Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 295/2008

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 119 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale

prezumat în vigoare

Data actului
11 martie 2008
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 264 din 3 aprilie 2008
Citat de
4 acte
Citează
6 acte
Structură
0 articole · 7.812 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • Legea nr. 31/1990 16 noiembrie 1990 (prevederi anume) privind societățile comerciale

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent-șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 119 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Constantin Colțatu în Dosarul nr. 24.993/3/2007 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 10 decembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 24.993/3/2007, Tribunalul București - Secția a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 119 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale.

Excepția a fost ridicată de Constantin Colțatu într-o acțiune comercială având ca obiect autorizare convocare AGA.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 44 și art. 135. În acest sens, arată că, "prin posibilitatea ca o minoritate să convoace, prin intermediul instanței, AGA, deși majoritatea acționarilor s-ar opune, se aduce atingere dreptului de proprietate asupra acțiunilor al acționarilor majoritari și principiilor constituționale privind economia de piață, bazată pe libera inițiativă și concurență, privind libertatea comerțului."

Tribunalul București - Secția a IV-a comercială apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituționale invocate.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 119 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, dispoziții modificate prin

art. I punctul 66 din Legea nr. 441/2006

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 31/1990

privind societățile comerciale, republicată, și a

Legii nr. 26/1990

privind registrul comerțului, republicată, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 955 din 28 noiembrie 2006.

Aceste dispoziții de lege au următoarea redactare:

"(1) Consiliul de administrație, respectiv directoratul, convoacă de îndată adunarea generală, la cererea acționarilor reprezentând, individual sau împreună, cel puțin 5% din capitalul social sau o cotă mai mică, dacă în actul constitutiv se prevede astfel și dacă cererea cuprinde dispoziții ce intră în atribuțiile adunării.

(2) Adunarea generală va fi convocată în termen de cel mult 30 de zile și se va întruni în termen de cel mult 60 de zile de la data primirii cererii.

(3) În cazul în care consiliul de administrație, respectiv directoratul, nu convoacă adunarea generală, instanța de la sediul societății, cu citarea consiliului de administrație, respectiv a directoratului, va putea autoriza convocarea adunării generale de către acționarii care au formulat cererea. Prin aceeași încheiere instanța aprobă ordinea de zi, stabilește data de referință prevăzută la art. 123 alin. (2), data ținerii adunării generale și, dintre acționari, persoana care o va prezida.

(4) Costurile convocării adunării generale, precum și cheltuielile de judecată, dacă instanța aprobă cererea conform alin. (3), sunt suportate de societate."

În susținerea neconstituționalității acestui text de lege, autorul excepției invocă prevederile constituționale ale art. 44 referitoare la Dreptul de proprietate privată și art. 135 privind Economia.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că textul de lege criticat nu conține nicio normă contrară prevederilor constituționale menționate mai sus. Acest text de lege acordă instanței de judecată posibilitatea de a autoriza convocarea adunării generale numai în măsura în care consiliul de administrație, respectiv directoratul nu fac acest lucru în urma solicitării acționarilor ce reprezintă cel puțin 5% din capitalul social sau o cotă mai mică, dacă în actul constitutiv se prevede astfel.

Potrivit aceluiași text de lege, instanța judecătorească poate hotărî prin încheiere doar în ceea ce privește convocarea adunării generale, stabilirea datei de referință pentru acționarii îndreptățiți să fie înștiințați și să voteze în cadrul adunării generale, a datei ținerii adunării generale, precum și referitor la desemnarea dintre acționari a persoanei care o va prezida. Prin urmare, intervenția instanței, dincolo de deblocarea activității societății comerciale, la cererea unora dintre acționari, nu permite nicio imixtiune în activitatea internă a societății, aceasta urmând a se realiza în deplină concordanță cu principiul autonomiei de decizie a organelor de conducere, care rămân libere a hotărî cu privire la operațiunile comerciale întreprinse de agentul economic, în condițiile legii.

Astfel a statuat Curtea Constituțională în jurisprudența sa, concretizată prin

Decizia nr. 416 din 11 noiembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 854 din 2 decembrie 2003, și

Decizia nr. 713 din 24 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 979 din 7 decembrie 2006, iar rațiunile care au stat la baza adoptării soluției anterioare își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 119 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Constantin Colțatu în Dosarul nr. 24.993/3/2007 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 martie 2008.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-șef,
Doina Suliman

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.