept a mandatului de primar, procedura specifică de contestare și de soluționare a acestor litigii este în mod firesc caracterizată prin celeritate, natura cauzelor supuse controlului judecătoresc impunând o rezolvare promptă și definitivă pentru trecerea la etapa următoare, cea a declanșării procedurii pentru organizarea și desfășurarea alegerilor locale. Aceasta este rațiunea pentru care termenele ce caracterizează această procedură specială sunt mai scurte decât cele întâlnite în procedura de drept comun (contestația - formulată în 10 zile de la comunicare și soluționată în 30 de zile de către instanța de contencios administrativ) și tot din aceleași considerente este admisă excepția de la obligația parcurgerii procedurii prealabile, specifică, de altfel, contenciosului administrativ. Bineînțeles, excepțiile de la procedura comună, caracterizată prin dreptul de exercitare a căilor de atac ordinare și/sau extraordinare, trebuie expres prevăzute de lege, situații excepționale similare fiind prevăzute, de exemplu, și de art. 40 alin. 4 din Codul de procedură civilă, care stabilește că hotărârea de strămutare nu este supusă niciunei căi de atac, sau de art. 34 alin. 1 din același cod, potrivit căruia încheierea prin care s-a încuviințat sau respins abținerea, ca și aceea prin care s-a încuviințat recuzarea, nu este supusă niciunei căi de atac.

Totodată, este de remarcat că pe parcursul soluționării contestației de către instanța de contencios administrativ ambele părți din litigiu - atât primarul, cât și prefectul - își pot exercita neîngrădit drepturile și garanțiile procesuale specifice procesului echitabil într-un stat democratic, astfel că nu se poate susține încălcarea accesului liber la justiție sub toate aspectele sale.

În consecință, Curtea constată că dispozițiile

art. 69 alin. (5) din Legea nr. 215/2001

conțin norme de procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, adoptate de legiuitor în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituție și care nu îngrădesc exercitarea dreptului la folosirea căilor legale de atac și nu contravin nici principiului accesului liber la justiție.

În sfârșit, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate referitoare la tratamentul procedural discriminatoriu instituit de normele de lege examinate față de cele care reglementează procedura de contestare în justiție a hotărârilor consiliului local sau județean prin care se constată încetarea de drept a mandatului de consilier local/județean, Curtea apreciază că aceasta nu poate fi reținută. Chiar dacă atât primarul, cât și consilierii locali sau județeni fac parte, ca regulă, din aceeași categorie a aleșilor locali, aceștia se diferențiază clar prin atribuțiile specifice exercitate în cadrul comunității ai cărei reprezentanți sunt, încât este justificată diferența de procedură specifică înlocuirii unui consilier local sau județean față de cea specifică înlocuirii primarului al cărui mandat a încetat de drept. Astfel, dacă în caz de vacanță a mandatului unui consilier local sau județean locul rămas liber se completează prin apelarea la lista de supleanți ai aceluiași partid politic, alianță politică sau alianță electorală, în situația vacanței funcției de primar, atribuțiile acestuia sunt exercitate temporar de viceprimar sau, după caz, de un consilier local, până la momentul alegerilor locale, care se organizează în maximum 90 de zile de la expirarea termenului prevăzut la alin. (4) sau de la data pronunțării hotărârii instanței, în condițiile alin. (5) al

art. 69 din Legea nr. 215/2001 .

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 69 alin. (5) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , excepție ridicată de Instituția Prefectului Județului Vaslui, prin prefect Ciprian Iftimoaei, în Dosarul nr. 6.553/89/2006 al Curții de Apel Târgu Mureș - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 4 martie 2008.