Decizia nr. 161/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 41 din Legea nr. 168/1999

privind soluționarea conflictelor de muncă, excepție ridicată de Sindicatul "Tesad" din Societatea Comercială "Cablul Românesc" - S.A., cu sediul în Ploiești, în Dosarul nr. 5.134/105/2007 al Tribunalului Prahova.

La apelul nominal răspunde pentru autorul excepției liderul sindical George-Marius Icătoiu. Lipsește partea Societatea Comercială "Cablul Românesc" - S.A., față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 1.550D/2007, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 41 din Legea nr. 168/1999 , excepție ridicată de Sindicatul "Tesad" din Societatea Comercială "Cablul Românesc" - S.A., cu sediul în Ploiești, în Dosarul nr. 4.607/105/2007 al Tribunalului Prahova.

La apelul nominal răspunde pentru autorul excepției liderul sindical George-Marius Icătoiu. Lipsește partea Societatea Comercială "Cablul Românesc" - S.A., față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a Dosarelor nr. 1.330D/2007 și nr. 1.550D/2007, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Autorul excepției este de acord cu conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, deliberând, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr.1550D/2007 la Dosarul nr. 1.300D/2007, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Având cuvântul, reprezentantul Sindicatului "Tesad" solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, sens în care arată că textul de lege criticat încalcă prevederile art. 41 și 43 din Constituție.

Reprezentantul Ministerului Public, arătând că textul de lege criticat nu face altceva decât să stabilească condițiile în care poate fi exercitat dreptul la grevă, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 22 august 2007, pronunțată în Dosarul nr. 5.134/105/2007, Tribunalul Prahova - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 41 din Legea nr. 168/1999

privind soluționarea conflictelor de muncă.

Excepția a fost ridicată de Sindicatul "Tesad" din cadrul Societății Comerciale "Cablul Românesc" - S.A. cu sediul în Ploiești, cu prilejul soluționării unui litigiu de muncă.

Prin Încheierea din 10 octombrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 4.607/105/2007, Curtea de Apel Ploiești - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 41 din Legea nr. 168/1999

privind soluționarea conflictelor de muncă. Excepția a fost ridicată de Sindicatul "Tesad" din cadrul Societății Comerciale "Cablul Românesc" - S.A. cu sediul în Ploiești, cu prilejul soluționării recursului formulat împotriva Sentinței civile nr. 1.011 din 24 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 4.607/105/2007.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că

art. 41 din Legea nr. 168/1999

este neconstituțional, întrucât, prin aplicarea sa, nu mai poate fi negociat și încheiat un contract colectiv de muncă la nivel de societate.

Tribunalul Prahova - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că dreptul la grevă nu este un drept absolut, iar exercitarea sa trebuie făcută cu respectarea condițiilor prevăzute de lege și cu bună-credință.

Curtea de Apel Ploiești - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale consideră, de asemenea, că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, întrucât exercitarea dreptului la grevă, ca drept fundamental al salariaților, trebuie realizată cu bună-credință.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor constituționale invocate de autorul excepției. În acest sens, arată că dreptul la grevă nu este un drept absolut, ci trebuie exercitat potrivit condițiilor stabilite de lege. De asemenea, consideră că cele invocate de autorul excepției privesc mai mult probleme ce țin de aplicarea legii decât aspecte de neconstituționalitate și, în consecință, revine instanței judecătorești competente să analizeze și să constate dacă în speță au fost îndeplinite sau nu toate condițiile legale de declanșare și de soluționare a conflictului de interese având ca obiect stabilirea condițiilor de muncă cu ocazia negocierii contractului colectiv de muncă.

Avocatul Poporului consideră că

art. 41 din Legea nr. 168/1999

este constituțional. Astfel, arată că prevederile legale criticate privind îndeplinirea unor condiții prealabile declarării grevei nu încalcă dreptul la muncă, deoarece greva se exercită tocmai pentru apărarea intereselor profesionale, economice și sociale ale salariaților. De asemenea, arată că dreptul la grevă nu este un drept absolut, iar condițiile și limitele exercitării acestuia, precum și garanțiile necesare asigurării serviciilor esențiale pentru societate se stabilesc prin lege.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 41 din Legea nr. 168/1999

privind soluționarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, dispoziții potrivit cărora "(1) Greva poate fi declarată numai dacă, în prealabil, au fost epuizate posibilitățile de soluționare a conflictului de interese prin procedurile prevăzute de prezenta lege și dacă momentul declanșării a fost adus la cunoștință conducerii unității de către organizatori cu 48 de ore înainte.

(2) Înainte de declanșarea grevei medierea și arbitrajul conflictului de interese sunt obligatorii numai dacă părțile, de comun acord, au decis parcurgerea acestor etape".

Autorul excepției consideră că textul de lege criticat este contrar dispozițiilor art. 41 alin. (2), (3), (4) și (5) și ale art. 43 alin. (1) din Constituție, dispoziții care reglementează munca și protecția socială a muncii, precum și dreptul la grevă.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că

art. 41 din Legea nr. 168/1999

reglementează unele dintre condițiile care trebuie îndeplinite pentru a putea fi inițiată greva, respectiv obligația ca în prealabil să fi fost epuizate posibilitățile de soluționare a conflictului de interese prin procedurile prevăzute de lege, iar declanșarea grevei și durata ei să fie aduse la cunoștința angajatorului cu cel puțin 48 de ore înainte. Alături de aceste condiții,

Legea nr. 168/1999

prevede și alte cerințe necesare pentru declararea grevei, precum faptul că greva trebuie să îndeplinească adeziunea numărului legal necesar de salariați sindicaliști sau de salariați și cerința ca greva să fie declarată numai pentru apărarea intereselor cu caracter profesional, economic și social.

Curtea constată că prevederea unor condiții pentru exercitarea dreptului la grevă nu poate fi privită ca fiind contrară dispozițiilor constituționale care consacră acest drept ori celor care garantează dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective. Astfel, art. 43 din Constituție prevede că legea stabilește condițiile și limitele exercitării dreptului la grevă. Prin urmare, acesta nu este un drept absolut, astfel că exercitarea sa poate fi supusă unor condiții pe care legiuitorul le consideră necesare pentru a asigura deopotrivă valorificarea atât a drepturilor salariaților, cât și a drepturilor angajatorului, ca părți ale conflictului de muncă.

De altfel, nici în contextul reglementărilor internaționale dreptul la grevă nu apare ca un drept absolut. Astfel, art.8 din Pactul internațional referitor la drepturile economice, sociale și culturale consacră dreptul la grevă, cu precizarea că acesta trebuie exercitat conform legilor din fiecare țară.

În ceea ce privește aspectele particulare invocate de autorul excepției și care, în opinia sa, determină caracterul neconstituțional al normei de lege aflate în discuție, Curtea observă că acestea privesc probleme de aplicare a legii, respectiv modul în care părțile conflictului de muncă au înțeles să își exercite cu sau fără bună-credință drepturile. În acest sens, autorul excepției arată că "reprezentanții societății nu au făcut nimic pentru rezolvarea conflictului [...] și apelează mereu la instanța de judecată pentru a le rezolva conflictele apărute în societate". Curtea reține însă că aspectele ce țin de aplicarea legii nu intră în competența sa, urmând ca acestea să fie soluționate de instanța de judecată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 41 din Legea nr. 168/1999

privind soluționarea conflictelor de muncă, excepție ridicată de Sindicatul "Tesad" din Societatea Comercială "Cablul Românesc" - S.A., cu sediul în Ploiești, în Dosarul nr. 5.134/105/2007 al Tribunalului Prahova și în Dosarul nr. 4.607/105/2007 al Curții de Apel Ploiești - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 februarie 2008.