Decizia nr. 224/2008
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România
prezumat în vigoare
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Simona Ricu - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România, excepție ridicată de Chen Zhenling în Dosarul nr. 6.520/302/2007 al Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă, cauză ce face obiectul Dosarului nr. 1.303D/2007 al Curții Constituționale.
La apelul nominal răspunde autorul excepției, însoțit de traducătorul desemnat de limbă chineză, dl. Ioan Budura. Lipsește partea Oficiul Român pentru Imigrări - Direcția azil și integrare, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 1.381D/2007, nr. 1.382D/2007 și nr. 1.383D/2007, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Lin Feiyue, Moyor Phillip și Lin Cong în dosarele nr. 21.331/3/2007, nr. 10.959/302/2006 și nr. 21.334/3/2007 ale Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal răspund autorii Lin Feiyue și Lin Cong, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 1.417D/2007, nr. 1.418D/2007 și nr. 1.484D/2007, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Sun Yumei, Brojani Amir Houshang și Zhou Guanglin în dosarele nr. 5.954/302/2007, nr. 6.349/302/2007 și nr. 6.139/302/2007 ale Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă.
La apelul nominal răspunde autorul excepției, Brojani Amir Houshang, însoțit de traducătorul desemnat de limba persană, dl. Heidari Abdolreza, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Partea prezentă formulează, prin intermediul interpretului, o cerere de amânare a judecării cauzei pentru lipsă de apărare
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii, întrucât cauza se află la al doilea termen de judecată, autorul excepției beneficiind deja de o amânare pentru aceleași motive invocate și la acest termen.
Deliberând, Curtea respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată.
Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.531D/2007, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Ye Weiycong în Dosarul nr. 16.630/302/2006 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere identitatea dintre obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Părțile prezente, prin intermediul interpreților, susțin că sunt de acord cu conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este, de asemenea, de acord cu propunerea de conexare a dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 14 și al
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 1.531D/2007, nr. 1.484D/2007, nr. 1.418D/2007, nr. 1.417D/2007, nr. 1.383D/2007, nr. 1.382D/2007 și nr. 1.381D/2007 la Dosarul nr. 1.303D/2007, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorilor prezenți ai excepției de neconstituționalitate, care susțin, de principiu, admiterea acesteia, arătând că legea română nu oferă suficientă protecție față de situația de fapt specifică fiecăruia dintre ei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, motivând, în acest sens, că în prezentele cauze nu au intervenit elemente noi care să modifice jurisprudența în materie a Curții, astfel că cele reținute prin
își găsesc aplicarea și în aceste dosare.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:
Prin Încheierea din 27 august 2007, pronunțată în Dosarul nr. 6.520/302/2007, Judecătoria Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România.
Excepția a fost ridicată de Chen Zhenling într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri împotriva hotărârii Oficiului Român pentru Imigrări - Direcția de azil și integrare de respingere a cererii de acordare a statutului de refugiat sau a unei forme subsidiare de protecție.
Prin încheierile din 20 septembrie 2007, 13 septembrie 2007 și, respectiv, 20 septembrie 2007, pronunțate în dosarele nr. 21.331/3/2007, nr. 10.959/302/2006 și nr. 21.334/3/2007, Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România.
Excepțiile au fost ridicate de Lin Feiyue, Moyor Phillip și Lin Cong în cauze având ca obiect soluționarea unor recursuri împotriva unor sentințe civile prin care au fost respinse plângerile împotriva refuzului Oficiului Național pentru Refugiați (în prezent, Oficiul Român pentru Imigrări) de acordare a statutului de refugiat sau a unei forme de protecție subsidiară.
Prin încheierile din 2 octombrie 2007 și 5 octombrie 2007, pronunțate în dosarele nr. 5.954/302/2007, nr. 6.349/302/2007 și, respectiv, nr. 6.139/302/2007, Judecătoria Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România.
Excepțiile au fost ridicate de Sun Yumei, Brajani Amir Houshang și Zhou Guanglin în cauze având ca obiect soluționarea unor plângeri împotriva hotărârilor prin care le-a fost respinsă cererea de acordare a statutului de refugiat sau a unei forme subsidiare de protecție.
Prin Încheierea din 11 octombrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 16.630/302/2006, Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România.
Excepția a fost ridicată de Ye Weiycong într-o cauză având ca obiect soluționarea unui recurs împotriva unei sentințe judecătorești prin care a fost respinsă plângerea împotriva refuzului Oficiului Național pentru Refugiați (Oficiul Român pentru Imigrări) de acordare a statutului de refugiat sau a unei forme de protecție subsidiară.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, având un conținut identic, se susține, de principiu, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale datorită impreciziei cu privire la spectrul motivelor de pedepse și tratamente inumane care permit acordarea protecției subsidiare. Astfel, acestea limitează sfera de aplicabilitate a interdicției cuprinse în textele art. 22 alin. (2) din Constituție și art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale doar la riscul de tortură și tratamente inumane și degradante survenit ca urmare a unuia dintre cele cinci motive de persecuție prevăzute de Convenția din 1951 privind Statutul refugiaților (rasa, religia, naționalitatea, opinia politică și apartenența la un anumit grup social). Or, conform prevederilor constituționale și convenționale invocate și avându-se în vedere practica jurisprudențială în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, rezultă, în opinia autorilor excepției, că spectrul motivelor de pedepse și tratamente inumane este mult mai larg, acesta putând surveni din orice cauze, fără a permite limitări de natura celor invocate de Oficiul Român pentru Imigrări.
În plus, în Dosarul nr. 1.381D/2007, autorul excepției susține că textele de lege examinate contravin prevederilor art. 26 alin. (1) din Constituție, raportate la dispozițiile art. 8 din Convenție, și jurisprudenței în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, și anume Hotărârea din 18 mai 2006, pronunțată în Cauza Lupșa împotriva României, contradicție ce vizează dreptul persoanei la respectul vieții de familie, drept garantat prin normele mai sus indicate. Se mai arată că orice ingerință a autorităților statului în exercitarea dreptului invocat trebuie să fie prevăzută de lege printr-o normă suficient de clară și accesibilă, iar măsura să fie necesară într-o societate democratică, să corespundă unei nevoi imperioase și să fie proporțională cu scopul urmărit.
În sfârșit, în cuprinsul fiecărei motivări scrise sunt menționate aspecte particulare specifice cauzei deduse judecății, corespunzătoare situației de fapt în care se află fiecare dintre autorii excepției.
Judecătoria Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă și Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Guvernul, în argumentarea punctului său de vedere, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, astfel cum s-a pronunțat și Curtea Constituțională în numeroase rânduri, de exemplu prin
deciziile nr. 597/2007 , nr. 407/2007, nr. 717/2006 și nr. 799/2006.
Avocatul Poporului, prin punctul de vedere transmis Curții Constituționale, apreciază că dispozițiile
art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România, modificată, sunt constituționale. Protecția subsidiară reprezintă un beneficiu acordat de statul român cetățenilor străini sau apatrizilor care îndeplinesc cerințele legale specifice, condiții care sunt conforme reglementărilor internaționale referitoare la statutul și regimul refugiaților.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, modificată și completată prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2007
privind înființarea Oficiului Român pentru Imigrări prin reorganizarea Autorității pentru străini și a Oficiului Național pentru Refugiați, precum și modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 26 iunie 2007. Textele de lege criticate au următoarea redactare:
Articolul 26
Protecția subsidiară: "(1) Protecția subsidiară se poate acorda cetățeanului străin sau apatridului care nu îndeplinește condițiile pentru recunoașterea statutului de refugiat și cu privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în țara de origine, respectiv în țara în care își avea reședința obișnuită, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), și care nu poate sau, datorită acestui risc, nu dorește protecția acelei țări.
(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înțelege: (...)
2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante."
În opinia autorilor excepției, aceste texte legale contravin prevederilor art. 22 alin. (2) din Constituție și, prin raportare la art. 11 alin. (2), art. 20 alin. (2) și art. 148 din aceasta, încalcă și art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, reglementări care instituie și garantează dreptul persoanei la protecție împotriva torturii, pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante. Totodată, este invocată și contradicția față de art. 26 alin. (1) din Constituție și art. 8 din Convenție, norme prin care se instituie și se garantează dreptul la respectarea vieții private și de familie, precum și față de jurisprudența în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului.
Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că textele de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate în numeroase rânduri, prin raportare la aceleași norme constituționale și convenționale invocate și în prezenta cauză și față de critici similare. De exemplu, prin
deciziile nr. 648/2006 , nr. 162/2007, nr. 383/2007, nr. 597/2007 și nr. 978/2007, Curtea a reținut, în mod constant, pentru argumentele acolo expuse, că dispozițiile
art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România nu contravin textelor constituționale și convenționale referitoare la interzicerea torturii și la protejarea vieții private și de familie.
Întrucât față de cele statuate de Curtea Constituțională prin deciziile menționate nu au intervenit elemente noi care să justifice modificarea jurisprudenței indicate, soluția și considerentele ce stau la baza acesteia își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
În ceea ce privește aspectele de fapt, ce țin de situația fiecărui solicitant, invocate în aceste cauze, precum și cele de interpretare și aplicare a legii, Curtea Constituțională a stabilit în mod constant, în jurisprudența sa, că acestea constituie un atribut suveran al instanței judecătorești.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România, excepție ridicată de Chen Zhenliang, Sun Yumei, Brojani Amir Houshang și Zhou Guanglin în dosarele nr. 6.520/302/2007, nr. 5.954/302/2007, nr. 6.349/302/2007 și nr. 6.139/302/2007 ale Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă, precum și de Lin Feiyue, Moyor Phillip, Lin Cong și Ye Weiycong în dosarele nr. 21.331/3/2007, nr. 10.959/302/2006, nr. 21.334/3/2007 și nr. 16.630/302/2006 ale Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 4 martie 2008.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.