Decizia nr. 282/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție invocată de Viorel Magdun-Hârșan în Dosarul nr. 1.752/2002 al Tribunalului Mureș Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Ministerul Public solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă normele constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 17 septembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 1.752/2002, Tribunalul Mureș - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție invocată în dosarul menționat de Viorel Magdun-Hârșan.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile criticate aduc atingere dreptului de proprietate, "deoarece permit unui terț să dispună asupra bunurilor sau acțiunilor unei societăți comerciale cu capital integral privat, substituindu-se astfel adevăraților proprietari care sunt, conform prevederilor legale, numai și numai asociații societății comerciale." În opinia autorului excepției, doar proprietarul unei societăți comerciale este în măsură să aprecieze care operațiuni economice sunt în folosul societății sale sau care sunt în dauna acesteia; "sub niciun motiv nu poate altcineva, fără a încălca atributul dispozițional al dreptului de proprietate, să aprecieze asupra măsurii în care acțiunile proprietarului unei societăți sunt sau nu sunt în interesul acesteia".

Tribunalul Mureș - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că, "pornind de la premisa că relațiile sociale izvorând din dreptul de proprietate interesează buna funcționare a societății în ansamblul ei, legiuitorul a înțeles să incrimineze o serie întreagă de infracțiuni privitoare la acest drept [...], așa încât reglementarea din

art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990

nu este nicidecum excepțională".

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat nu încalcă dreptul de proprietate. Arată că "ocrotirea egală a proprietății, invocată de autorul excepției, nu se poate întoarce, printr-o interpretare largă, împotriva esenței care a stat la baza formulării sale, prin cauzarea de prejudicii societății comerciale la care persoanele dețin o funcție de conducere sau de reprezentare".

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile legale criticate nu aduc nicio atingere normelor constituționale referitoare la dreptul de proprietate privată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie

art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, având următorul cuprins: "Se pedepsește cu închisoare de la unu la 3 ani fondatorul, administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societății, care:

[...] 2. folosește, cu rea-credință, bunuri sau creditul de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect".

Se susține că, prin textul de lege criticat, se aduce atingere art. 44 din Constituție privind dreptul de proprietate privată.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.

Astfel, scopul incriminării și sancționării comportamentului neloial și abuziv al fondatorului, administratorului, directorului sau al reprezentantului legal al societății comerciale este ocrotirea patrimoniului societăților comerciale, indiferent de forma lor de organizare, împotriva faptelor nelegale ale celor menționați. Aceștia, abuzând de însărcinarea primită din partea adunării generale a acționarilor și de încrederea cu care au fost învestiți, folosesc, sub o formă sau alta, patrimoniul ori creditul societății comerciale în scopuri potrivnice acesteia, în interesul lor personal sau al altor societăți comerciale la care au interes, direct sau indirect, în sensul că sunt - ei înșiși sau rude ori apropiați ai lor - acționari, asociați, membri ai organelor de conducere, salariați etc. la aceste societăți. Această comportare reprezintă o formă de abuz de încredere în dauna societății comerciale pe care o conduc, administrează sau reprezintă, faptă care nu este prevăzută în Codul penal, ci în legea specială. Prin incriminarea faptelor menționate, legiuitorul a urmărit, totodată, prevenirea și reprimarea concurenței neloiale, conformându-se astfel prevederilor art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție, care are următorul conținut: "Statul trebuie să asigure: a) libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție."

Considerentele mai sus arătate au fundamentat soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate a acelorași dispoziții legale, criticate în raport de aceleași prevederi constituționale, pronunțată de Curte prin

Decizia nr. 72 din 20 aprilie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 19 iulie 2000, fiind valabile și în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi.

Totodată, se constată că, urmare a modificării

Legii nr. 31/1990

prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 82/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 29 iunie 2007, s-a introdus o situație în care fapta prevăzută la alin. (1) pct. 2 al art. 272 nu se pedepsește, și anume dacă a fost săvârșită de administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societății în cadrul unor operațiuni de trezorerie între societate și alte societăți controlate de aceasta sau care o controlează, direct ori indirect.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție invocată de Viorel Magdun-Hârșan în Dosarul nr. 1.752/2002 al Tribunalului Mureș - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 martie 2008.