Decizia nr. 315/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 din Legea nr. 78/2000

pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Mircea Pop, Daniel Felician Pop și Gheorghe Lauruk în Dosarul nr. 4.630/83/2006 al Tribunalului Satu Mare - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 1 octombrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 4.630/83/2006, Tribunalul Satu Mare - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 6 din Legea nr. 78/2000

pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Mircea Pop, Daniel Felician Pop și Gheorghe Lauruk în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unei cauze penale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 23 alin. (12) referitoare la aplicarea și stabilirea pedepselor numai în condițiile legii, ale art. 73 alin. (3) lit. h) privind includerea infracțiunilor, pedepselor și regimului acestora în domeniul de reglementare al legii organice, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părților la un proces echitabil, ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției, ale art. 11 privind Dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 20 privind Tratatele internaționale privind drepturile omului, coroborate cu art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cu denumirea marginală Nicio pedeapsă fără lege. Astfel, prin intermediul textului criticat este adusă o infracțiune din procedura comună într-o procedură specială, stabilindu-i în mod nejustificat un regim discriminatoriu, în sensul că, implicit,

art. 6 din Legea nr. 78/2000

nu conține o pedeapsă proprie, ci face trimitere la textul din Codul penal. Această împrejurare este de natură să conducă la discriminarea cetățenilor chemați în justiție, care beneficiază de drepturi și libertăți consacrate de Constituție, sunt egali în fața autorităților publice și au dreptul la un proces echitabil, pentru care justiția se înfăptuiește în numele legii, este unică, egală și imparțială pentru toți.

Tribunalul Satu Mare - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece

art. 6 din Legea nr. 78/2000

cuprinde o normă de trimitere uzitată de tehnica legislativă, fără ca prin aceasta să se încalce dispozițiile constituționale invocate.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece reglementarea legală criticată nu aduce atingere principiului egalității, imparțialității și unicității justiției și se aplică, în mod nediscriminatoriu, tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei. De asemenea, prevederile

art. 6 din Legea nr. 78/2000

nu conțin norme de procedură, ci de drept substanțial, iar aplicarea acestora nu poate duce la încălcarea dispozițiilor constituționale privind dreptul părților la un proces echitabil.

Reglementarea ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate nu constituie o incriminare prin analogie, așa cum greșit susține autorul acesteia, ci o legiferare a răspunderii penale printr-o normă juridică explicativă, care nu încalcă prevederile art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală și ale art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece, din punctul de vedere al structurii tehnico-legislative a normelor juridice, este deseori întâlnit, cu precădere în materie penală, procedeul completării normelor de trimitere (calificate ca fiind incomplete) cu norme din același act normativ sau din alte acte normative.

De asemenea, dispozițiile legale criticate nu vin în contradicție cu principiul conform căruia justiția este unică, egală și imparțială pentru toți și, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, Parlamentul are competența de a reglementa prin lege organică infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora. În virtutea acestei prevederi constituționale, legiuitorul este liber să aprecieze atât pericolul social în funcție de care urmează să stabilească natura juridică a faptei incriminate, cât și condițiile răspunderii juridice pentru această faptă.

Prevederile

art. 6 din Legea nr. 78/2000

nu conțin norme contrare dreptului părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, astfel cum este prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 6 din Legea nr. 78/2000

pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul conținut: "Infracțiunile de luare de mită - prevăzută la art. 254 din Codul penal, de dare de mită - prevăzută la art. 255 din Codul penal, de primire de foloase necuvenite - prevăzută la art. 256 din Codul penal și de trafic de influență - prevăzută la art. 257 din Codul penal se pedepsesc potrivit acelor texte de lege."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional prin raportare la aceleași prevederi invocate și în prezenta cauză. Astfel, cu prilejul pronunțării

Deciziei nr. 48 din 24 ianuarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 21 februarie 2006, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 din Legea nr. 78/2000 , arătând că aceste dispoziții nu încalcă principiile constituționale enumerate de autor, deoarece din textul legii nu rezultă vreo restrângere în sensul reclamat de acesta. De altfel, reglementarea care formează obiectul excepției nu constituie o incriminare prin analogie, așa cum greșit susține autorul acesteia, ci o legiferare a răspunderii penale printr-o normă juridică explicativă, care nu încalcă prevederile art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală și ale art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. De altfel, analogia, ca instituție juridică, se plasează în sfera aplicării legii ca argument de interpretare, și nu în cea a procesului legislativ. Folosirea acestei noțiuni pentru caracterizarea normei instituite de legiuitor conduce la o contradicție în termeni, căci analogia implică absența normei și, în consecință, libertatea recunoscută unei autorități publice - în mod excepțional și nu în materie penală - de a stabili ea însăși regula după care urmează să rezolve un caz, luând ca model o altă soluție pronunțată într-un alt cadru reglementat. Or, dispoziția legală atacată prevede expres că infracțiunile nominalizate se pedepsesc potrivit textelor din Codul penal în care sunt incriminate.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziei mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Distinct de aceste argumente, Curtea mai constată că, în acord cu același rațiuni s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea C.R. contra Marii Britanii din 22 noiembrie 1995, ocazie cu care a reamintit că art. 7 din Convenție consacră principiul legalității delictelor și pedepselor (nullum crimen, nulla poena sine lege), iar aceasta impune ca legea penală să nu se aplice de o manieră extensivă în dezavantajul acuzatului, în special prin analogie (situație care nu se regăsește în dispozițiile

art. 6 din Legea nr. 78/2000 ). Rezultă de aici că o infracțiune trebuie să fie clar definită de lege. O astfel de condiție este îndeplinită în momentul în care justițiabilul poate să știe, plecând de la formularea dispozițiilor pertinente și, la nevoie, cu ajutorul interpretării date de tribunale, ce acte sau omisiuni angajează răspunderea sa penală.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 din Legea nr. 78/2000

pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Mircea Pop, Daniel Felician Pop și Gheorghe Lauruk în Dosarul nr. 4.630/83/2006 al Tribunalului Satu Mare - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 martie 2008.